DECIZIE Nr.
609 din 20 iunie 2007
referitoare la
constitutionalitatea Legii camerelor de comert din Romania
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 453 din 4 iulie 2007
Cu adresa nr. 51/2.205 din 11 mai 2007, Secretarul
general al Camerei Deputaţilor a trimis Curţii Constituţionale, în temeiul
dispoziţiilor art. 146 lit. a) din Constituţie şi al art. 15 alin. (4) din
Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale,
sesizarea privind neconstituţionalitatea Legii camerelor de comerţ din România.
La sesizare s-a anexat lista
cuprinzând semnăturile a 50 de deputaţi aparţinând grupului parlamentar al
Partidului Democrat. Potrivit acestei liste, autorii sesizării de
neconstituţionalitate sunt următorii: Gheorghe Albu, Roberta Alma Anastase,
Nicolae Bara, Gheorghe Barbu, Cornel Ştefan Bardan, Iulian-Gabriel Bîrsan,
Anca-Daniela Boagiu, Ionela Bruchental-Pop, William-Gabriel Brânză, Daniel
Buda, Costică Canacheu, Bogdan Cantaragiu, Alexandru Ciocâlteu, Anca
Constantinescu, Radu-Cătălin Drăguş, Stelian Duţu, Ionesie Ghiorghioni, Ion
Gonţea, Dan Grigore, Monica-Maria Iacob-Ridzi, Traian Constantin Igaş, Cristian
Ilie, Valentin Adrian Iliescu, Gratiela Denisa Iordache, Radu Lambrino, Dănuţ
Liga, Mircea Man, Marian-Jean Marinescu, Laurentiu Mironescu, Liviu Alexandru
Miroşeanu, Alexandru Mocanu, Petru Movilă, Dorin Liviu Nistoran, Ioan Oltean,
Aurel Olarean, Constantin Petrea, Cosmin Gabriel Popp, Cezar-Florin Preda, Ioan
Dumitru Puchianu, Dumitru Puzdrea, Romeo Marius Raicu, Cristian Rădulescu,
Marius Rogin, Marcel-Laurenţiu Romanescu, Gheorghe Sârb, Mugurel Liviu Sârbu,
Petre Străchinaru, Valeriu Tabără, Horia Văsioiu şi Augustin Zegrean.
Sesizarea a fost înregistrată la Curtea Constituţională
sub nr. 4.604 din 11 mai 2007 si formează obiectul Dosarului nr. 696A/2007.
Obiectul sesizării de
neconstituţionalitate îl constituie mai multe critici privitoare la ceea ce -
în opinia autorilor - evidenţiază neconcordanţe între modul de adoptare al
legii deduse controlului şi al unor dispoziţii ale acesteia în raport cu o
serie de prevederi ale Legii fundamentale.
In funcţie de aspectele sesizate, criticile formulate
pot fi incluse în două categorii.
Prima categorie, referitoare la neconstituţionalitatea
extrinsecă a legii criticate, constă în aceea că, deoarece nu a fost adoptată
cu respectarea exigenţelor prevederilor constituţionale ale art. 76 alin. (1),
sunt înfrânte si cele ale art. 1 alin. (5).
In legătură cu acest aspect, se apreciază că legea a
fost calificată în mod eronat ca fiind lege ordinară prin Avizul Consiliului
Legislativ şi prin Raportul comun al Comisiei juridice, de disciplină şi
imunităţi şi Comisiei pentru industrii şi servicii din cadrul Camerei Deputaţilor.
Tot sub acest aspect, se precizează că orice act
normativ ce derogă de la o lege organică sau modifică/abrogă o lege organică
are caracterul unei legi organice. Astfel, dispoziţiile art. 48 alin. (1) din
legea criticată, prevăzând eliberarea informaţiilor din registrul comerţului cu
titlu gratuit, modifică în mod implicit o lege organică, anume Legea nr.
26/1990 privind registrul comerţului. Se consideră că acest fapt „nu poate
opera decât în condiţii de cvorum şi majoritate specifice actului normativ ce
se modifică, în caz contrar încălcându-se principiul constituţional al
ierarhiei actelor normative".
In acest sens, se face referire
la Decizia Curţii Constituţionale nr. 545 din 5 iulie 2006 referitoare la
constituţionalitatea Legii camerelor de comerţ şi industrie din România,
publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I,
nr. 638 din 25 iulie 2006.
