DECIZIE Nr.
630 din 3 octombrie 2006
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 12 2 alin. (3) din Ordonanta de
urgenta a Guvernului nr. 95/2002 privind industria de aparare
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 903 din 7 noiembrie 2006
Ioan Vida -
preşedinte
Nicolae Cochinescu - judecător
Aspazia Cojocaru - judecător
Acsinte Gaspar - judecător
Kozsokar Gabor - judecător
Petre Ninosu - judecător
Ion Predescu - judecător
Şerban Viorel Stănoiu - judecător
Antonia Constantin - procuror
Benke Karoly -
magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 122 alin. (3) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 22/2004 pentru
modificarea şi completarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 95/2002
privind industria de apărare, excepţie ridicată de Ioan Vulcu în Dosarul nr.
8.058/2005 al Curţii de Apel Alba Iulia - Secţia pentru conflicte de muncă şi
asigurări sociale.
La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de
care procedura de citare a fost legal îndeplinită.
Curtea dispune a se face apelul şi în Dosarul nr.
1.708D/2006, având ca obiect o excepţie de neconstituţionalitate identică,
ridicată de Constantin Bîrsan în Dosarul nr. 3/57/2006 al aceleiaşi instanţe.
La apelul nominal, efectuat în dosarul de mai sus, se
constată lipsa părţilor, faţă de care procedura de citare a fost legal
îndeplinită.
Curtea, având în vedere identitatea obiectului
excepţiilor de neconstituţionalitate ridicate în dosarele nr. 1.205D/2006 şi
nr. 1.708D/2006, pune în discuţie, din oficiu, problema conexării cauzelor.
Reprezentantul Ministerului Public este de acord cu
conexarea dosarelor.
Curtea, în temeiul dispoziţiilor art. 53 alin. (5) din
Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale,
dispune conexarea Dosarului nr. 1.708D/2006 la Dosarul nr. 1.205D/2006, care
este primul înregistrat.
Cauza se află în stare de judecată.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de
respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată, arătând că
venitul de completare este accesoriu ajutorului de şomaj acordat, astfel încât
celor care nu beneficiază de ajutor de şomaj nu li se poate acorda venitul de
completare. Textul de lege criticat nu încalcă art. 16 alin. (1) şi art. 41 din
Constituţie, având în vedere şi că, potrivit art. 41 alin. (2) din Constituţie,
numai legiuitorul este cel în măsură a stabili măsurile de protecţie socială.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată
următoarele:
Prin Incheierile din 13 aprilie 2006 şi 29 mai 2006,
pronunţate în dosarele nr. 8.058/2005 şi nr. 3/57/2006, Curtea de Apel Alba Iulia - Secţia
pentru conflicte de muncă şi asigurări sociale a sesizat Curtea Constituţională
cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 122 alin. (3) din Ordonanţa de
urgenţă a Guvernului nr. 22/2004 pentru modificarea şi completarea Ordonanţei
de urgenţă a Guvernului nr. 95/2002 privind industria de apărare, excepţie ridicată de Ioan Vulcu, respectiv Constantin Bîrsan în
litigii având ca obiect soluţionarea cererii de anulare a deciziilor prin care
s-au respins cererile acestora de acordare a indemnizaţiei de şomaj şi a venitului
de completare.
In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorii acesteia susţin că dispoziţiile legale criticate încalcă
prevederile constituţionale privind garantarea dreptului la muncă, deoarece
obligă persoana concediată în cadrul concedierii colective să aibă statutul de
şomer pentru a putea beneficia de venit de completare. Consideră că aceleaşi
dispoziţii legale au şi caracter discriminatoriu întrucât persoanele care la
data concedierii aveau contract de muncă pe timp parţial la un alt angajator nu
beneficiază de venitul de completare, în timp ce persoanele încadrate în muncă
după disponibilizare beneficiază de acest venit de completare.
Curtea de Apel Alba Iulia - Secţia pentru conflicte
de muncă şi asigurări sociale apreciază, în
Dosarul Curţii Constituţionale nr. 1.205D/2006, că excepţia de
neconstituţionalitate ridicată este întemeiată, textele criticate având un
caracter discriminatoriu. Totodată, se consideră că nu sunt încălcate
dispoziţiile constituţionale referitoare la dreptul la muncă.
In Dosarul Curţii Constituţionale nr. 1.708D/2006 se
opinează în sensul că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată,
având în vedere că nu se poate susţine încălcarea art. 16 alin. (1) din
Constituţie atât timp cât persoanele care îndeplinesc condiţiile pentru
acordarea indemnizaţiei de şomaj se află într-o situaţie fundamental diferită
faţă de cele care nu îndeplinesc aceste condiţii. Totodată, se arată că
dispoziţiile constituţionale referitoare la măsurile de protecţie socială nu
sunt încălcate, dimpotrivă, întreaga ordonanţă de urgenţă fiind o garanţie în
acest sens.
Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr.
47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor două
Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi
exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.
Guvernul consideră că
excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată întrucât persoanele care
îndeplinesc condiţiile pentru acordarea indemnizaţiei de şomaj se află într-o
situaţie diferită faţă de cele care nu îndeplinesc aceste condiţii, astfel
încât se impune stabilirea unui tratament juridic diferit. Totodată, se arată că, atât timp cât
persoana nu îndeplineşte condiţiile pentru acordarea indemnizaţiei de şomaj şi
implicit a venitului de completare, ea nu se află într-o stare de
„nevoie", astfel că nu se impune plata unei sume de bani cu caracter de
măsură socială.
