DECIZIE Nr.
606 din 28 aprilie 2009
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a prevederilor art. 34 din Codul de procedura civila
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 514 din 27 iulie 2009
Ioan Vida -
preşedinte
Nicolae Cochinescu -judecător
Aspazia Cojocaru -judecător
Acsinte Gaspar -judecător
Petre Lăzăroiu -judecător
Ion Predescu -judecător
Tudorel Toader -judecător
Puskas Valentin Zoltan -judecător
Augustin Zegrean -judecător
Carmen-Cătălina Gliga - procuror
Maria Bratu -
magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a prevederilor art. 34 din Codul de procedură civilă,
excepţie ridicată de Farmacia Diana - S.R.L. din Dej în Dosarul nr.
1.151/219/2008 al Judecătoriei Dej.
La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care
procedura de citare a fost legal îndeplinită.
Cauza se află în stare de judecată.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de
respingere ca neîntemeiată a excepţiei de neconstituţionalitate, invocând
jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată
următoarele:
Prin Incheierea din 23 octombrie 2008, pronunţată în
Dosarul nr. 1.151/219/2008, Judecătoria Dej a sesizat Curtea Constituţională
cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 34 din Codul de
procedură civilă, excepţie ridicată de Farmacia Diana - S.R.L. din Dej
într-o cauză civilă având ca obiect un partaj judiciar.
In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine că textele de lege criticate contravin
art. 16, 20, 21, 24 alin. (1), art. 57, 124 şi 129 din Constituţie, precum şi
art. 6 paragraful 1 şi art. 13 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului
şi a libertăţilor fundamentale, deoarece reglementează în mod restrictiv
căile de atac împotriva încheierilor pronunţate cu privire la abţinerea şi
recuzarea judecătorilor.
Judecătoria Dej apreciază
că textele de lege criticate nu contravin dispoziţiilor constituţionale.
Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992,
încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale
Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele
de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Avocatul Poporului consideră
că prevederile legale criticate nu contravin Constituţiei.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi
Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere
asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al
Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile
procurorului, prevederile de lege criticate, raportate la dispoziţiile
Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este
competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1
alin. (2), ale art. 2,3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze
excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl
constituie prevederile art. 34 din Codul de procedură civilă, având următoarea
redactare: „Incheierea prin care s-a încuviinţat sau respins abţinerea, ca
şi aceea prin care s-a încuviinţat recuzarea, nu este supusă la nicio cale de
atac.
Incheierea prin care s-a respins recuzarea se poate
ataca numai odată cu fondul.
Când instanţa superioară de fond constată că
recuzarea a fost pe nedrept respinsă, reface toate actele şi dovezile
administrate la prima instanţă."
Textele constituţionale invocate ca fiind încălcate
sunt cele ale art. 16 referitor la egalitatea în drepturi, ale art. 20
referitor la tratatele internaţionale privind drepturile omului, ale art. 21
privind liberul acces la justiţie, ale art. 24 alin. (1) privind dreptul la
apărare, ale art. 57 privind exercitarea cu bună-credinţă a drepturilor şi
libertăţilor constituţionale, ale art. 124 - Infăptuirea justiţiei şi
ale art. 129 privind folosirea căilor de atac.
Examinând excepţia, Curtea constată că prevederile art.
34 din Codul de procedură civilă au mai fost examinate din perspectiva unor
critici similare. Astfel, cu prilejul pronunţării Deciziei nr. 547 din 18
octombrie 2005, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.030
din 21 noiembrie 2005, şi a Deciziei nr. 231 din 19 februarie 2009, publicată
în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 209 din 1 aprilie 2009, Curtea
Constituţională a respins ca neîntemeiată excepţia de neconstituţionalitate
vizând aceste prevederi de lege.
In aceste decizii instanţa de contencios constituţional
a reţinut că recuzarea nu constituie o acţiune de sine stătătoare, având ca
obiect realizarea sau recunoaşterea unui drept subiectiv al autorului cererii,
ci o procedură integrată procesului în curs de judecată, al cărei scop este
tocmai asigurarea desfăşurării normale a judecăţii, iar nu împiedicarea
accesului la justiţie. Tocmai în considerarea acestui principiu constituţional
consacrat de prevederile art. 21 din Legea fundamentală, legiuitorul a prevăzut
posibilitatea atacării numai odată cu fondul a încheierii prin care s-a respins
cererea de recuzare, spre deosebire de încheierile prin care se încuviinţează
sau se respinge abţinerea, ca şi aceea prin care se încuviinţează recuzarea,
care nu sunt supuse niciunei căi de atac.
Totodată, Curtea a constatat că prevederile de lege
criticate se circumscriu domeniului de reglementare a procedurii de judecată, care,
potrivit dispoziţiilor art. 126 alin. (2) din Constituţie, este atributul
exclusiv al legiuitorului. Aşa cum a statuat în mod constant Curtea
Constituţională în jurisprudenţa sa, accesul liber la justiţie nu presupune
accesul la toate instanţele judecătoreşti şi la toate căile de atac prevăzute
de lege, deoarece competenţa şi căile de atac sunt stabilite exclusiv de
legiuitor, care, în considerarea unor situaţii speciale, poate institui reguli
speciale.
In ceea ce priveşte invocarea prevederilor art. 16 din
Constituţie, Curtea a constatat că prin dispoziţiile legale deduse controlului
de constituţionalitate legiuitorul nu a instituit un tratament discriminatoriu,
ci un regim legal diferit, impus de existenţa unor situaţii procesuale
diferite.
Raţiunile care au stat la baza adoptării soluţiei
anterioare îşi păstrează valabilitatea şi în prezent, astfel încât aceasta se
impune a fi menţinută.
Pentru motivele expuse mai sus, în temeiul art. 146
lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al
art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a
prevederilor art. 34 din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de
Farmacia Diana - S.R.L. din Dej în Dosarul nr. 1.151/219/2008 al Judecătoriei
Dej.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 28 aprilie
2009.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. Ioan VIDA
Magistrat-asistent,
Maria Bratu