DECIZIE Nr.
613 din 21 septembrie 2006
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor Ordonantei de urgenta a Guvernului nr.
149/2005 privind unele masuri pentru asigurarea continuarii activitatii
Consiliului National pentru Studierea Arhivelor Securitatii
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 856 din 19 octombrie 2006
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu - judecător
Aspazia Cojocaru - judecător
Acsinte Gaspar - judecător
Kozsokar Gabor -
judecător
Petre Ninosu - judecător
Ion Predescu - judecător
Şerban Viorel Stănoiu - judecător
Iuliana Nedelcu - procuror
Florentina Geangu - magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconsti-tuţionalitate a dispoziţiilor Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.
149/2005, excepţie ridicată de Gheorghe Zbârlea în Dosarul nr. 2/S/2006 al
Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VII-a civilă şi pentru cauze privind
conflicte de muncă şi asigurări sociale.
La apelul nominal răspunde autorul excepţiei,
constatându-se lipsa celorlalte părţi, faţă de care procedura de citare a fost
legal îndeplinită.
Cauza fiind în stare de judecată, se dă cuvântul
autorului excepţiei, care solicită admiterea acesteia, reiterând aspectele
invocate în faţa instanţei de judecată.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de
respingere a excepţiei ca neîntemeiată, întrucât dispoziţiile de lege criticate
sunt în concordanţă cu prevederile constituţionale.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările dosarului,
reţine următoarele:
Prin Incheierea din 29 martie 2006, pronunţată în Dosarul
nr. 2/S/2006, Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VII-a civilă şi pentru
cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale a sesizat Curtea
Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor Ordonanţei
de urgenţă a Guvernului nr. 149/2005 privind unele măsuri pentru asigurarea
continuării activităţii Consiliului Naţional pentru Studierea Arhivelor
Securităţii. Excepţia a fost ridicată de Gheorghe Zbârlea într-o cauză
având ca obiect anularea unui act administrativ în contradictoriu cu intimatul
Consiliului Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii. In speţă, petentul
contestă, în temeiul art. 16 alin. (1) din Legea nr. 187/1999, Decizia nr. 185
din 14 octombrie 2005 a Consiliului Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii.
In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine că prin adoptarea
Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 149/2005 au fost încălcate dispoziţiile
art. 115 alin. (6) din Constituţie (delegarea legislativă), precum şi art. 53
(restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi), art. 57
(modalitatea privind exercitarea drepturilor şi libertăţilor), respectiv art.
41 (dreptul la muncă). Astfel, se arată că, potrivit art. 50 lit. j) din Legea
nr. 188/1999 privind statutul funcţionarilor publici, nu poate fi funcţionar
public persoana care a desfăşurat activitate de poliţie politică. Autorul
excepţiei arată că prin adoptarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.
149/2005, prin care se prelungeşte activitatea Consiliului Naţional pentru
Studierea Arhivelor Securităţii, se încalcă, pe de o parte, prevederile
constituţionale privitoare la delegarea legislativă, deoarece a fost voinţa
Guvernului, şi nu a Parlamentului privind prelungirea acestei activităţi, iar aceasta
s-a realizat prin încălcarea art. 115, care împiedică emiterea de ordonanţe de
urgenţă în anumite domenii, iar pe de altă parte, se încalcă dreptul la muncă,
deoarece această ordonanţă de urgenţă, prin efectul său şi prin raportare la
prevederile din Statutul funcţionarilor publici, determină ca o persoană ce a
făcut poliţie politică să nu mai poată fi funcţionar public, ceea ce, în opinia
autorului excepţiei, constituie o restrângere a dreptului cu caracter
permanent, ceea ce nu poate fi permis.
Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VII-a civilă şi
pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale consideră că dispoziţiile Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.
149/2005 sunt constituţionale în raport cu prevederile art. 115 din
Constituţie.
In conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din
Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor
două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi
exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.
Guvernul consideră că
excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, apreciind, în esenţă, că
este de competenţa legiuitorului să stabilească, pentru fiecare categorie
profesională, condiţiile generale pentru a accede într-o anumită funcţie sau
profesie.
Avocatul Poporului apreciază
că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, deoarece interdicţia
reglementării în domenii ce fac obiectul legilor organice este prevăzută de
art. 115 alin. (1) din Constituţie pentru ordonanţele emise de Guvern în baza
unei legi speciale de abilitare adoptate de Parlament. Această interdicţie nu
operează în cazul ordonanţelor de urgenţă care se adoptă de Guvern în temeiul
prevederilor art. 115 alin. (4) din Constituţie, situaţie în care Guvernul este
obligat să motiveze urgenţa în cuprinsul ordonanţei. Mai mult, Ordonanţa de
urgenţă a Guvernului nr. 149/2005 a fost adoptată prin Legea nr. 126/2006,
astfel încât conţinutul său normativ a devenit lege, iar reglementarea iniţială
instituită prin ordonanţă a devenit exclusiv actul legiuitorului, expresia
voinţei sale.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de
neconstituţionalitate ridicată.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere
ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de
judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate,
raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este
competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1
alin. (2), art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia
de neconsti-tuţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl
constituie dispoziţiile Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 149/2005 privind
unele măsuri pentru asigurarea continuării activităţii Consiliului Naţional
pentru Studierea Arhivelor Securităţii, publicată în Monitorul Oficial al
României, Partea I, nr. 1.008 din 14 noiembrie 2005, aprobată prin Legea nr.
