Decizia Nr.624 din 12.05.2011

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Antonia Constantin.Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. III alin. (1) lit. a) subpunctul (iii) şi ale art. III alin. (2⁴) din Legea nr. 169/1997 pentru modificarea şi completarea Legii fondului funciar nr. 18/1991, astfel cum au fost modificate şi completate prin articolul unic al titlului V din Legea nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietăţii şi justiţiei, precum şi unele măsuri adiacente, excepţie ridicată de Arpad Mile în Dosarul nr. 4.833/320/2007 al Judecătoriei Târgu Mureş.La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate, sens în care invocă jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:Prin Încheierea din 17 iunie 2010, pronunţată în Dosarul nr. 4.833/320/2007, Judecătoria Târgu Mureş a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederile „pct. 1 alin. (1) lit. a) subpunctul (iii) şi ale pct. 4 alin. (2⁴) din articolul unic al titlului V din Legea nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietăţii şi justiţiei, precum şi unele măsuri adiacente“, excepţie ridicată de Arpad Mile într-o cauză civilă având ca obiect anularea unui titlu de proprietate.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine că aceste prevederi încalcă dispoziţiile constituţionale ale art. 15 alin. (2) referitoare la neretroactivitatea legii, deoarece legiferează sancţiuni ale actului juridic civil (respectiv nulitatea acestuia) sau dispoziţii de repunere în situaţia anterioară a părţilor, pentru încălcări ale unor prevederi legale actuale, ce nu erau în vigoare la data când au luat naştere actele juridice respective.Judecătoria Târgu Mureş apreciază că excepţia de neconstituţionalitate invocată este neîntemeiată. În acest sens, arată că legiuitorul nu a adus atingere drepturilor câştigate în mod legal, ci a statuat prin norme imperative că sunt lovite de nulitate absolută actele de reconstituire şi constituire a dreptului de proprietate emise în condiţii ilegale, menţionând în mod expres că acelea emise legal rămân valabile.Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, prevederile legale criticate, raportate la dispoziţiile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie, după cum reiese din încheierea de sesizare şi din notele scrise ale autorului excepţiei, prevederile pct. 1 alin. (1) lit. a) subpunctul (iii) şi ale pct. 4 alin. (2⁴) din articolul unic al titlului V din Legea nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietăţii şi justiţiei, precum şi unele măsuri adiacente, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 653 din 22 iulie 2005.În realitate însă, din examinarea actului normativ criticat, obiectul excepţiei de neconstituţionalitate, asupra căruia Curtea urmează a se pronunţa, îl constituie prevederile art. III alin. (1) lit. a) subpunctul (iii) şi art. III alin. (2⁴) din Legea nr. 169/1997 pentru modificarea şi completarea Legii fondului funciar nr. 18/1991, astfel cum au fost modificate şi completate prin articolul unic al titlului V din Legea nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietăţii şi justiţiei, precum şi unele măsuri adiacente, prevederi care au următorul conţinut:– Art. III alin. (1): „Sunt lovite de nulitate absolută, potrivit dispoziţiilor legislaţiei civile, aplicabile la data încheierii actului juridic, următoarele acte emise cu încălcarea prevederilor Legii fondului funciar nr. 18/1991, Legii nr. 1/2000 pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole şi celor forestiere, solicitate potrivit prevederilor Legii fondului funciar nr. 18/1991 şi ale Legii nr. 169/1997, cu modificările şi completările ulterioare şi ale prezentei legi:a)actele de reconstituire sau de constituire a dreptului de proprietate, în favoarea persoanelor care nu erau îndreptăţite, potrivit legii, la astfel de reconstituiri sau constituiri, cum sunt: [...](iii) actele de reconstituire şi constituire a dreptului de proprietate în favoarea altor persoane asupra terenurilor proprietarilor care nu au fost înscrişi în cooperativa agricolă de producţie, nu au predat terenurile statului sau acestea nu au fost preluate de stat prin acte translative de proprietate.