DECIZIE Nr.
606 din 19 iunie 2007
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 33 din Legea nr. 85/2006 privind
procedura insolventei
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 581 din 23 august 2007
Ioan Vida -
preşedinte
Nicolae Cochinescu
-judecător
Aspazia Cojocaru -judecător
Kozsokar Gabor -judecător
Acsinte Gaspar
-judecător
Petre Ninosu -judecător
Ion Predescu
-judecător
Şerban Viorel Stănoiu -judecător
Tudorel Toader
-judecător
Ion Tiucă -
procuror
Patricia Marilena Ionea -
magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate
a dispoziţiilor art. 33 din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenţei, excepţie ridicată de
Societatea Comercială „Energy Group" - S.R.L. din Dej în Dosarul nr. 1.297/1.285/2007 al Tribunalului
Comercial Cluj - Judecătorul-sindic.
La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care
procedura de citare este legal îndeplinită.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de
respingere a excepţiei ca neîntemeiată, sens în care
arată că textul de lege criticat nu contravine dispoziţiilor constituţionale
invocate de autorul excepţiei.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată
următoarele:
Prin Incheierea din 2 aprilie
2007, pronunţată în Dosarul nr. 1.297/1.285/2007, Tribunalul Comercial Cluj
- Judecătorul-sindic a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate
a dispoziţiilor art. 33 din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenţei. Excepţia a fost ridicată de Societatea Comercială „Energy
Group" - S.R.L. din Dej cu prilejul soluţionării cererii de deschidere a
procedurii insolvenţei îndreptate împotriva sa.
In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine că posibilitatea pe care textul de lege
criticat o asigură debitorului de a-şi contesta starea de insolvenţă nu
constituie un mijloc procedural eficient pentru apărarea proprietăţii sale, de
asigurare a liberului acces la justiţie şi a egalităţii în faţa legii, în
situaţia în care un creditor de rea-credinţă a introdus în mod abuziv o cerere
de deschidere a procedurii insolvenţei. Astfel, consideră că dreptul de a
contesta starea de insolvenţă nu este clar definit de textul de lege ca mijloc
de acţiune în justiţie, iar similitudinea sa cu posibilitatea recunoaşterii
stării de insolvenţă determină confuzii. Faţă de existenţa prezumţiei de
insolvenţă a debitorului, de care beneficiază creditorul, dreptul de a contesta
această stare se exercită în condiţiile unei inegalităţi între părţile
procesului. De asemenea, arată că dispoziţiile art. 33 din Legea nr. 85/2006,
prin faptul că nu instituie obligativitatea cauţiunii şi nu prevăd o taxă de
timbru, creează discriminări între creditori şi debitori, întrucât aceştia din
urmă, în cazul în care nu au solicitat depunerea acestei cauţiuni, nu mai au
posibilitatea de a se dezdăuna pentru prejudiciile provocate prin promovarea
abuzivă a cererii. Pentru aceleaşi motive, creditorii pot prefera procedura
insolvenţei acţiunilor de drept comun. In sfârşit, consideră că interdicţia
pentru debitor de a mai solicita reorganizarea în cazul în care a fost respinsă
contestaţia cu privire la începerea procedurii insolvenţei aduce atingere
dispoziţiilor constituţionale referitoare la libera iniţiativă şi concurenţă,
precum şi accesului liber la justiţie.
Tribunalul Comercial Cluj - Judecătorul-sindic apreciază că excepţia de neconstituţionalitate nu este întemeiată,
având în vedere că specificul procedurii insolvenţei impune reguli de procedură
speciale, derogatorii de la normele dreptului comun, dar care corespund
exigenţelor constituţionale. Prin instituţia contestaţiei, pusă la îndemâna
debitorului, acesta poate răsturna prezumţia simplă de insolvenţă, iar
sancţiunea de interzicere a dreptului de a mai propune reorganizarea judiciară
intervine numai în cazul folosirii cu rea-credinţă a contestaţiei.
In conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din
Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor
două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi
formula punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.