126/2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 415 din 15
mai 2006, care au următorul cuprins:
„Art. 1. - Desfăşurarea activităţii Consiliului Naţional
pentru Studierea Arhivelor Securităţii se prelungeşte pentru o perioadă de 6
ani de la data expirării termenului prevăzut la art. 22 din Legea nr. 187/1999
privind accesul la propriul dosar şi deconspirarea securităţii ca poliţie
politică.
Art. 2. - In perioada desfăşurării activităţii,
Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii îndeplineşte orice
atribuţii date în competenţa sa prin Legea nr. 187/1999, precum şi prin orice
alte legi speciale."
In opinia autorului excepţiei, dispoziţiile de lege
menţionate încalcă prevederile art. 115 alin. (6) din Constituţie (delegarea
legislativă), precum şi art. 53 (restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al
unor libertăţi), art. 57 (modalitatea privind exercitarea drepturilor şi
libertăţilor), respectiv art. 41 (dreptul la muncă).
Examinând excepţia de neconstituţionalitate ridicată,
Curtea reţine următoarele:
Potrivit art. 22 din Legea nr. 187/1999 privind accesul
la propriul dosar şi deconspirarea poliţiei politice comuniste, Consiliului
Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii îşi desfăşoară activitatea pe o
perioadă de 6 ani, cu posibilitatea prelungirii acesteia prin lege. Prin art. 1
din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 149/2005 privind unele măsuri pentru
asigurarea continuării activităţii Consiliului Naţional pentru Studierea
Arhivelor Securităţii, s-a prelungit desfăşurarea activităţii consiliului pe o
perioadă de 6 ani de la data expirării termenului prevăzut de art. 22 din Legea
nr. 187/1999 (decembrie 2005). De asemenea, prin acelaşi act normativ s-a
prevăzut că, în perioada desfăşurării activităţii, Consiliul Naţional pentru
Studierea Arhivelor Securităţii să îndeplinească orice atribuţii date în
competenţa sa prin Legea nr. 187/1999, precum şi prin orice alte legi speciale.
Conform art. 115 alin. (6) din Constituţie, invocat în motivarea excepţiei, „Ordonanţele de
urgenţă nu pot fi adoptate în domeniul legilor constituţionale, nu pot afecta
regimul instituţiilor fundamentale ale statului, drepturile, libertăţile şi
îndatoririle prevăzute de Constituţie, drepturile electorale şi nu pot viza
măsuri de trecere silită a unor bunuri în proprietate publică".
Curtea constată că Ordonanţa de urgenţă a Guvernului
nr. 149/2005 nu a fost adoptată într-un domeniu vizat de articolul constituţional
enunţat, ci a fost dată în aplicarea dispoziţiilor art. 22 din Legea nr.
187/1999, avându-se în vedere, pe de o parte, că în luna decembrie 2005 expira
termenul de 6 ani prevăzut de lege pentru desfăşurarea activităţii Consiliului
Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii, iar pe de altă parte, că era
necesară continuării activităţii acestuia datorită faptului că, printr-o serie
de legi speciale, acestui consiliu i-au fost acordate atribuţii de verificare a
apartenenţei anumitor categorii profesionale la organele de securitate, ca
poliţie politică ori de colaborator al acestora.
Mai mult, Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr.
149/2005 a fost adoptată prin Legea nr. 126/2006, astfel încât conţinutul său
normativ a devenit lege, iar reglementarea iniţială instituită prin ordonanţă a
devenit exclusiv actul legiuitorului, expresia voinţei sale.
Prin urmare, nu se poate susţine că adoptarea
Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 149/2005 încalcă prevederile art. 115
alin. (6) din Constituţie.
Referitor la susţinerea că prin prelungirea activităţii
Consiliului Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii se aduce atingere
dreptului la muncă, astfel cum este acesta consfinţit de Constituţie, Curtea
reţine că cerinţa ca cetăţenii români care au desfăşurat activitate de poliţie
politică să nu poată face parte din corpul funcţionarilor publici este
justificată de necesitatea ca toţi membrii aparatului administraţiei publice să
fie loiali statului şi principiilor generale de
organizare a statului român, asigurându-se în acest mod credibilitatea acestora şi a aparatului administrativ. Această cerinţă nu
afectează dreptul la muncă, deoarece instituirea prin lege a unor condiţii
pentru ocuparea unor funcţii sau exercitarea unor profesii nu reprezintă o încălcare
a dreptului la muncă şi la alegerea profesiei. De altfel, în acest sens s-a mai
pronunţat Curtea Constituţională prin Decizia nr. 41 din 24 ianuarie 2006,
publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 180 din 24 februarie
2006, prin care s-a statuat că „instituirea unei condiţii de natura celei
prevăzute de art. 50 lit. j) din Legea nr. 188/1999 nu este contrară art. 41
din Constituţie. De altfel, o asemenea condiţie asigură funcţionarea
administraţiei publice pe baza respectării principiilor democraţiei, precum şi
credibilitatea şi loialitatea funcţionarilor publici".
Faţă de cele arătate, în temeiul art. 146 lit. d) si
art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum si al art. 1-3, al art. 11 alin. (1)
lit. A.d) şi art. 29 alin. (1) şi (6) din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a
dispoziţiilor Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 149/2005 privind unele
măsuri pentru asigurarea continuării activităţii Consiliului Naţional pentru
Studierea Arhivelor Securităţii, excepţie ridicată de Gheorghe Zbârlea în
Dosarul nr. 2/S/2006 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VII-a civilă şi
pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 21 septembrie
2006.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent, Florentina Geangu