[...]“; – Art. III alin. (2⁴): „În cazul unor înstrăinări succesive ale terenurilor, cel care a vândut terenul pe baza titlului constatat nul este obligat să remită preţul actualizat fostului proprietar rămas fără teren.“În opinia autorului excepţiei, prevederile de lege criticate contravin dispoziţiilor constituţionale ale art. 15 alin. (2), potrivit cărora „Legea dispune numai pentru viitor, cu excepţia legii penale sau contravenţionale mai favorabile“. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că prevederile de lege criticate au mai făcut obiect al controlului de constituţionalitate, din perspectiva unor critici similare, în acest sens fiind Decizia nr. 1.563/2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 119 din 16 februarie 2011, Decizia nr. 186/2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 335 din 13 aprilie 2006, sau Decizia nr. 275/2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 339 din 14 aprilie 2006, prin care a statuat că reglementările criticate nu conţine în sine nicio dispoziţie cu caracter retroactiv. Prin aceste decizii, Curtea a reţinut că prevederile art. III din Legea nr. 169/1997 consacră sancţiunea nulităţii absolute aplicabilă actelor emise cu încălcarea prevederilor Legii fondului funciar nr. 18/1991 şi ale Legii nr. 1/2000 pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole şi celor forestiere, solicitate potrivit prevederilor Legii fondului funciar nr. 18/1991 şi ale Legii nr. 169/1997, fără a aduce vreo noutate din punct de vedere legislativ. De asemenea, Curtea a constatat că prevederile de lege criticate precizează o dată în plus sancţiunea nulităţii actelor translative de proprietate încheiate cu încălcarea normelor legale imperative. Or, cum un act nul nu poate produce efecte, fiind desfiinţat de la data încheierii lui, un asemenea act nu poate să constituie temeiul dobândirii valabile a dreptului de proprietate. În ceea ce priveşte art. III alin. (2⁴) din Legea nr. 169/1997, Curtea a constatat că acesta nu conţine în sine nicio reglementare cu caracter retroactiv, el fiind aplicabil şi litigiilor în curs de rezolvare ce au ca obiect constatarea nulităţii actelor de constituire sau reconstituire a dreptului de proprietate, încheiate cu încălcarea unor dispoziţii legale imperative. De altfel, referindu-se la constituţionalitatea titlului V din Legea nr. 247/2005, prin Decizia nr. 375/2005, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 591 din 8 iulie 2005, Curtea a statuat că aceste dispoziţii nu aduc atingere drepturilor câştigate în temeiul unor acte juridice emise cu respectarea condiţiilor legale în vigoare la momentul naşterii lor. Efectul nulităţii absolute de repunere în situaţiile anterioare deschide posibilitatea celor îndreptăţiţi să beneficieze de reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor. De asemenea, Curtea a mai reţinut prin aceeaşi decizie că, prin dispoziţiile cuprinse în acest capitol, legiuitorul a rămas consecvent politicii de reconstituire a terenurilor pe vechile amplasamente, cu excepţiile prevăzute de lege. Soluţiile pronunţate în deciziile menţionate, precum şi considerentele pe care acestea s-au bazat îşi menţin valabilitatea şi în cauza de faţă, întrucât nu au fost aduse elemente noi, de natură a determina schimbarea jurisprudenţei Curţii Constituţionale. Pentru motivele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE: Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. III alin. (1) lit. a) subpunctul (iii) şi ale art. III alin. (2⁴) din Legea nr. 169/1997 pentru modificarea şi completarea Legii fondului funciar nr. 18/1991, astfel cum au fost modificate şi completate prin articolul unic al titlului V din Legea nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietăţii şi justiţiei, precum şi unele măsuri adiacente, excepţie ridicată de Arpad Mile în Dosarul nr. 4.833/320/2007 al Judecătoriei Târgu Mureş. Definitivă şi general obligatorie. Pronunţată în şedinţa publică din data de 12 mai 2011. PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE, AUGUSTIN ZEGREAN Magistrat-asistent, Ingrid Alina Tudora