Decizia Nr.605 din 28.09.2017

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Marinela Mincă.1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor „art. I pct. 109 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 109/2016 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 286/2009 privind Codul penal, Legii nr. 135/2010 privind Codul de procedură penală, precum şi pentru completarea art. 31 alin. (1) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară", excepţie ridicată de Petrişor Cătălin Catrinoiu în Dosarul nr. 878/33/2016/a1 al Curţii de Apel Cluj - Secţia penală şi de minori şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 1.538D/2016.2. La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.3. Curtea dispune a se face apelul şi în dosarele nr. 2.284D/2016 şi nr. 2.285D/2016, având ca obiect excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor „art. I pct. 109 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 18/2016", excepţie ridicată de acelaşi autor în dosarele nr. 1.257/84/2016 şi nr. 1.364/84/2016 ale Tribunalului Sălaj - Secţia penală.4. La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.5. Curtea, din oficiu, pune în discuţie conexarea dosarelor. Reprezentantul Ministerului Public, având în vedere dispoziţiile art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, nu se opune conexării dosarelor. Curtea, având în vedere identitatea de obiect a cauzelor, în temeiul art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, dispune conexarea dosarelor nr. 2.284D/2016 şi nr. 2.285D/2016 la Dosarul nr. 1.538D/2016, care a fost primul înregistrat.6. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate, ca inadmisibilă. Astfel, autorul excepţiei susţine că este nemulţumit de faptul că legiuitorul a modificat natura hotărârilor împotriva cărora se poate exercita contestaţia în anulare. Or, această cale extraordinară de atac este exercitată cu privire la încheieri ce vizau legalitatea şi temeinicia sesizării instanţei, încuviinţarea percheziţiei sau prin care s-a dispus asupra măsurii preventive. Aşa fiind, în raport cu aceste cauze, textul legal criticat nu are legătură cu cauza, deoarece acele încheieri nu pot fi contestate cu contestaţie în anulare.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarelor, constată următoarele:7. Prin Încheierea din 3 august 2016, pronunţată în Dosarul nr. 878/33/2016/a1, Curtea de Apel Cluj - Secţia penală şi de minori a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor „art. I pct. 109 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 109/2016 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 286/2009 privind Codul penal, Legii nr. 135/2010 privind Codul de procedură penală, precum şi pentru completarea art. 31 alin. (1) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară".8. Prin Încheierea din 12 octombrie 2016, pronunţată în Dosarul nr. 1.257/84/2016, şi Încheierea din 12 octombrie 2016 pronunţată în Dosarul nr. 1.364/84/2016, Tribunalul Sălaj - Secţia penală a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor „art. I pct. 109 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 18/2016".9. Excepţia a fost ridicată de Petrişor Cătălin Catrinoiu în dosarele de mai sus având ca obiect soluţionarea unor contestaţii în anulare formulate împotriva încheierilor penale având ca obiect propunere de arestare preventivă, încuviinţare percheziţie domiciliară şi constatarea legalităţii şi temeiniciei instanţei de judecată.10. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, autorul susţine că prevederile legale menţionate sunt neconstituţionale, deoarece Guvernul nu are posibilitatea de a emite ordonanţe de urgenţă în materia drepturilor fundamentale ori a drepturilor reglementate de Constituţie şi, prin urmare, nu poate restrânge sfera hotărârilor penale supuse căilor de atac, suprimând drepturile inculpatului edictate de către Parlament. Or, prin ordonanţa de urgenţă criticată au fost modificate, prin restrângere, dispoziţiile art. 426 lit. e) şi f) din Codul de procedură penală, fiind diminuată sfera hotărârilor penale supuse căii de atac a contestaţiei în anulare.11. Curtea de Apel Cluj - Secţia penală şi de minori şi Tribunalul Sălaj - Secţia penală opinează că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, deoarece