DECIZIE   Nr. 61 din 27 februarie 2001

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 25 teza a doua din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 40/1999 privind protectia chiriasilor si stabilirea chiriei pentru spatiile cu destinatia de locuinte

ACT EMIS DE: CURTEA CONSTITUTIONALA

ACT PUBLICAT IN: MONITORUL OFICIAL  NR. 226 din  4 mai 2001

    Lucian Mihai           - presedinte
    Costica Bulai          - judecator
    Constantin Doldur      - judecator
    Kozsokar Gabor         - judecator
    Ioan Muraru            - judecator
    Nicolae Popa           - judecator
    Lucian Stangu          - judecator
    Romul Petru Vonica     - judecator
    Gabriela Ghita         - procuror
    Marioara Prodan        - magistrat-asistent

    Pe rol se afla solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 25 din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 40/1999 privind protectia chiriasilor si stabilirea chiriei pentru spatiile cu destinatia de locuinte, exceptie ridicata de Constantin Dumitrescu si Ecaterina Dumitrescu in Dosarul nr. 76/2000 al Tribunalului Bucuresti - Sectia a V-a civila si de contencios administrativ.
    La apelul nominal se prezinta avocat Victor Diaconescu, pentru Yves Ferester, lipsind autorii exceptiei, fata de care procedura de citare este legal indeplinita.
    Reprezentantul partii Yves Ferester solicita respingerea exceptiei, ca fiind neintemeiata, considerand ca, prin dispozitiile art. 25 teza a doua din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 40/1999, nu sunt incalcate prevederile constitutionale cuprinse in art. 16 si nici cele cuprinse in art. 6 si 14 din Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale, deoarece, potrivit art. 128 din Constitutie, "Impotriva hotararilor judecatoresti, partile interesate si Ministerul Public pot exercita caile de atac, in conditiile legii", lasandu-se astfel in competenta legiuitorului stabilirea cailor de atac. In acest caz, Guvernul, in temeiul prerogativelor prevazute la art. 114 alin. (4) din Constitutie, a considerat ca urgenta solutionarii unor asemenea litigii, dintre proprietarii care si-au redobandit dreptul de proprietate si chiriasii care ocupa locuintele acestora, impune eliminarea caii de atac ordinare a apelului. Se mai arata ca si in alte categorii de litigii legiuitorul nu a prevazut aceasta cale de atac, celeritatea solutionarii cauzelor determinand asemenea procedura, spre exemplu in materia plangerii penale prealabile. De altfel, insisi autorii exceptiei nu s-au prezentat spre a-si sustine motivele pentru care considera textul de lege criticat ca fiind neconstitutional, acestia urmarind in realitate tergiversarea procesului. In final, intrucat dispozitiile legale criticate nu sunt contrare nici prevederilor Conventiei pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale, solicita respingerea exceptiei.
    Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere, ca fiind neintemeiata, a exceptiei de neconstitutionalitate, considerand ca dispozitiile legale criticate nu contravin principiului constitutional al egalitatii in drepturi a cetatenilor in fata legii si a autoritatilor publice. Textul de lege criticat este constitutional, deoarece, potrivit art. 125 alin. (3) si art. 128 din Constitutie, caile de atac se stabilesc prin lege. Curtea Europeana a Drepturilor Omului a statuat in mod similar si in alte cauze in care, prin legislatia statelor parti contractante, a fost exclusa calea de atac a apelului.