Avocatul Poporului consideră
că dispoziţiile legale criticate sunt constituţionale, având în vedere că
acestea se aplică fără nicio discriminare faţă de toate persoanele aflate în
ipoteza normei juridice, nu îngrădesc dreptul persoanelor interesate de a se
adresa justiţiei şi de a se prevala de toate garanţiile pe care le presupune un
proces echitabil şi nu sunt contrare dispoziţiilor constituţionale privind
dreptul de proprietate. Din contră, consideră că art. 33 din Legea nr. 85/2006
garantează respectarea obligaţiei statului de a asigura libertatea comerţului,
protecţia concurenţei loiale şi crearea cadrului favorabil pentru valorificarea
tuturor factorilor de producţie.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi
Guvernul nu au transmis punctele lor de vedere
asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de
judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate,
prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este
competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1
alin. (2), ale art. 2,3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze
excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl
constituie dispoziţiile art. 33 din Legea nr. 85/2006 privind procedura
insolvenţei, dispoziţii potrivit cărora: „(1) In termen de 48 de ore de la
înregistrarea cererii creditorului îndreptăţit să solicite deschiderea
procedurii insolvenţei, judecătorul-sindic va comunica cererea, în copie, debitorului.
(2) In termen de 10 zile de la primirea copiei, debitorul
trebuie fie să conteste, fie să recunoască existenţa stării de insolvenţă. Dacă
debitorul contestă starea de insolvenţă, iar contestaţia sa este ulterior
respinsă, el nu va mai avea dreptul să solicite reorganizarea judiciară.
(3) La cererea debitorului, Judecătorul-sindic îi
poate obliga pe creditorii care au introdus cererea să consemneze, în termen de
15 zile, la o bancă, o cauţiune de cel mult 10% din valoarea creanţelor.
Cauţiunea va fi restituită creditorilor, dacă cererea lor va fi admisă. Dacă
cererea va fi respinsă, cauţiunea va fi folosită pentru a acoperi pagubele
suferite de debitori. Dacă nu este consemnată în termen cauţiunea, cererea
introductivă va fi respinsă.
(4) Dacă Judecătorul-sindic stabileşte că debitorul
este în stare de insolvenţă, îi va respinge contestaţia şi va deschide,
printr-o sentinţă, procedura generală, situaţie în care un plan de reorganizare
poate fi formulat numai de către administratorul judiciar sau de către
creditorii deţinând împreună sau separat minimum 20% din valoarea masei credale
şi numai dacă aceştia îşi exprimă intenţia de a depune un plan în termenul
prevăzut la art. 59 alin. (1), respectiv la art. 60 alin. (2).
(5) Dacă Judecătorul-sindic stabileşte că debitorul
nu este în stare de insolvenţă, respinge cererea creditorilor, care va fi
considerată ca lipsită de orice efect chiar de la înregistrarea ei.
(6) Dacă debitorul nu contestă, în termenul
prevăzut la alin. (2), că ar fi în stare de insolvenţă şi îşi exprimă intenţia
de a-şi reorganiza activitatea, Judecătorul-sindic va da o sentinţă de
deschidere a procedurii generale. In cazul în care, din declaraţia debitorului,
făcută până la data pronunţării sentinţei, rezultă că acesta se încadrează în
una dintre categoriile prevăzute la art. 1 alin. (2) sau a mai beneficiat de
reorganizare în ultimii 5 ani anteriori deschiderii procedurii,
judecătorul-sindic va pronunţa o sentinţă de deschidere a procedurii
simplificate.
(7) Prin sentinţa de deschidere a procedurii,
judecătorul-sindic va dispune administratorului judiciar sau lichidatorului,
după caz, să efectueze notificările prevăzute la art. 61."
In opinia autorului excepţiei, dispoziţiile de lege
criticate încalcă următoarele prevederi constituţionale: art. 16 alin. (1)
privind egalitatea în drepturi, art. 21 alin. (1), (2) şi (3) privind accesul
la justiţie şi dreptul la un proces echitabil, art. 44 alin. (1) şi (2) privind
dreptul de proprietate privată şi art. 135 referitor la economia României.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea
reţine că procedura insolvenţei reprezintă o procedură specială, cu reguli
derogatorii de la normele dreptului comun, a căror stabilire, potrivit
prevederilor art. 126 alin. (2) din Constituţie, intră în atribuţia exclusivă a
legiuitorului.
Textul de lege criticat prevede dreptul debitorului,
faţă de care s-a promovat o cerere de deschidere a procedurii insolvenţei, de a
recunoaşte sau, din contră, de a contesta starea sa de insolvenţă.