potrivit art. 129 din Constituţie, împotriva hotărârilor judecătoreşti, părţile interesate şi Ministerul Public pot exercita căile de atac în condiţiile legii. Aşa fiind, legiuitorul poate reglementa condiţiile de exercitare a căilor de atac sub aspectul categoriei hotărârilor judecătoreşti atacabile, cu condiţia de a nu aduce atingere dreptului conferit părţilor de prima parte a textului. Dispoziţiile criticate nu afectează dreptul de a declara calea de atac în discuţie, deoarece contestaţia în anulare este o cale de atac extraordinară, ce poate fi exercitată doar în condiţii procedurale mai stricte decât căile ordinare de atac, tocmai pentru respectarea principiului autorităţii de lucru judecat, caracteristic hotărârilor judecătoreşti definitive.12. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.13. Guvernul apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. Posibilitatea exercitării unei căi extraordinare de atac este recunoscută şi prevăzută de lege numai în cazul hotărârilor care au, potrivit legii, căi de atac ordinare şi în cazurile în care persoana interesată a uzat de acestea. În această concepţie, contestaţia în anulare trebuie să aibă ca obiect numai greşeli de judecată din faza procesuală a apelului, care nu ar mai putea fi invocate într-o altă cale ordinară de atac. Doar în situaţii deosebite - precum cele aferente motivelor de la lit. b) şi i) din art. 426 din Codul de procedură penală - posibilitatea exercitării contestaţiei în anulare poate fi recunoscută şi în alte cazuri.14. De altfel, modul de reglementare a contestaţiei în anulare reprezintă opţiunea legiuitorului, în acord cu politica penală a statului, exprimată în marja de apreciere prevăzută de art. 61 alin. (1) din Constituţie. Textul criticat constituie o aplicaţie în domeniul legii procesual penale a dispoziţiilor constituţionale ale art. 126 alin. (2), potrivit cărora „Competenţa instanţelor judecătoreşti şi procedura de judecată sunt prevăzute numai prin lege", coroborate cu cele ale art. 129 care fac referire la „condiţiile legii" în reglementarea constituţională a căilor de atac. În acest sens, adoptarea de către legiuitor, alături de cele două căi ordinare de atac (judecata în primă instanţă şi apelul), a căilor extraordinare de atac echivalează cu asigurarea unor garanţii procesuale suplimentare în scopul aflării adevărului, principiu al aplicării legii procesual penale prevăzut în art. 5 din Codul de procedură penală.15. Avocatul Poporului apreciază că dispoziţiile legale criticate sunt constituţionale. Astfel, textul legal criticat stabileşte că se poate face contestaţie în anulare împotriva hotărârilor penale definitive pronunţate în apel în situaţiile expres prevăzute de lege. În scopul asigurării celerităţii procesului penal, prin noul Cod de procedură penală, legiuitorul a sporit garanţiile procesuale asigurate în faza urmăririi penale şi a judecăţii în primă instanţă şi a prevăzut o singură cale ordinară de atac, respectiv apelul.16. Astfel, competenţa de a stabili regulile de desfăşurare a procesului în faţa instanţelor judecătoreşti revine legiuitorului, fiind o aplicare a dispoziţiilor constituţionale cuprinse în art. 126 alin. (2). Ca atare, prevederile legale criticate reprezintă opţiunea legiuitorului, în acord cu politica penală a statului, necontravenind dispoziţiilor constituţionale şi celor europene invocate.17. Prin Decizia nr. 623 din 8 octombrie 2015, Curtea Constituţională a reţinut că această cale extraordinară de atac, contestaţia în anulare, vizează hotărâri judecătoreşti definitive şi se promovează în condiţii procedurale mult mai stricte decât căile ordinare de atac (cât priveşte titularii, termenul de introducere, cazurile de contestaţie în anulare, motivele aduse în sprijinul acestora, dovezile în susţinerea lor), tocmai în considerarea caracterului aparte indus de legiuitor pentru această instituţie juridică, datorat aspectului că prin aceasta se tinde la înlăturarea autorităţii de lucru judecat pentru o hotărâre penală definitivă şi care îşi produce efecte.18. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierile de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:19. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.20. