DECIZIE Nr.
619 din 27 mai 2008
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 19 alin. (2) din Legea nr. 85/2006
privind procedura insolventei
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 557 din 23 iulie 2008
Ioan Vida -
preşedinte
Nicolae
Cochinescu -judecător
Aspazia Cojocaru -judecător
Acsinte Gaspar -judecător
Ion Predescu -judecător
Tudorel Toader -judecător
Puskas Valentin
Zoltan -judecător
Augustin Zegrean -judecător
Simona Ricu - procuror
Mihaela Senia Costinescu - magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 19 alin. (2) din Legea nr. 85/2006
privind procedura insolvenţei, excepţie ridicată de Societatea Comercială „Tim
Ciclop" - S.R.L. din Timişoara în Dosarul nr. 6.691/115/2006 al
Tribunalului Caraş-Severin - Secţia comercială şi de contencios administrativ
şi fiscal.
La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura
de citare a fost legal îndeplinită.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de
respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca fiind neîntemeiată.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine
următoarele:
Prin Incheierea din 15 noiembrie 2007, pronunţată în
Dosarul nr. 6.691/115/2006, Tribunalul Caraş-Severin - Secţia comercială şi
de contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu
excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 19 alin. (2) din Legea
nr. 85/2006 privind procedura insolvenţei, excepţie ridicată de Societatea
Comercială „Tim Ciclop" - S.R.L. din Timişoara.
In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine că dispoziţiile art. 19 alin. (2) din lege
nu respectă prevederile constituţionale referitoare la egalitatea tuturor
persoanelor în faţa justiţiei, întrucât stabilesc desemnarea administratorului
judiciar sau lichidatorului de către creditorii care deţin cel puţin 50% din valoarea totală a
creanţelor, iar nu de către majoritatea creditorilor înscrişi în tabelul de
creanţe al societăţii debitoare. Această din urmă formă de luare a deciziilor
în cadrul procedurii insolvenţei este prevăzută expres de art. 17 alin. (4) din
Legea nr. 85/2006, astfel că introducerea prin lege a două variante de adoptare
a deciziilor de către creditori apare ca fiind inechitabilă şi discriminatorie
pentru acei creditori care nu pot participa la procesul
decizional.
Tribunalul Caraş-Severin - Secţia comercială şi de
contencios administrativ şi fiscal apreciază că
dispoziţiile art. 19 alin. (2) din Legea nr. 85/2006 nu conţin norme
discriminatorii care să contravină principiului de imparţialitate şi de
legalitate a justiţiei.
In conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din
Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor
două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi
formula punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.
Guvernul consideră că
sistemele de vot din cadrul adunării creditorilor, respectiv al comitetului
creditorilor nu sunt contrare principiului egalităţii în faţa justiţiei, ele
fiind justificate tocmai de diferenţele substanţiale între competenţele celor
două organe.
Avocatul Poporului apreciază
că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, textele de lege
criticate fiind în deplină concordanţă cu prevederile constituţionale invocate.
Modalitatea de desemnare a administratorului judiciar sau a lichidatorului
constituie o problemă de procedură pe care legiuitorul este liber să o
reglementeze, în conformitate cu art. 126 alin. (2) din Constituţie.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat
punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere
ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de
judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate,
raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine
următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este
competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi
ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să
soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl
constituie dispoziţiile art. 19 alin. (2) din Legea nr. 85/2006 privind
procedura insolventei, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 359 din 21 aprilie 2006, text de
lege care are următorul conţinut: „La recomandarea comitetului creditorilor,
în cadrul primei şedinţe a adunării creditorilor sau ulterior, creditorii care
deţin cel puţin 50% din valoarea totală a creanţelor pot decide desemnarea unui
administrator judiciar/lichidator, stabilindu-i şi remuneraţia. In cazul în
care remuneraţia se va achita din fondul constituit conform prevederilor art.
4, aceasta va fi stabilită de către judecătorul-sindic, pe baza criteriilor
stabilite prin legea privind profesia de practician în insolvenţă. Creditorii
pot decide să confirme administratorul judiciar sau lichidatorul desemnat
provizoriu de către judecătorul-sindic."
