DECIZIE Nr.
612 din 20 iunie 2007
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a prevederilor art. 43 alin. (1) din Ordonanta de urgenta
a Guvernului nr. 40/1999 privind protectia chiriasilor si stabilirea chiriei
pentru spatiile cu destinatia de locuinte
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 593 din 28 august 2007
Ion Predescu - preşedinte
Nicolae Cochinescu -judecător
Acsinte Gaspar -judecător
Kozsokar Gabor
-judecător
Petre Ninosu -judecător
Şerban Viorel Stănoiu -judecător
Tudorel Toader -judecător
Antonia Constantin - procuror
Maria Bratu -
magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a prevederilor art. 43 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă
a Guvernului nr. 40/1999 privind protecţia chiriaşilor şi stabilirea chiriei
pentru spaţiile cu destinaţia de locuinţe, excepţie ridicată de Ion Ştefan în
Dosarul nr. 30.460/3/2005 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a III-a civilă
şi pentru cauze cu minori şi de familie.
Dezbaterile au avut loc în şedinţa publică din 7 iunie
2007, cand Curtea, avand nevoie de timp pentru a
delibera, a amanat pronunţarea la data de 10 iunie
2007 si apoi la data de 20 iunie 2007.
CURTEA,
avand în vedere actele
şi lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin Incheierea din 6 decembrie 2006, pronunţată în
Dosarul nr. 30.460/3/2006, Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a III-a civilă
şi pentru cauze cu minori şi de familie a sesizat Curtea Constituţională cu
excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 43 alin. (1) din
Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 40/1999 privind protecţia chiriaşilor şi
stabilirea chiriei pentru spaţiile cu destinaţia de locuinţe, excepţie
ridicată de Ion Ştefan.
In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine, în esenţă, că textul de lege criticat
contravine dispoziţiilor art. 15 alin. (2), art. 20, art. 21 alin. (3) şi art.
53 din Constituţie, precum şi art. 6 din Convenţia pentru apărarea drepturilor
omului şi a libertăţilor fundamentale, întrucat se aplică unor situaţii juridice născute sub imperiul altor prevederi
de lege, iar „în situaţii similare, legiuitorul a reglementat mai adecvat, mai
echitabil aceste situaţii juridice născute sub imperiul legii vechi", In
acest sens, dă ca exemplu art. 48 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, aşa cum a
fost modificat prin Legea nr. 247/2005 privind reforma în domeniile
proprietăţii şi justiţiei, precum şi unele măsuri adiacente.
Şi, în fine, în opinia sa, în cazul în speţă sunt
aplicabile dispoziţiile din Codul civil privind accesiunea imobiliară
artificială.
Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a III-a civilă şi
pentru cauze cu minori şi de familie apreciază că
textele de lege criticate nu contravin dispoziţiilor constituţionale invocate.
Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992,
încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale
Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele
de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Guvernul consideră că
prevederile art. 43 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 40/1999 nu
contravin dispoziţiilor constituţionale, Codul civil consacrand, prin dispoziţiile sale privind
locaţiunea şi accesiunea, dreptul chiriaşului de a fi despăgubit pentru
îmbunătăţirile necesare şi utile pe care le face imobilului, precum şi dreptul
de retentie al acestuia asupra bunului pană la achitarea despăgubirilor de către proprietar.
In consecinţă, consideră excepţia neîntemeiată, invocand jurisprudenţa Curţii Constituţionale cu
privire la textul de lege criticat.
Avocatul Poporului consideră
că prevederile de lege criticate sunt constituţionale.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere
asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.
CURTEA,
examinand încheierea de
sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul
întocmit de judecătorul-raportor, susţinerile părţilor prezente, concluziile
procurorului, prevederile legale criticate, raportate la dispoziţiile
Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este
competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1
alin. (2), ale art. 2,3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze
excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei îl constituie prevederile art. 43
alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 40/1999 privind protecţia
chiriaşilor şi stabilirea chiriei pentru spaţiile cu destinaţia de locuinţe,
publicată în Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 148 din 8 aprilie 1999, aprobată cu modificări prin Legea nr.
241/2001, care au următoarea redactare: „(1) Chiriaşul are dreptul la
despăgubiri pentru sporul de valoare adus locuinţei prin îmbunătăţirile
necesare şi utile, efectuate cu aprobările prevăzute de lege, confirmate pe
bază de acte justificative."
Textele constituţionale considerate a fi încălcate
sunt: art. 15 alin. (2) referitor la neretroactivitatea legii, art. 20
referitor la tratatele internaţionale privind drepturile omului, art. 21 alin.
(3) privind dreptul la un proces echitabil şi la soluţionarea cauzelor într-un
termen rezonabil şi art. 53 cu privire la restrangerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi. Este
invocat, de asemenea, art. 6
din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor
fundamentale, referitor la dreptul la un proces echitabil şi la soluţionarea
cauzelor într-un termen rezonabil.
Examinand excepţia de
neconstituţionalitate, Curtea constată că asupra constituţionalităţii
prevederilor art. 43 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 40/1999 s-a mai
pronunţat într-o cauză în care aspectele criticate de autorul excepţiei sunt
similare cu cele din prezenta cauză.
Astfel prin Decizia nr. 27 din 28 ianuarie 2003, publicată în Monitorul Oficial al Romaniei,
Partea I, nr. 196 din 26 martie 2003, Curtea a reţinut
că, în realitate, criticile de neconstituţionalitate se bazează pe o confuzie
rezultată din compararea textului criticat cu o dispoziţie cuprinsă într-un act
legislativ ulterior, şi anume Legea nr. 10/2001. Chiar dacă autorul excepţiei
consideră că, dintre cele două dispoziţii legale, cea cuprinsă în Legea nr.
10/2001 i-arfi mai favorabilă, instanţa a refuzat să o aplice, pe motiv că
legea nu poate retroactiva. In temeiul prevederii art. 43 din Ordonanţa de
urgenţă a Guvernului nr. 40/1999, cel în cauză ar urma să suporte cheltuielile
făcute pentru îmbunătăţirea locuinţei şi nu-i sunt aplicabile dispoziţiile
Legii nr. 10/2001. Sub acest aspect, jurisprudenţa Curţii Constituţionale a statuat,
în mod constant, că neconstituţionalitatea unui text nu poate fi dedusă din
succesiunea reglementărilor legale într-un anumit domeniu, ci numai din
constatarea unei neconcordanţe între diferite reglementări şi dispoziţii ori
principii din Constituţie.
Avand în vedere că şi în cauza
de faţă criticile de neconstituţionalitate privesc aceleaşi aspecte ca şi în
decizia mai sus menţionată, pentru aceleaşi considerente reţinute de Curte,
excepţia urmează a fi respinsă.
Pentru motivele expuse mai sus,
în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi
al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr.
47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor
art. 43 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 40/1999 privind
protecţia chiriaşilor şi stabilirea chiriei pentru spaţiile cu destinaţia de
locuinţe, excepţie ridicată de Ion Ştefan în Dosarul nr. 30.460/3/2005 al
Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi
de familie.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 20 iunie
2007.
PREŞEDINTE,
ION PREDESCU
Magistrat-asistent,
Maria Bratu