In concluzie, se solicită să se
constate caracterul de lege organică al actului normativ contestat şi
neconstituţionalitatea adoptării sale cu majoritatea prevăzută pentru o lege
ordinară. A doua categorie de critici, referitoare la neconstituţionalitatea
intrinsecă a legii deduse controlului, este evidenţiată în termenii care
urmează:
1. Art. 25 alin. (1) din legea contestată contravine
prevederilor constituţionale ale art. 40 alin. (1) privind dreptul la libera
asociere şi ale art. 11 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a
libertăţilor fundamentale. In acest sens, se arată că, deoarece in categoria
membrilor de drept ai Camerei Naţionale nu sunt incluşi şi comercianţii, acest
text „legiferează într-un domeniu în care s-a manifestat deja libera voinţă a
actualilor membri ai Camerei de Comerţ şi Industrie a României [...],
producându-se astfel o gravă imixtiune într-un domeniu guvernat de regula
opţiunii şi consimţământului". In susţinerea acestei critici este invocată
Hotărârea din 29 aprilie 1999, pronunţată de Curtea Europeană a Drepturilor
Omului în cauzele reunite Chassagnou şi alţii contra Franţei, prin care
s-a statuat că „obligaţia de a adera la o asociaţie, impusă prin Legea
Verdeille, constituie o atingere a dreptului de asociere".
2. Art. 26 din lege este
contrar art. 16 din Constituţie privind egalitatea în drepturi, întrucât
„conferă drepturi diferite unor persoane aflate în situaţii echivalente,
instituind un tratament discriminatoriu". In acest sens, se arată că
statutul Camerei Naţionale este aprobat de adunarea generală, cu votul
majorităţii membrilor de drept, adică numai cu votul camerelor judeţene.
Sub acest aspect, se invocă atât jurisprudenţa Curţii
Constituţionale, cât şi jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului.
3. Art. 48 alin. (1) din lege
este neconstituţional în raport cu prevederile constituţionale ale art. 135
alin. (2) lit. a) referitoare la protecţia concurenţei loiale, în sensul că
eliberarea informaţiilor din registrul comerţului se face cu titlu gratuit
camerelor de comerţ, fără respectarea principiilor egalităţii de tratament,
transparenţei şi proporţionalităţii.
In conformitate cu dispoziţiile art. 16 alin. (2) din
Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale,
sesizarea a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului,
precum şi Guvernului, pentru a transmite punctele lor de vedere.
Preşedintele Senatului apreciază
că legea criticată este constituţională.
In acest sens, reconstituind argumentele care au stat la baza calificării acestei propuneri legislative, arată că
relaţiile sociale reglementate prin acest act normativ nu fac parte din cele
expres rezervate de Constituţie domeniului legii organice.
Organizarea şi funcţionarea camerelor de comerţ din
România nu se regăseşte ca domeniu reglementat expres nici în art. 73 alin. (3)
din Constituţie şi nici în alte prevederi constituţionale. Aşa fiind, nu sunt înfrânte art. 1 alin. (5) şi
art. 76 alin. (1) din Constituţie.
In continuare, arată că nu se poate reţine nici critica
de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 25 alin. (1), ale art. 26 şi ale
art. 48 alin. (1) din Legea camerelor de comerţ din România în raport cu
prevederile constituţionale ale art. 16, ale art. 40 şi ale art. 135 alin. (2)
lit. a).
Astfel, se apreciază că
„opţiunea legiuitorului de a include sau a exclude anumite categorii de beneficiari
din prevederile uneia sau mai multor legi ori stabilirea anumitor reguli în
ideea dobândirii unui anumit statut juridic reprezintă un aspect de
oportunitate legislativă, Parlamentul bucurându-se - în sistemul constituţional
român - de plenitudine de competenţă".
De asemenea, se consideră că nu sunt înfrânte
dispoziţiile art. 16 din Constituţie, având în vedere faptul că legea consacră
mai multe categorii de membri ai Camerei Naţionale, fiecare cu regimul său
juridic propriu. Corespunzător acestui regim juridic diferenţiat şi votul de
care beneficiază fiecare dintre aceste categorii de membri este diferit.
In sfârşit, se arată că art. 48 din legea supusă
controlului de constituţionalitate nu afectează în niciun fel valorile
promovate prin art. 135 alin. (2) lit. a) din Constituţie.
Preşedintele Camerei Deputaţilor, în punctul său de vedere, consideră că sesizarea de
neconstituţionalitate este neîntemeiată.
