DECIZIE   Nr. 625 din 17 noiembrie 2005

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 197 alin. 1 si 4 din Codul de procedura penala, cu referire la art. 255 si art. 257 din acelasi cod

ACT EMIS DE:                CURTEA CONSTITUTIONALA

ACT PUBLICAT IN: MONITORUL OFICIAL  NR. 1114 din  9 decembrie 2005

    Ioan Vida             - presedinte
    Aspazia Cojocaru      - judecator
    Acsinte Gaspar        - judecator
    Kozsokar Gabor        - judecator
    Ion Predescu          - judecator
    Serban Viorel Stanoiu - judecator
    Iuliana Nedelcu       - procuror
    Florentina Geangu     - magistrat-asistent

    Pe rol se afla solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 197 alin. 1 si 4 din Codul de procedura penala, cu referire la art. 255 si art. 257 din acelasi cod, exceptie ridicata de Lidia Simona Seceleanu in Dosarul nr. 2.731/2004 al Curtii de Apel Bucuresti - Sectia I penala.
    La apelul nominal se constata lipsa partilor, fata de care procedura de citare a fost legal indeplinita.
    Cauza fiind in stare de judecata, se da cuvantul reprezentantului Ministerului Public care pune concluzii de respingere a exceptiei ca neintemeiata, invocand jurisprudenta Curtii Constitutionale in aceasta materie si apreciind ca dispozitiile legale criticate nu contravin prevederilor constitutionale.

    CURTEA,
avand in vedere actele si lucrarile dosarului, retine urmatoarele:
    Prin Incheierea din 27 iunie 2005, pronuntata in Dosarul nr. 2.731/2004, Curtea de Apel Bucuresti - Sectia I penala a sesizat Curtea Constitutionala cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 197 alin. 1 si 4 din Codul de procedura penala, cu referire la art. 255 si art. 257 din acelasi cod, exceptie ridicata de inculpata Lidia Simona Seceleanu, trimisa in judecata pentru savarsirea infractiunii de neglijenta in serviciu.
    In motivarea exceptiei de neconstitutionalitate se sustine ca dispozitiile legale criticate aduc atingere dreptului invinuitului la un proces echitabil, precum si dreptului la aparare al acestuia, intrucat conditioneaza anularea actelor facute cu incalcarea dispozitiilor legale. Astfel, cata vreme incalcarea dispozitiilor art. 255 si 257 din Codul de procedura penala nu este sanctionata de lege decat in conditiile in care s-a adus o vatamare care nu poate fi inlaturata decat prin anularea actului in cauza si numai daca aceasta incalcare este invocata intr-un anumit termen, este lasata la latitudinea instantei restituirea cauzei la procuror in vederea refacerii actelor de urmarire penala intocmite cu nesocotirea legii. Ca urmare, se permite organelor de urmarire penala sa incalce drepturile constitutionale ale invinuitului, fara a fi sanctionate in mod obligatoriu actele nelegale ale acestora. Se mai arata ca aprecierea pe care trebuie sa o faca instanta de judecata in conditiile art. 197 alin. 4 din Codul de procedura penala, potrivit caruia instanta ia in considerare din oficiu incalcarile, in orice stare a procesului, "daca anularea actului este necesara pentru aflarea adevarului si justa solutionare a cauzei", "este pur arbitrar", intrucat "in dispozitiile de procedura penala nu exista o delimitare a actelor de urmarire penala care servesc aflarii adevarului, fata de anumite acte de procedura care ar duce la alterarea adevarului judiciar". Ca urmare, "invinuitul poate sau nu beneficia de refacerea acelor acte prin care i-au fost vatamate drepturile constitutionale". Autorul exceptiei sustine, de asemenea, ca textele de lege criticate creeaza o inegalitate intre invinuitii care invoca incalcarile drepturilor consacrate de dispozitiile art. 255 si 257 din Codul de procedura penala "la primul termen de judecata cu procedura completa" si cei care nu fac acest lucru din nestiinta sau pentru ca nu beneficiaza de asistenta juridica.
    Curtea de Apel Bucuresti - Sectia I penala apreciaza ca exceptia de neconstitutionalitate este neintemeiata, deoarece prevederile legale criticate sunt in deplina concordanta cu art. 16, art. 21 alin. (3) si art. 24 alin. (2) din Legea fundamentala.
    In conformitate cu dispozitiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, incheierea de sesizare a fost comunicata presedintilor celor doua Camere ale Parlamentului, Guvernului si Avocatului Poporului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate ridicate.
    Guvernul considera ca exceptia de neconstitutionalitate este neintemeiata, intrucat dispozitiile criticate nu sunt in contradictie cu textele constitutionale pretins incalcate. Totodata, arata ca, potrivit art. 361 alin. 2 si 3 din Codul de procedura penala, inculpatul poate ataca cu apel incheierile instantei considerate nelegale.
    Avocatul Poporului considera ca exceptia este neintemeiata. In ceea ce priveste neconstitutionalitatea dispozitiilor de lege criticate in raport cu prevederile art. 21 alin. (3) din Constitutie, arata ca aceasta nu poate fi retinuta, deoarece conditionarea anularii actului de procedura care nu indeplineste conditiile legale de existenta unei vatamari ce nu poate fi inlaturata in alt mod nu are semnificatia unei sustrageri a acestuia de la aplicarea sanctiunilor legale. Totodata, apreciaza ca prevederile legale criticate nu incalca dreptul la aparare si nici dispozitiile constitutionale care reglementeaza egalitatea cetatenilor in fata legii.
    Presedintii celor doua Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la exceptia de neconstitutionalitate ridicata.