Autorul excepţiei consideră că aceste prevederi de lege
creează inechităţi, încalcă accesul liber la justiţie şi aduc atingere
dreptului de proprietate. Astfel, susţine că art. 33 din Legea nr. 85/2006 este
neclar şi insuficient în ceea ce priveşte reglementarea dreptului debitorului
de a contesta starea de insolvenţă, putându-se crea confuzii cu procedura
recunoaşterii stării de
insolvenţă. De asemenea, consideră că existenţa prezumţiei de insolvenţă îl
plasează pe debitor într-o poziţie defavorabilă faţă de creditor pe parcursul
soluţionării contestaţiei.
Curtea consideră că aceste argumente nu pot fi
reţinute, întrucât evidenţa caracterului diferit al procedurii de urmat şi a
efectelor juridice ce sunt proprii contestaţiei sau recunoaşterii stării de
insolvenţă reiese din însuşi textul de lege pus în discuţie. Astfel, dacă în
cazul contestaţiei debitorul exercită dreptul său de a demonstra inexistenţa
stării de insolvenţă utilizând toate mijloacele procedurale specifice unui
proces echitabil, în cazul recunoaşterii stării de insolvenţă, din contră,
debitorul renunţă ab initio la exerciţiul acestui drept, acceptând deschiderea procedurii.
Faptul că legea nu se referă expres la „dreptul la acţiune" al
debitorului, aşa cum ar dori autorul excepţiei, nu este de natură a-l opri pe
acesta să dispună şi să se bucure de toate drepturile şi garanţiile specifice
unui proces echitabil cu prilejul soluţionării contestaţiei. Prin urmare,
debitorul va putea răsturna prezumţia simplă de insolvenţă, dovedind prin orice
mijloace legale de probă că nu este în stare de insolvenţă şi că nu şi-a
achitat datoria pretinsă pentru că aceasta nu există în realitate ori din alte
motive neimputabile.
In continuare, Curtea constată că nu pot fi reţinute
nici argumentele autorului excepţiei, potrivit cărora art. 33 alin. (3) din
Legea nr. 85/2006 ar aduce atingere dreptului de proprietate al debitorului,
atât timp cât acest text de lege pune la dispoziţia debitorului dreptul de a solicita sau nu depunerea unei cauţiuni de
către creditor, aşa încât să poată acoperi eventualele pagube cauzate de o
acţiune abuzivă îndreptată împotriva sa. Faptul că debitorul nu a înţeles să-şi
exercite acest drept, pierzând posibilitatea de a-şi acoperi eventualele
prejudicii, nu afectează constituţionalitatea textului de lege criticat.
In ceea ce priveşte critica
referitoare la diferenţierea mijloacelor procedurale puse la dispoziţia
creditorului, pe de o parte, respectiv la dispoziţia debitorului, pe de altă
parte, Curtea constată că această diferenţiere este rezonabilă, determinată şi
justificată de situaţia deosebită în care se află cele două părţi, neînsemnând
nici privilegii, şi nici discriminări.
In sfârşit, Curtea consideră că nu pot fi reţinute nici
argumentele autorului excepţiei privind neconstituţionalitatea dispoziţiilor
art. 33 alin. (2) teza a doua din Legea nr. 85/2006. In acest sens, reţine că
acest text de lege răspunde necesităţii de a se asigura celeritatea procedurii
insolvenţei. Or, din faptul că debitorul, care cunoaşte situaţia sa, contestă
în mod neîntemeiat starea de insolvenţă, se poate deduce intenţia acestuia de a
tergiversa procedura, periclitând astfel drepturile creditorilor. Prin urmare,
debitorului nu i se refuză reorganizarea, care va putea fi solicitată de
administratorul judiciar în cazul în care o va considera oportună, ci se
urmăreşte ca exercitarea dreptului debitorului de a cere reorganizarea să nu
aducă atingere drepturilor creditorilor.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit.
d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11
alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a
dispoziţiilor art. 33 din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenţei,
excepţie ridicată de Societatea Comercială „Energy Group" - S.R.L. din Dej
în Dosarul nr. 1.297/1.285/2007 al Tribunalului Comercial Cluj -
Judecătorul-sindic.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 19 iunie
2007.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Patricia Marilena Ionea