DECIZIE Nr.
610 din 28 aprilie 2009
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a prevederilor art. 25 alin. (4) din Legea nr. 10/2001
privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6
martie 1945-22 decembrie 1989
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 517 din 28 iulie 2009
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu -judecător
Aspazia Cojocaru -judecător
Acsinte Gaspar -judecător
Petre Lăzăroiu -judecător
Ion Predescu -judecător
Tudorel Toader -judecător
Puskas Valentin Zoltan -judecător
Augustin Zegrean -judecător
Carmen-Cătălina Gliga - procuror
Maria Bratu -
magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a prevederilor art. 25 alin. (4) din Legea nr. 10/2001
privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6
martie 1945-22 decembrie 1989, excepţie ridicată de Petruţa Grigoriu (fostă
Dyer)în Dosarul nr. 492/94/2006 (1.136/2008) al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia
a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie.
La apelul nominal este prezent personal Petre Răducanu
şi asistat de avocatul Constantin Amzuţă, cu împuternicire avocaţială emisă de
Baroul Bucureşti. Lipsesc celelalte părţi, faţă de care procedura de citare a
fost legal îndeplinită.
Cauza se află în stare de judecată.
Apărătorul părţii prezente solicită admiterea excepţiei
de neconstituţionalitate, arătând că prevederile de lege criticate contravin
art. 20 şi 21 din Constituţie, precum şi art. 6 din Convenţia pentru apărarea
drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale. Depune la dosar Hotărârea
Curţii Europene a Drepturilor Omului din 13 ianuarie 2009, pronunţată în Cauza Faimblat
împotriva României.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de
respingere ca neîntemeiată a excepţiei de neconstituţionalitate, invocând
jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările
dosarului, constată următoarele:
Prin Incheierea din 24 noiembrie 2008, pronunţată în
Dosarul nr. 492/94/2006 (1136/2008), Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a
III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie a sesizat Curtea
Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 25
alin. (4) din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile
preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989 într-un
proces de revendicare.
In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine, în esenţă, că prevederile de lege
criticate sunt neconstituţionale, întrucât acordă magistratului posibilitatea
de a asimila decizia sau, după caz, dispoziţia de restituire în natură a unui
imobil emisă în condiţiile Legii nr. 10/2001, cu un înscris autentic.
Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a III-a civilă şi
pentru cauze cu minori şi de familie consideră
excepţia neîntemeiată, arătând că nicio dispoziţie constituţională nu interzice
ca prin lege să se instituie o procedură administrativ-jurisdicţională care,
după îndeplinirea formalităţilor de publicitate imobiliară, să poată servi ca
mijloc de probă a dreptului de proprietate.
Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992,
încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale
Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele
de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Avocatul Poporului consideră
că prevederile de lege sunt constituţionale. Invocă în acest sens jurisprudenţa
Curţii Constituţionale.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra
excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al
Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susţinerile
părţii prezente, concluziile procurorului, prevederile de lege criticate
raportate la dispoziţiile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine
următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă,
potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2),
ale art. 2,3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de
neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei îl reprezintă art. 25 alin. (4) din
Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod
abuziv în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, republicată în Monitorul
Oficial al României, Partea I, nr. 798 din 2 septembrie 2005, având următoarea
redactare: „Decizia sau, după caz, dispoziţia de aprobare a restituirii în
natură a imobilului face dovada proprietăţii persoanei îndreptăţite asupra
acestuia, are forţa probantă a unui înscris autentic şi constituie titlu
executoriu pentru punerea în posesie, după îndeplinirea formalităţilor de publicitate
imobiliară."
Textele constituţionale invocate ca fiind încălcate
sunt cele ale art. 16 alin. (1) şi (2) privind egalitatea în drepturi, art. 21
alin. (3) referitor la dreptul părţilor la un proces echitabil şi la
soluţionarea cauzelor într-un termen rezonabil şi art. 44 alin. (1) şi (2)
privind dreptul de proprietate privată.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea
constată că asupra constituţionalităţii prevederilor art. 25 alin. (4) din
Legea nr. 10/2001 s-a mai pronunţat în raport de critici similare. Astfel, prin
Decizia nr. 739 din 26 octombrie 2006, publicată în Monitorul Oficial al
României, Partea I, nr. 8 din 5 ianuarie 2007, şi Decizia nr. 542 din 7 iunie
2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 461 din 9 iulie
2007, Curtea a statuat că Legea nr. 10/2001 este o lege specială în materia
revendicării imobiliare, prin care legiuitorul a urmărit să evite perpetuarea
stării de incertitudine în ceea ce priveşte situaţia juridică a imobilelor
preluate în mod abuziv, cu sau fără titlu valabil, de către stat sau de către
alte persoane juridice, în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989. Soluţia de
restituire a acestor imobile este rezultatul opţiunii legiuitorului şi are la
bază dreptul pe care acesta îl are în a decide asupra modului de reparare a
abuzurilor din legislaţia trecută cu privire la dreptul de proprietate privată.
De aceea, legiuitorul a instituit o procedură administrativă obligatorie pentru
obţinerea reparaţiilor în natură sau prin echivalent şi care permite controlul
judecătoresc asupra actelor emise în cadrul acestei proceduri. De altfel,
Curtea observă că autorul excepţiei critică textul de lege pentru posibilitatea
acordată magistratului de a asimila decizia sau, după caz, dispoziţia de restituire
a unui imobil emisă în condiţiile Legii nr. 10/2001, cu un înscris autentic.
Cu privire la acest aspect, Curtea constată că
referitor la reglementarea sistemului probator, prin Decizia nr. 173 din 12
iunie 2002, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 492 din 9
iulie 2002, a stabilit că reglementarea acestuia, inclusiv ierarhizarea
probelor şi raporturilor dintre ele, este atributul exclusiv al legiuitorului.
Considerentele reţinute de Curte în deciziile
menţionate sunt valabile şi în cauza de faţă, întrucât nu au intervenit
elemente noi de natură a determina o reconsiderare a jurisprudenţei sale.
Pentru motivele expuse mai sus, în temeiul art. 146
lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al
art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a
prevederilor art. 25 alin. (4) din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al
unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945-22 decembrie
1989, excepţie ridicată de Petruţa Grigoriu (fostă Dyer) în Dosarul nr.
492/94/2006 (1.136/2008) al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a III-a civilă şi
pentru cauze cu minori şi de familie.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 28 aprilie
2009.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Maria Bratu