DECIZIE Nr.
623 din 6 mai 2010
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 146 si art. 215 1 alin. 2 din Codul
penal
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 390 din 14 iunie 2010
Ioan Vida -
preşedinte
Nicolae Cochinescu -judecător
Aspazia Cojocaru -judecător
Acsinte Gaspar
-judecător
Petre Lăzăroiu
-judecător
Ion Predescu
-judecător
Puskas Valentin Zoltan -judecător
Tudorel Toader -judecător
Augustin Zegrean -judecător
Marinela Mincă -
procuror
Marieta Safta -
magistrat-asistent-şef
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 146 şi art. 2151
alin. 2 din Codul penal, excepţie invocată de Gheorghe Blaga în
Dosarul nr. 1.749/227/2008 al Tribunalului Suceava - Secţia penală.
La apelul nominal lipsesc părţile,
faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de
respingere a excepţiei de neconstituţionalitate, arătând că
dispoziţiile legale criticate nu încalcă prevederile
constituţionale invocate.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările
dosarului, reţine următoarele:
Prin Incheierea din 6 octombrie 2009,
pronunţată în Dosarul nr. 1.749/227/2008, Tribunalul Suceava -
Secţia penală a sesizat Curtea Constituţională cu
excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 146
şi art. 2151 alin. 2 din Codul penal, excepţie
invocată de Gheorghe Blaga.
In motivarea excepţiei de
neconstituţionalitate se susţine, în
esenţă, că textele de lege criticate sunt
neconstituţionale, întrucât „existenţa unei forme agravate la anumite
infracţiuni este ca şi cum legea penală română te-ar
pedepsi de două ori pentru aceeaşi faptă, respectiv, o
dată, pentru forma de bază a infracţiunii, [...] şi a doua
oară pentru consecinţele aceleiaşi infracţiuni, în
condiţiile în care în cadrul limitelor de pedeapsă pentru forma de
bază a infracţiunii în mod vădit se ţine cont de
consecinţele infracţiunii." Se mai susţine că „optica
legiuitorului cu privire la incriminarea ca formă agravată a
consecinţelor infracţiunii creează o discriminare semnificativă
între cetăţenii care au comis aceeaşi faptă penală."
Tribunalul Suceava - Secţia penală consideră că excepţia de neconstituţionalitate
este neîntemeiată, întrucât normele criticate nu încalcă
dispoziţiile constituţionale invocate.
In conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1)
din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată
preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului
şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere
asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.
Avocatul Poporului consideră
că textele de lege criticate sunt constituţionale.
Preşedinţii celor două Camere ale
Parlamentului şi Guvernul nu au
comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de
neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al
Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor,
concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la
prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine
următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal
sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art.
146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10
şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de
neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate
îl constituie dispoziţiile art. 146 şi art. 2151 alin. 2
din Codul penal, având următorul cuprins:
- art. 146 (Consecinţe deosebit de grave): „Prin
consecinţe deosebit de grave se înţelege o pagubă materială
mai mare de 200.000 lei sau o perturbare deosebit de gravă a activităţii,
cauzată unei autorităţi publice sau oricăreia dintre
unităţile la care se referă art. 145, ori altei persoane
juridice sau fizice.";
- art. 2151 (Delapidarea) alin. 2: „In
cazul în care delapidarea a avut consecinţe deosebit de grave, pedeapsa
este închisoarea de la 10 la 20 de ani şi interzicerea unor
drepturi."
Se susţine că aceste prevederi legale
încalcă dispoziţiile constituţionale cuprinse în art. 1 alin.
(3) privind statul de drept, în art. 16 privind egalitatea în drepturi şi
în art. 124 privind înfăptuirea justiţiei.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate
astfel cum a fost formulată, Curtea constată că aceasta este
neîntemeiată şi urmează a fi respinsă.
Astfel, Curtea reţine că textele de lege
criticate, prin care este definită sintagma „consecinţe deosebit
de grave", respectiv este incriminată şi
sancţionată infracţiunea de delapidare care a avut
consecinţe deosebit de grave, nu încalcă sub niciun aspect
prevederile constituţionale invocate, ci constituie norme prin care legiuitorul
a prevăzut criteriul valoric în baza căruia se realizează
evaluarea gradului de pericol social al oricărei infracţiuni,
şi, implicit, săvârşirea infracţiunii de delapidare în
forma agravată.
Reglementarea variantei agravate a infracţiunii de
delapidare nu are semnificaţia unei pedepsiri de două ori pentru
aceeaşi faptă, aşa cum neîntemeiat susţine autorul
excepţiei, ci reprezintă o expresie a politicii penale a statului de
sancţionare a faptelor cu caracter antisocial, în raport cu gravitatea
acestora şi cu obiectivul de prevenire a săvârşirii altor
asemenea fapte. Nu se aduce astfel atingere principiului egalităţii
în drepturi, întrucât normele criticate se aplică, fără nicio
discriminare, tuturor persoanelor aflate în ipoteza normei juridice, şi
nici principiilor constituţionale care guvernează înfăptuirea
justiţiei.
De altfel, Curtea Constituţională a mai
examinat în jurisprudenta sa constituţionalitatea art. 146 şi art.
2151 alin. 2 din Codul penal, de exemplu prin Decizia nr. 534 din 9
aprilie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.
384 reţinute, excepţia de neconstituţionalitate invocată.
Intrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să determine
schimbarea jurisprudenţei Curţii, soluţia pronunţată,
precum şi considerentele de principiu care o fundamentează îşi
menţin din 5 iunie 2009, prin care a respins, pentru considerentele
acolo valabilitatea şi în prezenta cauză.
Pentru motivele arătate, în temeiul art. 146 lit.
d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art.
1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi art. 29 alin. (1) şi (6) din
Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a
dispoziţiilor art. 146 şi art. 2151 alin. 2 din Codul
penal, excepţie invocată de Gheorghe Blaga în Dosarul nr.
1.749/227/2008 al Tribunalului Suceava - Secţia penală.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică
din data de 6 mai 2010.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent-şef,
Marieta Safta