Astfel, arată că legea criticată a fost calificată ca
fiind ordinară în cele două comisii permanente ale Camerei Deputaţilor. In
legătură cu acest aspect, apreciază că art. 48 alin. (1) din lege „nu modifică,
nu completează şi nu abrogă nicio dispoziţie cuprinsă într-o lege organică sau
ordinară", regimul juridic instituit prin acesta neavând nicio legătură cu
cel reglementat în art. 4 şi 11 din Legea nr. 26/1990.
In continuare, referindu-se la criticile de
neconstituţionalitate intrinsecă a legii deduse controlului, apreciază că din
reglementarea art. 25 alin. (1) din lege „nu rezultă obligaţia comercianţilor
de a fi membri ai camerelor de comerţ sau de a avea obligaţia de a se înscrie
într-o asociaţie neguvernamentală".
Nici încălcarea art. 16 din Constituţie prin art. 26
din lege nu poate fi reţinută, deoarece acesta coroborat cu art. 32 din aceeaşi
lege stabileşte că modalităţile de vot depind de natura juridică a dobândirii
personalităţii juridice a comercianţilor sau de voinţa legiuitorului.
In fine, se arată că din
analiza art. 48 alin. (1) din lege nu rezultă impunerea eliberării
informaţiilor din registrul comerţului, ci doar reglementarea creării
condiţiilor necesare accesului nelimitat, permanent şi gratuit al camerelor de
comerţ la toate datele necesare îndeplinirii atribuţiilor legale, în baza
protocolului încheiat între Ministerul Justiţiei şi Camera Naţională, potrivit
alin. (2) din acest articol de lege.
Guvernul consideră legea
criticată, prin obiectul său de reglementare, organizarea şi funcţionarea
camerelor de comerţ din România, ca fiind ordinară. Prin dispoziţiile acestei
legi nu a fost modificat, completat sau abrogat, direct sau implicit, niciun
act normativ având caracter de lege organică. De asemenea, arată că nici
celelalte critici de neconstituţionalitate intrinsecă nu sunt întemeiate.
La dosar, prin liderul de grup, membrii grupului
parlamentar al Partidului Democrat din Camera Deputaţilor, în calitate de
semnatari ai prezentei sesizări de neconstituţionalitate, au depus o notă
privind neconstituţionalitatea
Legii camerelor de comerţ, înregistrată la Curtea Constituţională sub nr. 4.974
din 22 mai 2007, în vederea completării sesizării. In esenţă, se arată că legea
criticată „nu este necesară", deoarece în vigoare este Decretul-lege nr.
139/1990, „cu o concepţie liberală", percepută în străinătate ca fiind „o
lege modernă şi adecvată realităţilor
româneşti". Potrivit prevederilor legii criticate, Camera Naţională se
subordonează camerelor teritoriale.
Reuniunea preşedinţilor camerelor de comerţ şi
industrie teritoriale a depus la dosar un memoriu, înregistrat la Curtea
Constituţională sub nr. 5.023 din 23 mai 2007, prin care solicită să se
respingă sesizarea, deoarece legea criticată este constituţională.
CURTEA,
examinând sesizarea de neconstituţionalitate, punctele
de vedere ale preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernului,
raportul întocmit de judecătorul-raportor, dispoziţiile legii criticate,
prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile Legii nr. 47/1992, reţine
următoarele:
Curtea a fost legal sesizată şi este competentă,
potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. a) din Constituţie, precum şi ale art. 1,
10, art. 15 alin. (1), art.
16 şi art. 18 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi
funcţionarea Curţii Constituţionale, să soluţioneze sesizarea de
neconstituţionalitate formulată de cei 50 de deputaţi.
Obiectul sesizării de neconstituţionalitate îl
constituie, după cum urmează:
- Legea camerelor de comerţ din România, în ansamblul
său, raportată la prevederile constituţionale ale art. 76 alin. (1) şi art. 1
alin. (5), potrivit cărora „Legile organice şi hotărârile privind
regulamentele Camerelor se adoptă cu votul majorităţii membrilor fiecărei
Camere" şi, respectiv, „In România, respectarea Constituţiei, a
supremaţiei sale şi a legilor este obligatorie.";
- dispoziţiile art. 25 alin. (1), ale art. 26 şi ale
art. 48 alin. (1) din Legea camerelor de comerţ din România, care au următoarea
redactare:
- Art. 25 alin. (1): „Membrii
Camerei Naţionale pot fi:
a) membri de drept,
categorie alcătuită din persoane juridice a căror personalitate juridică a fost
recunoscută prin hotărâre a Guvernului emisă în baza Decretului-lege nr.