    CURTEA,
avand in vedere actele si lucrarile dosarului, retine urmatoarele:
    Prin Incheierea din 3 mai 2000, pronuntata in Dosarul nr. 76/2000, Tribunalul Bucuresti - Sectia a V-a civila si de contencios administrativ a sesizat Curtea Constitutionala cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 25 din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 40/1999 privind protectia chiriasilor si stabilirea chiriei pentru spatiile cu destinatia de locuinte, exceptie ridicata de Constantin Dumitrescu si Ecaterina Dumitrescu.
    In motivarea exceptiei de neconstitutionalitate autorii acesteia sustin in esenta ca dispozitiile legale mentionate sunt neconstitutionale deoarece "sentinta nu poate fi atacata decat cu recurs, in conditiile art. 2 pct. 3 din Codul de procedura civila, calea de atac a apelului prevazuta pentru alte litigii fiind exclusa". Se considera ca, in acest mod, este incalcat principiul egalitatii in drepturi, prevazut la art. 16 din Constitutie, deoarece "principiul egalitatii in fata justitiei semnifica faptul ca toate persoanele au o vocatie egala de a fi judecate de aceleasi instante judecatoresti, dupa aceleasi reguli de procedura, fara nici o discriminare. Deci, fiecare dintre parti trebuie sa se bucure de aceleasi drepturi, dreptul la aceleasi probe, la aceleasi aparari, la aceleasi cai de atac, deoarece orice dispozitie care ar pune pe una dintre parti in inferioritate de drept fata de cealalta este incompatibila cu principiul constitutional al egalitatii si chiar cu ideea de justitie". In acest sens autorii exceptiei fac referire si la incalcarea prevederilor art. 6 si 14 din Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale, texte care consacra dreptul oricarei persoane la un proces echitabil, precum si asigurarea exercitarii drepturilor si libertatilor fundamentale fara nici un fel de discriminare.
    Exprimandu-si opinia asupra exceptiei, instanta de judecata considera ca reglementarea legala criticata pentru neconstitutionalitate "este numai aparent echitabila, deoarece excluderea caii de atac a apelului, in materia schimbului obligatoriu de locuinta, prevazuta de Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 40/1999, ar atrage neconstitutionalitatea normei".
    In conformitate cu dispozitiile art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicata, incheierea de sesizare a fost comunicata presedintilor celor doua Camere ale Parlamentului si Guvernului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate ridicate.
    Guvernul, in punctul sau de vedere, arata ca exceptia de neconstitutionalitate este neintemeiata intrucat atat art. 128 din Constitutie, potrivit caruia "Impotriva hotararilor judecatoresti, partile interesate si Ministerul Public pot exercita caile de atac, in conditiile legii", cat si art. 125 alin. (3) din Constitutie, conform caruia "Competenta si procedura de judecata sunt stabilite de lege", permit legiuitorului sa statueze in domeniul procedurii judecatoresti si al cailor de atac. Se arata ca ratiunea pentru care prin textul de lege criticat nu s-a mai prevazut si calea de atac a apelului impotriva hotararilor pronuntate de judecatorie, in materia schimbului obligatoriu de locuinte, a constat in necesitatea solutionarii urgente a acestor cauze si asigurarea stabilitatii raporturilor juridice in acest domeniu. Se face referire, de catre Guvern, si la jurisprudenta Curtii Constitutionale care a subliniat, in mod constant, ca "principiul egalitatii nu pretinde uniformitate, deci ca toate situatiile sa fie tratate in acelasi fel. Acest principiu al egalitatii in fata legii presupune instituirea unui tratament egal pentru situatii care, in functie de scopul urmarit, nu sunt diferite. De aceea, nu sunt excluse, ci, dimpotriva, sunt admise solutii legislative diferite pentru situatii diferite".
    Presedintii celor doua Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