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie, potrivit dispozitivului încheierii de sesizare din Dosarul nr. 1.538D/2016, prevederile „art. I pct. 109 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 109/2016 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 286/2009 privind Codul penal, Legii nr. 135/2010 privind Codul de procedură penală, precum şi pentru completarea art. 31 alin. (1) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară" iar, potrivit dispozitivului încheierii de sesizare din dosarele nr. 2.284D/2016 şi nr. 2.285D/2016, prevederile „art. I pct. 109 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 18/2016". În realitate, obiect al excepţiei îl constituie prevederile art. II pct. 109 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 18/2016 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 286/2009 privind Codul penal, Legii nr. 135/2010 privind Codul de procedură penală, precum şi pentru completarea art. 31 alin. (1) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 389 din 23 mai 2016, şi au următorul conţinut:Legea nr. 135/2010 privind Codul de procedură penală, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 486 din 5 iulie 2010, cu modificările şi completările ulterioare, se modifică şi se completează după cum urmează: [...] 109. La articolul 426, literele c)-h) se modifică şi vor avea următorul cuprins: „c) când hotărârea din apel a fost pronunţată de alt complet decât cel care a luat parte la dezbaterea pe fond a procesului; d)când instanţa de apel nu a fost compusă potrivit legii ori a existat un caz de incompatibilitate; e)când judecata în apel a avut loc fără participarea procurorului sau a inculpatului, când aceasta era obligatorie, potrivit legii; f)când judecata în apel a avut loc în lipsa avocatului, când asistenţa juridică a inculpatului era obligatorie, potrivit legii; g)când şedinţa de judecată în apel nu a fost publică, în afară de cazurile când legea prevede altfel; h)când instanţa de apel nu a procedat la audierea inculpatului prezent, dacă audierea era legal posibilă; 21. Autorul excepţiei de neconstituţionalitate susţine că dispoziţiile legale criticate încalcă prevederile constituţionale ale art. 1 - Statul român şi art. 115 alin. (6) referitor la domeniul în care pot fi adoptate ordonanţele de urgenţă, precum şi dispoziţiile art. 6 paragrafele 1 şi 3 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale referitor la dreptul la un proces echitabil şi la drepturile oricărui acuzat.22. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că dispoziţiile legale criticate vizează cazurile de contestaţie în anulare. Autorul excepţiei critică aceste prevederi întrucât, spre deosebire de reglementarea anterioară, sunt mai restrictive, limitând situaţiile prevăzute de art. 426 alin. (1) lit. e) şi f) din Codul de procedură penală, astfel cum au fost modificate prin art. II pct. 109 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 18/2016, numai la judecata în apel.23. Aşa cum rezultă din chiar denumirea marginală a acestor prevederi, legiuitorul, în virtutea competenţei sale constituţionale, a stabilit în mod limitativ cazurile în care poate fi introdusă calea extraordinară de atac a contestaţiei în anulare. Aceasta întrucât, dată fiind configuraţia şi filosofia noului Cod de procedură penală, căi ordinare de atac sunt numai apelul şi contestaţia. Contestaţia în anulare este o cale de atac de retractare, instituită în scopul înlăturării erorilor de procedură în legătură cu exercitarea drepturilor procesuale ale părţilor sau ale persoanei vătămate ori a celor referitoare la instanţa de judecată. Prin reglementarea strictă a acestor erori se urmăreşte, pe de o parte, respectarea autorităţii de lucru judecat a hotărârii definitive, iar, pe de altă parte, respectarea securităţii raporturilor juridice stabilite prin hotărâri definitive (principiu care interzice rejudecarea unor aspecte avute deja în vedere de instanţele de judecată cu prilejul fondului, al apelului sau al contestaţiei).24. Curtea reţine că, potrivit art. 363 alin. (1) din Codul de procedură penală, prezenţa procurorului este obligatorie în toate cazurile. Tot astfel, potrivit art. 364 din Codul de procedură penală, prezenţa inculpatului este obligatorie în cazul în care acesta este privat