139/1990 privind camerele de comerţ şi industrie din România, cu modificările
ulterioare;
b) membri asociaţi, categorie alcătuită din persoane
juridice înscrise în Registrul asociaţiilor şi fundaţiilor sau în Registrul
patronatelor.";
- Art. 26: „Camera
Naţională este organizată şi îşi desfăşoară activitatea în conformitate cu
prevederile prezentei legi şi cu statutul propriu aprobat de adunarea generală,
cu votul majorităţii membrilor de drept.";
- Art. 48 alin. (1): „In
termen de 30 de zile de la data intrării în vigoare a prezentei legi, Oficiul
Naţional al Registrului Comerţului şi oficiile registrului comerţului de pe
lângă tribunale vor crea condiţiile necesare pentru accesul nelimitat,
permanent şi gratuit al camerelor judeţene şi al Camerei Nationale la toate
datele necesare îndeplinirii atribuţiilor lor legale."
Prevederile constituţionale
considerate ca fiind încălcate prin aceste texte sunt următoarele:
- Art. 16: „(1) Cetăţenii
sunt egali în faţa legii şi a autorităţilor publice, fără privilegii şi fără
discriminări.
(2) Nimeni nu este mai presus de lege.
(3) Funcţiile şi demnităţile publice, civile sau
militare, pot fi ocupate, în condiţiile legii, de persoanele care au cetăţenia
română şi domiciliul în ţară. Statul român garantează egalitatea de şanse între
femei şi bărbaţi pentru ocuparea acestor funcţii şi demnităţi.
(4) în condiţiile
aderării României la Uniunea Europeană, cetăţenii Uniunii care îndeplinesc
cerinţele legii organice au dreptul de a alege şi de a fi aleşi în autorităţile
administraţiei publice locale.";
- Art. 40: „(1) Cetăţenii se
pot asocia liber în partide politice, în sindicate, în patronate şi în alte
forme de asociere.
(2) Partidele sau organizaţiile care, prin
scopurile ori prin activitatea lor, militează împotriva pluralismului politic,
a principiilor statului de drept ori a suveranităţii, a integrităţii sau a
independenţei României sunt neconstituţionale.
(3) Nu pot face parte din partide politice
judecătorii Curţii Constituţionale, avocaţii poporului, magistraţii, membrii
activi ai armatei, poliţiştii şi alte categorii de funcţionari publici
stabilite prin lege organică.
(4) Asociaţiile cu caracter secret sunt
interzise.";
- Art. 135 alin. (2) lit. a): „Statul trebuie să asigure:
a) libertatea comerţului, protecţia concurenţei
loiale, crearea cadrului favorabil pentru valorificarea tuturor factorilor de
producţie;".
De asemenea, sunt invocate prevederile art. 11 din
Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale,
referitoare la „Libertatea de întrunire şi de asociere".
Procedând la examinarea susţinerilor autorilor
sesizării, Curtea Constituţională reţine că, asupra unei forme anterioare a
legii adoptate de Parlament, s-a pronunţat prin Decizia nr. 545 din 5 iulie
2006 referitoare la constituţionalitatea Legii camerelor de comerţ şi industrie
din România, publicată în Monitorul Oficial al
României, Partea I, nr. 638 din 25 iulie 2006,
constatând că acea formă a legii era neconstituţională, deoarece conţinea o
serie de dispoziţii referitoare la organizarea şi funcţionarea registrului
comerţului, care, în opinia sa, se înscriau în domeniul
legii organice, pentru argumentele invocate cu acel prilej.
In cauză, Curtea reţine că din Legea camerelor de
comerţ din România au fost eliminate dispoziţiile care atrăgeau
necostituţionalitatea acesteia, astfel că, în prezent, legea nu mai conţine
dispoziţii care să modifice sau să completeze Legea nr. 26/1990 privind
registrul comerţului. In legătură cu acest aspect, Curtea observă că prin
dispoziţiile art. 48 din legea criticată legiuitorul a stabilit, în sarcina
Oficiului Naţional al Registrului Comerţului şi oficiilor registrului de pe
lângă tribunale, asigurarea condiţiilor necesare pentru „accesul nelimitat,
permanent şi gratuit" al camerelor de comerţ la „toate datele
necesare îndeplinirii atribuţiilor lor legale", pe baza unui protocol de colaborare
încheiat în acest sens între Camera Naţională şi Ministerul Justiţiei.