Autorul excepţiei susţine că dispoziţiile legale
criticate încalcă prevederile constituţionale cuprinse în art. 124 alin. (2)
referitoare la înfăptuirea justiţiei.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea
reţine că procedura insolventei este o procedură specială, concursuală, o serie
dintre drepturile procesuale fiind exercitate nu individual, ci colectiv. Acest
specific a condus la crearea unor organe colective - adunarea creditorilor şi
comitetul creditorilor, al căror rol este de a asigura promovarea intereselor
ansamblului creditorilor. Astfel, adunarea creditorilor este convocată pentru a
decide în toate aspectele importante ale procedurii prevăzute de lege. Pentru
facilitatea luării deciziilor în cadrul acestui organ colegial, sunt prevăzute
două modalităţi de vot, ambele bazate pe criteriul valorii creanţelor. Regula
în această materie este stabilită de dispoziţiile art. 15 alin. (1) din Legea
nr. 85/2006, potrivit cărora deciziile adunării creditorilor se adoptă cu votul
titularilor unei majorităţi, prin valoare, a creanţelor prezente. Există situaţii
speciale, cum este aceea a desemnării
unui administrator judiciar sau a unui lichidator, motivate de importanţa
sporită a unor astfel de decizii, pentru care legea impune o majoritate
specială, şi anume votul creditorilor care deţin cel puţin 50% din valoarea
totală a creanţelor.
Opţiunea legiuitorului pentru criteriul valorii şi nu
cel al numărului creditorilor este justificată de principalul obiectiv al
procedurii insolventei, respectiv recuperarea creanţelor asupra averii
debitorului. Or, în măsura în care repartizarea sumelor ce rezultă din
lichidarea bunurilor debitorului se face, în cadrul aceleiaşi clase de
creditori, proporţional cu valoarea creanţelor, este firesc ca deciziile
privitoare la aspectele importante ale procedurii să fie luate prin raportare
la valoarea creanţelor, iar nu la numărul creditorilor.
In ceea ce priveşte comitetul creditorilor, legea
prevede că, în cadrul primei şedinţe a adunării creditorilor, aceştia vor putea
alege un comitet format din 3 sau 5 creditori dintre cei cu creanţe garantate
şi cei chirografari, dintre primii 20 de creditori în ordinea valorii. Acest
comitet are un rol diferit de cel al adunării creditorilor, atribuţiile lui
fiind acelea de a supraveghea permanent activitatea administratorului judiciar
sau lichidatorului, de a face recomandări adunării creditorilor cu privire la
continuarea activităţii debitorului şi la planurile de reorganizare propuse şi
de a promova în instanţă interesul creditorilor, atunci când astfel de acţiuni
nu au fost introduse de administratorul judiciar sau de lichidator. Aşadar,
comitetul, spre deosebire de adunarea creditorilor, nu este un organ de decizie
în cadrul procedurii insolventei, ci acţionează ca un mandatar al acesteia,
îndeplinind funcţia de reprezentare a creditorilor înscrişi în tabelul
definitiv de creanţe în raporturile cu administratorul judiciar, lichidatorul
sau judecătorul-sindic. Prin urmare, reglementarea în procedura de vot a unei
majorităţi simple, raportate de această dată la numărul total de membri ai comitetului,
prin care acesta hotărăşte cu privire la atribuţiile care îi sunt conferite
prin lege, apare ca fiind pe deplin justificată de rolul special pe care
comitetul îl are în cadrul procedurii insolventei.
In considerarea argumentelor
prezentate, Curtea constată că dispoziţiile art. 19 alin. (2) din Legea nr.
85/2006 nu contravin prevederilor constituţionale cuprinse în art. 124 alin.
(2) referitoare la înfăptuirea justiţiei în mod unic, imparţial şi egal pentru
toţi.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art.
146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3,
art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALA
In numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 19 alin. (2) din Legea nr. 85/2006
privind procedura insolventei, excepţie ridicată de Societatea Comercială „Tim
Ciclop" - S.R.L. din Timişoara în Dosarul nr. 6.691/115/2006 al
Tribunalului Caraş-Severin - Secţia comercială şi de contencios administrativ
şi fiscal.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 27 mai 2008.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Mihaela Senia Costinescu