    CURTEA,
examinand incheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul intocmit de judecatorul-raportor, concluziile procurorului, dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si dispozitiile Legii nr. 47/1992, retine urmatoarele:
    Curtea Constitutionala constata ca a fost legal sesizata si este competenta, potrivit dispozitiilor art. 144 lit. c) din Constitutie, precum si ale art. 1 alin. (1), ale art. 2, 3, 12 si 23 din Legea nr. 47/1992, republicata, sa solutioneze exceptia de neconstitutionalitate ridicata.
    Prin incheierea instantei de judecata, Curtea Constitutionala a fost sesizata cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 25 din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 40 din 8 aprilie 1999 privind protectia chiriasilor si stabilirea chiriei pentru spatiile cu destinatia de locuinte (publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 148 din 8 aprilie 1999), dispozitii care au urmatorul continut: "Litigiile dintre proprietari si chiriasi, legate de schimbul obligatoriu de locuinta, sunt de competenta judecatoriei in raza careia se afla imobilul. Hotararea pronuntata de judecatorie poate fi atacata cu recurs. Hotararea instantei de recurs este definitiva si irevocabila."
    Din examinarea continutului criticii de neconstitutionalitate, Curtea constata insa ca, in realitate, autorii exceptiei au avut in vedere doar teza a doua a textului, care se refera numai la calea de atac a recursului, iar nu si la calea de atac a apelului.
    Prevederile constitutionale a caror incalcare este invocata sunt cele ale art. 16 alin. (1) si (2), care au urmatorul continut: "(1) Cetatenii sunt egali in fata legii si a autoritatilor publice, fara privilegii si fara discriminari.
    (2) Nimeni nu este mai presus de lege."
    Autorii exceptiei au mai invocat si incalcarea, prin dispozitiile legale criticate, a prevederilor art. 6 si 14 din Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale.
    Curtea constata insa ca, in realitate, autorii exceptiei fac referire numai la pct. 1 al art. 6, aplicabil si in cazul proceselor civile, iar nu la art. 6 in intregul sau. Potrivit art. 6 pct. 1, "Orice persoana are dreptul la judecarea in mod echitabil, in mod public si intr-un termen rezonabil a cauzei sale, de catre o instanta independenta si impartiala, instituita de lege, care va hotari fie asupra incalcarii drepturilor si obligatiilor sale cu caracter civil, fie asupra temeiniciei oricarei acuzatii in materie penala indreptate impotriva sa. Hotararea trebuie sa fie pronuntata in mod public, dar accesul in sala de sedinta poate fi interzis presei si publicului pe intreaga durata a procesului sau a unei parti a acestuia in interesul moralitatii, al ordinii publice ori al securitatii nationale intr-o societate democratica, atunci cand interesele minorilor sau protectia vietii private a partilor la proces o impun, sau in masura considerata absolut necesara de catre instanta atunci cand, in imprejurari speciale, publicitatea ar fi de natura sa aduca atingere intereselor justitiei".
    Art. 14 din Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale are urmatorul continut: "Exercitarea drepturilor si libertatilor recunoscute de prezenta conventie trebuie sa fie asigurata fara nici o deosebire bazata, in special, pe sex, rasa, culoare, limba, religie, opinii politice sau orice alte opinii, origine nationala sau sociala, apartenenta la o minoritate nationala, avere, nastere sau orice alta situatie."
    Examinand exceptia de neconstitutionalitate, Curtea constata ca dispozitiile art. 25 teza a doua din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 40/1999 nu contravin prevederilor constitutionale cuprinse in art. 16 alin. (1), referitoare la egalitatea in drepturi a cetatenilor in fata legii si a autoritatilor publice. Dispozitiile ordonantei nu creeaza discriminari intre cetateni pe criterii de rasa, nationalitate, origine etnica, de limba, de religie, de sex, de opinie, de apartenenta politica, de avere sau de origine sociala, criterii ale egalitatii in drepturi prevazute atat la art. 4 alin. (2) din Constitutie, cat si la art. 14 din Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale. Norma cuprinsa in textul de lege criticat, potrivit careia hotararea judecatoriei poate fi atacata numai cu recurs, este aplicabila tuturor litigiilor care au ca obiect schimbul de locuinta prevazut de ordonanta, precum si tuturor partilor din aceste litigii, in egala masura. Totodata Curtea retine ca egalitatea in drepturi nu impiedica stabilirea de catre legiuitor a unor modalitati diferite de indreptare a hotararilor judecatoresti, in cazul unor litigii care, prin natura lor, sunt deosebite, ci, dimpotriva, permite asemenea reglementari diferite. De altfel, jurisprudenta Curtii Constitutionale, in deplin acord cu aceea a Curtii Europene a Drepturilor Omului, a stabilit in mod constant ca, in sensul Constitutiei, principiul egalitatii nu poate conduce la uniformitate, la negarea dreptului la diferenta de tratament juridic in cazul unor situatii diferite (de exemplu, Decizia Plenului Curtii Constitutionale nr. 1 din 8 februarie 1994, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 69 din 16 martie 1994, Decizia nr. 135 din 5 noiembrie 1996, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 345 din 17 decembrie 1996, Decizia nr. 20 din 2 februarie 2000, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 72 din 18 februarie 2000).