In consecinţă, nefiind vorba, aşa cum susţin autorii
sesizării, de „eliberarea informaţiilor din Registrul Comerţului cu titlu
gratuit camerelor de comerţ", dispoziţiile art. 48 alin. (1) din legea
supusă controlului de constituţionalitate nu modifică nicio dispoziţie din
Legea nr. 26/1990.
In aceste condiţii, Curtea nu poate decât să constate
că Legea camerelor de comerţ din România, faţă de obiectul său de reglementare,
are caracter ordinar, fiind corect adoptată de Parlament, cu respectarea
cerinţelor prevederilor art. 76 alin. (2) din Constituţie.
Trecând la analizarea celorlalte critici de
neconstituţionalitate formulate, Curtea constată că acestea sunt neîntemeiate.
Astfel, art. 25 alin. (1) din legea contestată nu
contravine prevederilor constituţionale ale art. 40 alin. (1) şi nici celor ale
art. 11 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor
fundamentale.
Potrivit jurisprudenţei constante a Curţii
Constituţionale, dreptul de asociere este un drept fundamental, care oferă
cetăţenilor posibilitatea de a se asocia în mod liber în partide politice, în
sindicate şi în alte forme de asociere. Exerciţiul acestui drept nu poate face
obiectul altor restrângeri decât cele care, prevăzute de lege, constituie
măsuri necesare într-o societate democratică pentru apărarea anumitor valori
fundamentale.
In cauză, Curtea constată însă că dispoziţiile art. 25
alin. (1) din legea criticată nu intră sub incidenţa modalităţilor înscrise în
conceptul de liberă asociere, astfel cum acesta este reglementat de prevederile
art. 11 din Convenţie şi, respectiv, de cele ale art. 40 alin. (1) din
Constituţie. De altfel, din dispoziţiile art. 25 din lege nu rezultă obligaţia
comercianţilor de a se înscrie într-o asociaţie sau de a fi membri ai camerelor
de comerţ.
Curtea nu poate reţine nici susţinerea potrivit căreia
art. 26 din Legea camerelor de comerţ din România contravine art. 16 din
Constituţie, întrucât „conferă drepturi diferite unor persoane aflate în situaţii
echivalente, instituind un tratament discriminatoriu".
In jurisprudenţa sa, Curtea Constituţională a statuat
că drepturile fundamentale reprezintă o constantă a personalităţii
cetăţeanului, o şansă egală acordată fiecărui individ şi, din această cauză, dispoziţiile
art. 16 alin. (1) şi (2) din Constituţie privesc egalitatea în drepturi a
cetăţenilor, iar nu egalitatea de tratament juridic aplicat unei categorii de
persoane colective în comparaţie cu alta; or, în cauza de faţă este vorba de 3
categorii de membri ai Camerei Naţionale, fiecare având o reglementare juridică
distinctă.
In fine, Curtea constată că prin dispoziţiile art. 48
alin. (1) din legea criticată nu sunt afectate nici regulile concurentiale,
care presupun o confruntare loială între comercianţii ce acţionează pe acelaşi
segment de piaţă şi oferă consumatorilor produse similare, nici libertatea
comerţului şi nici obligaţia statului de garantare a funcţionării economiei de
piaţă.
Pentru considerentele arătate,
în temeiul prevederilor art. 146 lit. a) şi ale art. 147 alin. (4) din
Constituţia României, precum şi ale art. 11 alin. (1) lit. A.a), ale art. 15 şi
ale art. 18 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi
funcţionarea Curţii Constituţionale, cu majoritate de voturi,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Constată că Legea camerelor de comerţ din România este
constituţională.
Definitivă şi general obligatorie.
Decizia se comunică Preşedintelui României,
preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, primului-ministru şi se
publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.
Dezbaterea a avut loc la data de 20 iunie 2007 şi la
aceasta au participat: Ioan Vida, preşedinte, Nicolae Cochinescu, Aspazia
Cojocaru, Acsinte Gaspar, Kozsokar Gabor, Petre Ninosu, Ion Predescu, Şerban
Viorel Stănoiu şi Tudorel Toader, judecători.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof.univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent şef,
Doina Suliman