    CURTEA,
examinand incheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului si Avocatului Poporului, raportul intocmit de judecatorul-raportor, concluziile procurorului, dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si dispozitiile Legii nr. 47/1992, retine urmatoarele:
    Curtea Constitutionala este competenta, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, precum si celor ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, sa solutioneze exceptia de neconstitutionalitate ridicata.
    Obiectul exceptiei il constituie dispozitiile art. 197 alin. 1 si 4 din Codul de procedura penala, care au urmatorul cuprins: "Incalcarile dispozitiilor legale care reglementeaza desfasurarea procesului penal atrag nulitatea actului, numai atunci cand s-a adus o vatamare care nu poate fi inlaturata decat prin anularea acelui act. [...]
    Incalcarea oricarei alte dispozitii legale decat cele prevazute in alin. 2 atrage nulitatea actului in conditiile alin. 1, numai daca a fost invocata in cursul efectuarii actului cand partea este prezenta sau la primul termen de judecata cu procedura completa cand partea a lipsit la efectuarea actului. Instanta ia in considerare din oficiu incalcarile, in orice stare a procesului, daca anularea actului este necesara pentru aflarea adevarului si justa solutionare a cauzei."
    De asemenea, autorul exceptiei face referire si la prevederile art. 255 si art. 257 din Codul de procedura penala, care reglementeaza ascultarea invinuitului inainte de terminarea cercetarii, respectiv prezentarea materialului de catre procuror.
    In sustinerea neconstitutionalitatii acestor dispozitii legale, se invoca incalcarea prevederilor constitutionale ale art. 16 alin. (1), art. 21 alin. (3) si ale art. 24 alin. (2), care au urmatorul cuprins:
    - Art. 16 alin. (1): "Cetatenii sunt egali in fata legii si a autoritatilor publice, fara privilegii si fara discriminari.";
    - Art. 21 alin. (3): "Partile au dreptul la un proces echitabil si la solutionarea cauzelor intr-un termen rezonabil.";
    - Art. 24 alin. (2): "In tot cursul procesului, partile au dreptul sa fie asistate de un avocat, ales sau numit din oficiu."
    Examinand exceptia de neconstitutionalitate Curtea constata ca aceasta este neintemeiata si urmeaza sa fie respinsa.
    Curtea retine ca nulitatea reprezinta o sanctiune procedurala extrema, care intervine numai atunci cand alte remedii nu sunt posibile. Cum insa nu orice incalcare a unei norme procedurale provoaca o vatamare care sa nu poata fi reparata decat prin anularea actului, legiuitorul, in art. 197 alin. 1 din Codul de procedura penala, a instituit regula potrivit careia nulitatea actului facut cu incalcarea dispozitiilor legale care reglementeaza desfasurarea procesului penal intervine numai atunci cand s-a adus o vatamare ce nu poate fi inlaturata in alt mod. Aceasta reglementare reflecta preocuparea legiuitorului de a salva actele procedurale care, desi initial nu au respectat formele procedurale, isi pot atinge scopul prin completarea sau refacerea lor. Nimic nu impiedica persoana interesata ca, in ipoteza in care exista o vatamare ce nu poate fi inlaturata, sa invoce si sa dovedeasca vatamarea pretinsa.
    Asa fiind, normele criticate nu aduc atingere prevederilor constitutionale privind egalitatea cetatenilor in fata legii si dreptul la un proces echitabil, deoarece, pe de o parte, acestea sunt aplicabile in egala masura tuturor celor carora li s-a produs o vatamare in drepturile lor procesuale prin incalcarea dispozitiilor legale care reglementeaza desfasurarea procesului penal, asigurandu-se astfel dreptul partilor la un proces echitabil, iar pe de alta parte, conditionarea anularii actului de procedura care nu indeplineste conditiile prevazute de lege de existenta unei vatamari ce nu poate fi inlaturata in alt mod nu are semnificatia unei sustrageri a acestuia de la aplicarea sanctiunilor legale sau a unei derogari de la obligativitatea respectarii legii de catre organele de cercetare penala.
