DECIZIE Nr.
630 din 28 aprilie 2009
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a prevederilor art. 281 2 alin. 1 teza finala din Codul
de procedura civila
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 514 din 27 iulie 2009
Ioan Vida -
preşedinte
Nicolae Cochinescu -judecător
Aspazia Cojocaru -judecător
Acsinte Gaspar -judecător
Petre Lăzăroiu -judecător
Ion Predescu -judecător
Tudorel Toader -judecător
Puskas Valentin Zoltan -judecător
Augustin Zegrean -judecător
Carmen-Cătălina Gliga - procuror
Maria Bratu -
magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a prevederilor art. 2812 alin. 1 teza finală
din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată din oficiu de Curtea de Apel
Bacău - Secţia civilă, cauze minori, familie, conflicte de muncă, asigurări
sociale în Dosarul nr. 807/260/2006 al acestei instanţe.
La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care
procedura de citare a fost legal îndeplinită.
Cauza se află în stare de judecată.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de
respingere ca neîntemeiată a excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată
următoarele:
Prin Incheierea din 15 decembrie 2008, pronunţată în
Dosarul nr. 807/260/2008, Curtea de Apel Bacău - Secţia civilă, cauze
minori, familie, conflicte de muncă, asigurări sociale a sesizat Curtea
Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 2812
alin. 1 teza finală din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată din
oficiu de instanţa de judecată.
In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine că prevederile de lege criticate contravin dispoziţiilor
art. 16 alin. (1) din Constituţie, ale art. 14 din Convenţia pentru apărarea
drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale şi Protocolului nr. 12 la
această convenţie, în măsura în care completarea hotărârii pronunţate în recurs
se poate cere numai în cazul hotărârilor date în fond după casarea cu reţinere,
nu şi în celelalte cazuri, respectiv când instanţa de recurs modifică hotărârea
recurată sau respinge recursul. Astfel, se creează o discriminare între
justiţiabilii cărora nu li s-a soluţionat o cerere (în speţă, de acordare a
cheltuielilor de judecată efectuate în recurs) după un criteriu lipsit de
obiectivitate, respectiv soluţia dată în recurs.
Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992,
încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale
Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele
de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Avocatul Poporului consideră
că prevederile legale criticate sunt constituţionale.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra
excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al
Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecatorul-raportor, concluziile
procurorului, prevederile de lege criticate, raportate la dispoziţiile
Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este
competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1
alin. (2), ale art. 2,3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze
excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl
constituie prevederile art. 2812 alin. 1 teza finală din Codul de
procedură civilă, potrivit cărora „Dacă prin hotărârea dată instanţa a omis
să se pronunţe asupra unui capăt de cerere principal sau accesoriu ori asupra
unei cereri conexe sau incidentale, se poate cere completarea hotărârii în
acelaşi termen în care se poate declara, după caz, apel sau recurs împotriva
acelei hotărâri, iar în cazul hotărârilor date în fond după casarea cu
reţinere, în termen de 15 zile de la pronunţare".
Autorul excepţiei critică teza finală a acestui text,
potrivit căreia completarea hotărârilor date în fond după casarea cu reţinere
în cazul în care instanţa a omis să se pronunţe asupra unui capăt de cerere
principal sau accesoriu ori asupra unei cereri conexe sau incidentale se poate
cere în termen de 15 zile de la pronunţare.
Autorul excepţiei invocă încălcarea art. 16 alin. (1)
din Constituţie referitor la egalitatea în drepturi, a art. 14 din Convenţia
pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale privind
interzicerea discriminării, precum şi a Protocolului nr. 12 la convenţie.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea
constată următoarele:
Art. 2812 alin. 1 din Codul de procedură
civilă, cuprins în secţiunea a VI-a „Indreptarea, lămurirea şi completarea
hotărârii"a cap. IV din titlul III al cărţii a II-a, reprezintă o
normă de procedură referitoare la completarea hotărârilor judecătoreşti atunci
când instanţa a omis să se pronunţe asupra unui capăt de cerere principal sau
accesoriu ori asupra unei cereri conexe sau incidentale.
Prin instituţia completării unei hotărâri
judecătoreşti, legiuitorul a urmărit să asigure celeritatea în soluţionarea
cauzelor aflate pe rolul instanţelor de judecată, evitând exercitarea unei căi
de atac pentru repararea omisiunii instanţei, atunci când aceasta priveşte
erori materiale şi nu are incidenţă asupra fondului dreptului substanţial dedus
judecăţii.
In acest sens s-a pronunţat Curtea prin Decizia nr. 644
din 5 octombrie 2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.
903 din 7 noiembrie 2006.
In jurisprudenţa sa, Curtea a statuat că reglementarea
condiţiilor şi a procedurii de exercitare a căilor de atac reprezintă atributul
exclusiv al legiuitorului, în conformitate cu prevederile constituţionale ale
art. 126 şi 129 şi cu normele şi principiile consacrate prin Constituţie şi
prin actele juridice internaţionale la care România este parte. Soluţia
legislativă adoptată prin reglementarea criticată constituie tocmai temeiul de
drept al controlului judiciar exercitat pe calea recursului.
Pe de altă parte, Curtea observă că aspectele criticate
de autorul excepţiei vizează omisiunea legiuitorului de a reglementa
completarea hotărârilor judecătoreşti atunci când instanţa de recurs modifică
hotărârea recurată sau respinge recursul. Insă complinirea lacunelor textelor
de lege prin efectuarea controlului de constituţionalitate excedează
competenţei Curţii Constituţionale, care, potrivit art. 2 alin. (3) din Legea
nr. 47/1992, se pronunţă numai asupra problemelor de drept, fără a putea
modifica sau completa prevederea legală supusă controlului.
Pentru motivele expuse mai sus, în temeiul art. 146
lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al
art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a
prevederilor art. 2812 alin. 1 teza finală din Codul de procedură
civilă, excepţie ridicată din oficiu de Curtea de Apel Bacău - Secţia civilă,
cauze minori, familie, conflicte de muncă, asigurări sociale în Dosarul nr.
807/260/2006 al acestei instanţe.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 28 aprilie
2009.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. Ioan VIDA
Magistrat-asistent,
Maria Bratu