de libertate, cu excepţia situaţiei în care inculpatul a solicitat judecata în lipsă. Aşa fiind, prin modificările aduse art. 426 din Codul de procedură penală de Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 18/2016, legiuitorul a limitat cazul de contestaţie în anulare la situaţia în care judecata în apel a avut loc fără participarea procurorului sau a inculpatului când aceasta era obligatorie, deoarece, în măsura în care la fond s-ar fi întâmplat acest lucru, partea interesată avea posibilitatea să invoce această neregularitate cu prilejul judecării apelului.25. Urmând aceeaşi logică de reglementare, se poate face contestaţie în anulare când judecata în apel a avut loc în lipsa avocatului, când asistenţa juridică a inculpatului era obligatorie potrivit legii, art. 90 din Codul de procedură penală stabilind situaţiile în care asistenţa juridică a suspectului/inculpatului este obligatorie. Prin urmare, ţinând seama de fazele procesului penal, o astfel de neregularitate comisă în faza de urmărire penală poate fi invocată în faţa camerei preliminare, cea comisă în faza de judecată poate fi invocată în apel şi, evident, cea din apel poate fi supusă controlului instanţei de judecată cu prilejul soluţionării contestaţiei în anulare.26. Aşa fiind, posibilitatea de a redeschide un proces penal definitiv judecat nu este nelimitată, deoarece, potrivit art. 6 referitor la Dreptul la un proces echitabil din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, coroborat cu art. 2 din Protocolul nr. 7 adiţional la Convenţie, în materie penală trebuie să existe două grade de jurisdicţie. Or, judecata în primă instanţă şi apelul reprezintă cele două grade de jurisdicţie impuse de Convenţie. Împrejurarea că legiuitorul a instituit şi căi extraordinare de atac, precum contestaţia în anulare, în limitele acolo prevăzute, nu este de natură a afecta dreptul la un proces echitabil, întrucât acestea pot viza numai încălcări grave ale procedurii, erori de judecată, abuzul de putere, erori vădite în aplicarea dreptului material sau orice alte motive puternice care decurg din interesele justiţiei (a se vedea Hotărârea din 17 mai 2016, pronunţată în Cauza Bakrina împotriva Rusiei, paragraful 18). Aşa fiind, nu poate fi primită susţinerea autorului excepţiei, potrivit căreia dispoziţiile legale criticate afectează dreptul la un proces echitabil şi cu precădere drepturile oricărui acuzat, deoarece acesta a avut posibilitatea în faza camerei preliminare, în faza de judecată la fond şi în faza apelului să supună atenţiei unui judecător presupusele încălcări reclamate. De altfel, textul legal criticat reprezintă o materializare a dispoziţiilor constituţionale ale art. 126 alin. (2), potrivit cărora „Competenţa instanţelor judecătoreşti şi procedura de judecată sunt prevăzute numai prin lege", şi art. 129 care fac trimitere la „condiţiile legii" în reglementarea constituţională a căilor de atac.27. De altfel, asupra unor critici similare s-a pronunţat Curtea Constituţională şi cu prilejul soluţionării excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 426 lit. a) din Codul de procedură penală, referitor la cazul de contestaţie în anulare când judecata în apel a avut loc fără citarea legală a unei părţi. Cu acel prilej, instanţa de contencios constituţional a statuat că hotărârile judecătoreşti pronunţate în primă instanţă, cu excepţia celor expres exceptate prin lege, sunt supuse căii de atac a apelului, cale de atac integral devolutivă, ce poate fi invocată pentru orice motive de fapt şi de drept. Prin urmare, faptul pronunţării unei hotărâri penale în primă instanţă, când judecata a avut loc fără citarea legală a unei părţi sau când, deşi legal citată, a fost în imposibilitate de a se prezenta şi de a înştiinţa instanţa despre această imposibilitate, poate fi invocat ca motiv de apel, instanţa de apel fiind obligată să analizeze incidentul procedural anterior arătat. În acest fel, dreptul de acces liber la justiţie, dreptul la un proces echitabil şi dreptul la apărare al participanţilor la procesele penale desfăşurate conform acestor proceduri sunt asigurate. Totodată, art. 21 alin. (1)-(3) din Constituţie garantează dreptul părţilor de acces liber la justiţie, precum şi dreptul la un proces echitabil şi la soluţionarea