    Curtea mai retine ca instituirea, prin art. 197 alin. 4 din Codul de procedura penala, a unor termene privind invocarea incalcarii dispozitiilor legale ce reglementeaza desfasurarea procesului penal (cu exceptia incalcarilor vizand dispozitiile prevazute de art. 197 alin. 2 din acelasi cod) nu este de natura sa aduca atingere drepturilor constitutionale invocate de autorul exceptiei, ci, dimpotriva, este menita sa asigure solutionarea cauzei intr-un termen rezonabil, in concordanta cu exigentele constitutionale ale dreptului la un proces echitabil. De asemenea, contrar sustinerilor autorului exceptiei, nu se aduce atingere in acest mod principiului egalitatii cetatenilor in fata legii, eventuala necunoastere a legii nefiind, de altfel, un criteriu de discriminare, in sensul dispozitiilor art. 4 alin. (2) din Legea fundamentala. In plus, faptul ca, in conformitate cu art. 197 alin. 4 teza finala din Codul de procedura penala, instanta ia in considerare din oficiu incalcarile, in orice stare a procesului, daca anularea actului este necesara pentru aflarea adevarului si justa solutionare a cauzei, constituie o garantie ca nerespectarea legii nu va ramane nesanctionata.
    In sfarsit, nu poate fi retinuta nici critica formulata in raport de dispozitiile constitutionale privind dreptul la aparare, intrucat textele legale ce fac obiectul exceptiei nu impiedica partile sa fie asistate de un aparator, ales sau numit din oficiu.
    In argumentarea exceptiei de neconstitutionalitate se face referire si la dispozitiile art. 255 si 257 din Codul de procedura penala, care reglementeaza ascultarea invinuitului inainte de terminarea cercetarii, respectiv prezentarea materialului de urmarire penala de catre procuror. Curtea observa in acest sens ca, in realitate, ceea ce a determinat invocarea exceptiei de neconstitutionalitate este modul de aplicare si interpretare a legii, pretinsa incalcare, in speta, a dispozitiilor art. 255 si 257 din Codul de procedura penala determinand critica normelor procedural penale care reglementeaza nulitatile. Or, art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea si functionarea Curtii Constitutionale stabileste ca aceasta nu se poate pronunta sub aceste aspecte, ci numai asupra intelesului contrar al legii in raport cu dispozitiile Constitutiei.
    De altfel, in jurisprudenta sa, Curtea Constitutionala s-a mai pronuntat asupra constitutionalitatii prevederilor art. 197 alin. 1 si 4 din Codul de procedura penala cu referire la art. 255 si 257 din acelasi cod, in raport de critici similare, prin Decizia nr. 113 din 24 februarie 2005, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 215 din 14 martie 2005. Intrucat nu au intervenit elemente noi de natura sa determine schimbarea jurisprudentei Curtii, atat solutia pronuntata prin aceasta decizie, cat si considerentele care au fundamentat-o sunt valabile si in prezenta cauza.

    Fata de cele aratate, in temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, precum si al art. 1 - 3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) si al art. 29 alin. (1) si (6) din Legea nr. 47/1992,

    CURTEA CONSTITUTIONALA
    In numele legii
    DECIDE:

    Respinge exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 197 alin. 1 si 4 din Codul de procedura penala, cu referire la art. 255 si art. 257 din acelasi cod, exceptie ridicata de Lidia Simona Seceleanu in Dosarul nr. 2.731/2004 al Curtii de Apel Bucuresti - Sectia I penala.
    Definitiva si general obligatorie.
    Pronuntata in sedinta publica din data de 17 noiembrie 2005.

          PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,
              prof. univ. dr. IOAN VIDA

                              Magistrat-asistent,
                              Florentina Geangu