    In acelasi timp Curtea retine ca, in conformitate cu prevederile art. 125 alin. (3) din Constitutie, "Competenta si procedura de judecata sunt stabilite de lege", iar potrivit art. 128 din Constitutie, "Impotriva hotararilor judecatoresti, partile interesate si Ministerul Public pot exercita caile de atac, in conditiile legii". Constitutia lasa astfel la latitudinea legiuitorului stabilirea procedurii de judecata si a cailor de atac impotriva hotararilor judecatoresti. Or, in cazul la care se refera exceptia de neconstitutionalitate, eliminarea apelului dintre caile ordinare de atac a fost determinata de necesitatea solutionarii urgente a cauzelor privind dreptul de folosinta a imobilelor si a asigurarii stabilitatii raporturilor juridice respective, fara a fi afectat vreun drept fundamental al partilor implicate in proces. Asa fiind, Curtea constata ca art. 25 teza a doua din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 40/1999 nu contravine prevederilor art. 16 alin. (1) din Constitutie si nici celor ale art. 14 din Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale.
    Referitor la critica de neconstitutionalitate privind incalcarea art. 16 alin. (2) din Constitutie, Curtea constata ca si aceasta este neintemeiata. Ordonanta de urgenta supusa controlului de constitutionalitate nu contine dispozitii de natura sa contravina acestei prevederi constitutionale, potrivit careia "Nimeni nu este mai presus de lege", ci, dimpotriva, fiind emisa de Guvern in baza delegarii legislative, prevazuta la art. 114 alin. (4) din Constitutie, cuprinde norme general obligatorii, cu putere de lege.
    Curtea mai retine ca indicarea art. 2 pct. 3 din Codul de procedura civila, de catre autorii exceptiei, ca temei al neconstitutionalitatii art. 25 teza a doua din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 40/1999, este, in mod evident, lipsita de relevanta, deoarece neconstitutionalitatea presupune incompatibilitatea textelor de lege in raport cu prevederile Constitutiei, iar nu cu prevederile unei alte legi.
    Curtea constata, de asemenea, ca textul de lege criticat nu contravine nici prevederilor art. 6 din Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale, intrucat nu contine dispozitii prin care sa se aduca atingere dreptului oricarei persoane la judecarea in mod echitabil, in mod public si intr-un termen rezonabil a cauzei sale, de catre o instanta independenta si impartiala, instituita de lege, ci, dimpotriva, cu referire la termenul de solutionare, acesta este "rezonabil", deci mai scurt decat in cazul altor litigii, in care legea a prevazut si calea ordinara de atac a apelului. Pe de alta parte, textul art. 6 din conventie nu contine dispozitii privind caile de atac impotriva hotararilor judecatoresti.
    De altfel dispozitiile art. 25 din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 40/1999 au mai fost supuse controlului de constitutionalitate, Curtea Constitutionala pronuntand mai multe decizii prin care a respins exceptiile de neconstitutionalitate avand acest obiect, ca fiind nefondate (de exemplu, Decizia nr. 102 din 6 iunie 2000 si Decizia nr. 99 din 23 mai 2000, ambele publicate in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 389 din 21 august 2000). Solutia si considerentele cuprinse in deciziile mentionate isi pastreaza valabilitatea si in cauza de fata, intrucat nu au intervenit elemente noi de natura sa determine modificarea jurisprudentei Curtii.

    Fata de cele de mai sus, in temeiul art. 144 lit. c) si al art. 145 alin. (2) din Constitutie, precum si al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 si al art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicata,

    CURTEA
    In numele legii
    DECIDE:

    Respinge exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 25 teza a doua din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 40/1999 privind protectia chiriasilor si stabilirea chiriei pentru spatiile cu destinatia de locuinte, exceptie ridicata de Constantin Dumitrescu si Ecaterina Dumitrescu in Dosarul nr. 76/2000 al Tribunalului Bucuresti - Sectia a V-a civila si de contencios administrativ.
    Definitiva si obligatorie.
    Pronuntata in sedinta publica din data de 27 februarie 2001.

          PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,
                       LUCIAN MIHAI

                              Magistrat asistent
                              Marioara Prodan