DECIZIE Nr.
623 din 27 mai 2008
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 393 alin. 1 si art. 394 alin. 2 din
Codul de procedura penala
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 473 din 26 iunie 2008
Ioan Vida -
preşedinte
Nicolae
Cochinescu -judecător
Aspazia Cojocaru -judecător
Acsinte Gaspar
-judecător
Ion Predescu
-judecător
Puskas Valentin Zoltan -judecător
Tudorel Toader
-judecător
Augustin Zegrean -judecător
Marinela Mincă -
procuror
Marieta Safta -
magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 393 alin. 1 şi art. 394 alin. 2 din
Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Bogdan Enciu în Dosarul nr.
8.921/2/2007 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a II-a penală şi pentru cauze
cu minori şi de familie.
La apelul nominal este prezent autorul excepţiei. Având
cuvântul, acesta solicită admiterea excepţiei de neconstituţionalitate astfel
cum a fost formulată, reiterând, pe larg, susţinerile care o fundamentează.
Depune concluzii scrise la dosar, în sensul celor arătate.
Ministerul Public pune concluzii de respingere a
excepţiei ca inadmisibilă, arătând că textul de lege ce face obiectul acesteia
este criticat din perspectiva caracterului incomplet al acestuia, precum şi
faptul că susţinerile autorului excepţiei vizează probleme de interpretare şi
aplicare a legii, care nu intră în competenţa de soluţionare a Curţii
Constituţionale.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine
următoarele: Prin Incheierea din 15 ianuarie 2008, pronunţată în Dosarul nr.
8.921/2/2007, Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a II-a penală şi pentru
cauze cu minori şi de familie a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 393 alin. 1 şi art. 394 alin. 2 din
Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Bogdan Enciu.
In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine, în esenţă, că normele criticate încalcă accesul liber
la justiţie, deoarece „hotărârile definitive pronunţate în urma plângerilor
formulate în baza art. 2781 din Codul de procedură penală nu sunt explicit prevăzute ca
revizuibile în condiţiile art. 394 alin. 1 lit. a) din Codul de procedură
penală, fapt de care instanţele se prevalează apreciind ca inadmisibile
cererile de revizuire" formulate în temeiul acestor texte. Se mai arată
că, „în aceste condiţii, se instituie un regim diferenţiat pentru hotărârile
definitive pronunţate în urma plângerilor formulate în baza art. 2781 din Codul de procedură penală,
regim juridic care se răsfrânge direct asupra justiţiabililor [...]".
Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a II-a penală şi
pentru cauze cu minori şi de familie apreciază că
excepţia invocată este nefondată, deoarece normele criticate nu contravin
dispoziţiilor constituţionale privitoare la liberul acces la justiţie şi la
egalitatea în faţa legii.
In conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din
Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor
două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi
exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstitutionalitate ridicate.
Avocatul Poporului apreciază
că excepţia de neconstitutionalitate este neîntemeiată. Arată că „dispoziţiile
criticate reprezintă norme de procedură a căror reglementare este de competenţa
exclusivă a legiuitorului, care poate institui, în considerarea unor situaţii
deosebite, reguli speciale de procedură, potrivit art. 126 alin. (2) din Legea
fundamentală".
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi
Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere cu
privire la excepţia de neconstitutionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al
Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecatorul-raportor,
susţinerile autorului excepţiei, concluziile procurorului, dispoziţiile legale
criticate raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992,
reţine următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este
competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1
alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze
excepţia de neconstitutionalitate.
Obiectul excepţiei îl constituie dispoziţiile art. 393
alin. 1 şi art. 394 alin. 2 din Codul de procedură penală, având următorul
cuprins:
- Art. 393 alin. 1: „Hotărârile
judecătoreşti definitive pot fi supuse revizuirii, atât cu privire la latura
penală cât şi cu privire la latura civilă.";
- Art. 394 alin. 2: „Cazul de la lit. a) constituie motiv de revizuire, dacă pe baza faptelor sau
împrejurărilor noi se poate dovedi netemeinicia hotărârii de achitare, de
încetare a procesului penal ori de condamnare."
In motivarea excepţiei se invocă dispoziţiile
constituţionale ale art. 16 şi 21 privind egalitatea în drepturi şi, respectiv,
accesul liber la justiţie şi dreptul la un proces echitabil.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate ridicată,
Curtea constată că dispoziţiile art. 393 alin. 1 şi art. 394 alin. 2 din Codul
de procedură penală au mai fost examinate de instanţa de contencios
constituţional prin raportare la dispoziţiile art. 21 din Constituţie, care
consacră liberul acces la justiţie şi dreptul la un proces echitabil, şi faţă
de critici similare.
Astfel, prin Decizia nr. 1.232
din 20 decembrie 2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 86 din 4 februarie 2008, Decizia nr.
576 din 7 iunie 2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 534 din 7 august 2007, şi Decizia
nr. 375 din 4 mai 2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 463 din 29 mai 2006, Curtea a
respins ca neîntemeiate excepţiile de neconstituţionalitate invocate, pentru
considerentele acolo arătate.
Deoarece până în prezent nu au intervenit elemente noi
care să justifice schimbarea acestei jurisprudenţe, considerentele care au
fundamentat deciziile mai sus menţionate îşi păstrează valabilitatea.
In prezenta cauză se mai invocă şi încălcarea, prin
dispoziţiile legale criticate, a prevederilor art. 16 din Constituţie - Egalitatea în drepturi. Nici aceste
susţineri nu pot fi reţinute, deoarece prevederile legale ce fac obiectul
excepţiei nu stabilesc nicio discriminare pe criterii arbitrare, fiind norme de
procedură care se aplică în mod egal tuturor celor aflaţi în ipoteza lor.
Pentru motivele mai sus arătate, în temeiul art. 146
lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al
art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 alin. (1) şi (6) din Legea nr.
47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a
dispoziţiilor art. 393 alin. 1 şi art. 394 alin. 2 din Codul de procedură
penală, excepţie ridicată de Bogdan Enciu în Dosarul nr. 8.921/2/2007 al Curţii
de Apel Bucureşti - Secţia a II-a penală şi pentru cauze cu minori şi de
familie.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 27 mai 2008.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Marieta Safta