Avocatul Poporului consideră
că excepţia de neconstituţionalitate ridicată este neîntemeiată. In
argumentarea acestui punct de vedere, se arată că textul de lege criticat
stabileşte o compensaţie cu caracter temporar, iar încetarea condiţiilor care
au justificat acordarea indemnizaţiei de şomaj justifică şi sistarea plăţii
venitului de completare.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de
neconstituţionalitate ridicate.
CURTEA,
examinând încheierile de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului,
rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, concluziile procurorului,
dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi
Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
Curtea Constituţională a fost
legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din
Constituţie, ale art. 1 alin. (2), precum şi ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea
nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de
neconstituţionalitate, astfel cum a fost formulat, îl constituie dispoziţiile
art. 122 alin. (3)
din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 22/2004, publicată în Monitorul
Oficial al României, Partea I, nr. 361 din 26 aprilie 2004, aprobată prin Legea nr. 254/2004,
publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 561 din 24 iunie 2004. In realitate, Curtea observă că
Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 22/2004 a fost emisă pentru modificarea
şi completarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 95/2002 privind industria
de apărare, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 463 din 28 iunie 2002. Astfel,
textul supus controlului de constituţionalitate face parte din această din urmă
ordonanţă de urgenţă şi are următorul cuprins:
„(3) Nu beneficiază de venit de completare persoanele
care nu îndeplinesc condiţiile prevăzute de lege pentru stabilirea
indemnizaţiei de şomaj."
Textele constituţionale invocate în susţinerea
excepţiei sunt cele ale art. 16 alin. (1), privind egalitatea cetăţenilor în faţa legii şi a autorităţilor publice,
fără privilegii şi fără discriminări, şi ale art. 41 alin. (1) şi (2), privind
interdicţia îngrădirii dreptului la muncă şi dreptul la protecţie socială.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate ridicată,
Curtea reţine următoarele:
Articolele 12, 121, 122 şi 123,
nou introduse în Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 95/2002, reglementează
drepturile băneşti ce se acordă salariaţilor din industria de apărare ale căror
contracte individuale de muncă încetează prin concedieri colective, respectiv:
o sumă egală cu de două ori salariul mediu net pe economie comunicat de
Institutul Naţional de Statistică pentru luna anterioară celei în care se
efectuează concedierea, plăţi compensatorii pe o perioadă de 6-12 luni, în
funcţie de vechimea în muncă a salariatului, indemnizaţia de şomaj în
conformitate cu reglementările legale în vigoare şi venit lunar de completare
pe o perioadă de 20-24 luni, în funcţie de vechimea în muncă.
Alineatul (3) al art. 122 exceptează de la beneficiul venitului lunar de completare
persoanele care nu îndeplinesc condiţiile prevăzute de lege pentru stabilirea
indemnizaţiei de şomaj. Curtea reţine că persoanele care realizează venituri de
un anumit nivel sunt, în mod evident, într-o situaţie diferită faţă de cele
care nu realizează asemenea venituri, împrejurare obiectivă şi raţională ce
justifică şi impune instituirea unui tratament juridic rezonabil diferenţiat.
Astfel, neacordarea venitului lunar de completare persoanelor care nu
îndeplinesc condiţiile prevăzute de lege pentru stabilirea indemnizaţiei de
şomaj este o măsură rezonabilă şi raţională, fiind în conformitate cu
prevederile art. 16 alin. (1) din Constituţie. Totodată, Curtea reţine că
dispoziţia legală criticată se aplică deopotrivă tuturor persoanelor care se
află în aceeaşi situaţie.
Curtea constată că această dispoziţie legală nu atinge
dreptul la muncă, ci prevede doar că persoanele care sunt încadrate în muncă,
chiar şi cu normă parţială, şi realizează venituri în raport cu care, potrivit
prevederilor Legii nr. 76/2002 privind sistemul asigurărilor pentru şomaj şi
stimularea ocupării forţei de muncă, nu sunt îndreptăţite să li se stabilească
indemnizaţia de şomaj, nu beneficiază de venit lunar de completare. Această
măsură legală nu are nici o repercusiune asupra dreptului la muncă al
persoanei. Totodată, Curtea reţine că măsura în cauză este una de protecţie
socială, fiind şi accesorie indemnizaţiei de şomaj, ceea ce, evident, nu este
de natură a încălca textul art. 41 alin. (2) din Constituţie, dimpotrivă,
reprezintă o expresie a acestui text constituţional.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art.
146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11
alin. (1) lit. A. d) şi al art. 29 din Legea nr.
47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a
dispoziţiilor art. 122 alin. (3) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 95/2002
privind industria de apărare, excepţie ridicată de Ioan Vulcu în Dosarul nr.
8.058/2005 al Curţii de Apel Alba Iulia - Secţia pentru conflicte de muncă şi
asigurări sociale, respectiv de Constantin Bîrsan în Dosarul nr. 3/57/2006 al
aceleiaşi instanţe.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 3 octombrie
2006.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Benke Karoly