cauzelor într-un termen rezonabil, constituind valorificarea explicită a prevederilor art. 6 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale. Dreptul de acces liber la justiţie presupune dreptul oricărei persoane de a se adresa instanţelor de judecată pentru apărarea drepturilor şi a intereselor sale legitime. Acest drept nu presupune însă accesul la toate căile de atac şi la toate categoriile de instanţe, indiferent de obiectul cauzei ce se cere a fi soluţionată (a se vedea Decizia nr. 515 din 7 iulie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 608 din 11 august 2015, paragrafele 16 şi 18).28. În ce priveşte criticile de neconstituţionalitate extrinseci referitoare la respectarea dispoziţiilor constituţionale ce reglementează procedura delegării legislative, Curtea constată că, potrivit preambulului ordonanţei de urgenţă şi Notei de fundamentare, Guvernul a emis ordonanţa de urgenţă criticată având în vedere împrejurarea că, ulterior intrării în vigoare a Codului de procedură penală, instanţa de contencios constituţional a admis un număr semnificativ de excepţii de neconstituţionalitate, existând peste 20 de decizii care impuneau de urgenţă intervenţia legiuitorului delegat asupra unor instituţii precum participarea procurorului sau a unor părţi în procesul penal la unele etape procedurale, procedura acordului de recunoaştere a vinovăţiei, necesitatea reglementării unor căi de atac, clarificarea unor competenţe ale judecătorului de cameră preliminară, principiul oportunităţii exercitării acţiunii penale, instituţia renunţării la urmărirea penală şi altele.29. De asemenea, din perspectiva condiţionării interdicţiei de a adopta ordonanţe de urgenţă de existenţa unor consecinţe negative asupra drepturilor şi libertăţilor prevăzute de Constituţie, Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 18/2016 şi cu precădere dispoziţiile art. II pct. 109 prin care au fost modificate prevederile art. 426 lit. c)-h) din Codul de procedură penală nu afectează, aşa cum s-a arătat, dreptul la un proces echitabil, actul normativ criticat nefiind, aşadar, adoptat cu încălcarea prevederilor constituţionale ale art. 115 alin. (6).30. Cu privire la critica de neconstituţionalitate raportată la art. 1 din Constituţie, Curtea constată că autorul excepţiei nu a arătat în ce constă contrarietatea reclamată. Dacă ar proceda la examinarea excepţiei de neconstituţionalitate motivate într-o asemenea manieră eliptică, instanţa de control constituţional sar substitui autorului acesteia în formularea unor critici de neconstituţionalitate, ceea ce ar echivala cu un control efectuat din oficiu, inadmisibil însă, în condiţiile în care art. 29 alin. (4) din Legea nr. 47/1992 precizează că „Sesizarea Curţii Constituţionale se dispune de către instanţa în faţa căreia s-a ridicat excepţia de neconstituţionalitate, printr-o încheiere care va cuprinde punctele de vedere ale părţilor, opinia instanţei asupra excepţiei, şi va fi însoţită de dovezile depuse de părţi" (a se vedea în acest sens şi Decizia nr. 627 din 29 mai 2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 555 din 23 iulie 2008, şi Decizia nr. 1.313 din 4 octombrie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 12 din 6 ianuarie 2012).31. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Petrişor Cătălin Catrinoiu în Dosarul nr. 878/33/2016/a1 al Curţii de Apel Cluj - Secţia penală şi de minori şi în dosarele nr. 1.257/84/2016 şi nr. 1.364/84/2016 ale Tribunalului Sălaj - Secţia penală şi constată că dispoziţiile art. II pct. 109 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 18/2016 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 286/2009 privind Codul penal, Legii nr. 135/2010 privind Codul de procedură penală, precum şi pentru completarea art. 31 alin. (1) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară sunt constituţionale în raport cu criticile formulate.Definitivă şi general obligatorie.Decizia se comunică Curţii de Apel Cluj - Secţia penală şi de minori şi Tribunalului Sălaj - Secţia penală şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.Pronunţată în şedinţa din data de 28 septembrie 2017.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALEprof. univ. dr. VALER DORNEANUMagistrat-asistent,Afrodita Laura Tutunaru