Decizia Nr.604 din 12.06.2012

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Iuliana Nedelcu.Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 278¹ alin. 1 din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Valentina Mitea în Dosarul nr. 21.398/301/2011 al Judecătoriei Sectorului 3 Bucureşti - Secţia penală şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 1.308D/2011.La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.Magistratul-asistent referă asupra cauzei şi arată că autorul excepţiei a depus la dosar concluzii scrise prin care solicită admiterea excepţiei de neconstituţionalitate.Cauza este în stare de judecată.Preşedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere ca inadmisibilă a excepţiei de neconstituţionalitate.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele:Prin Încheierea din 20 octombrie 2011, pronunţată în Dosarul nr. 21.398/301/2011, Judecătoria Sectorului 3 Bucureşti - Secţia penală a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 278¹ alin. 1 din Codul de procedură penală.Excepţia a fost ridicată de Valentina Mitea cu ocazia soluţionării plângerii împotriva unei rezoluţii de neîncepere a urmăririi penale.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine, în esenţă, că art. 278¹ alin. 1 din Codul de procedură penală încalcă egalitatea în drepturi şi accesul liber la justiţie, întrucât limitează, în mod nejustificat, sfera persoanelor care pot face plângere la judecător împotriva actelor procurorului de netrimitere în judecată, excluzând denunţătorii. Astfel, persoanele care sesizează prin denunţ organele de urmărire penală cu privire la săvârşirea unei infracţiuni, potrivit art. 223 din Codul de procedură penală, nefiind vătămate, direct sau indirect, nu au posibilitatea de a solicita instanţei verificarea soluţiei procurorului de netrimitere în judecată.Judecătoria Sectorului 3 Bucureşti - Secţia penală apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, deoarece, pe de o parte, reglementarea categoriilor de persoane care pot formula plângere împotriva soluţiei de netrimitere în judecată este un atribut exclusiv al legiuitorului, care nu poate face obiectul controlului de constituţionalitate, iar, pe de altă parte, analizarea în concret a îndeplinirii condiţiilor cerute de art. 278¹ alin. 1 din Codul de procedură penală pentru a stabili dacă persoana care a făcut plângere este dintre cele vizate de legiuitor prin acest text de lege este atributul exclusiv al instanţei de judecată învestite cu soluţionarea plângerii formulate în temeiul art. 278¹ alin. 1 din Codul de procedură penală.Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.Avocatul Poporului consideră că dispoziţiile de lege criticate sunt constituţionale.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, notele scrise depuse la dosar, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate cu care a fost sesizată.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 278¹ alin. 1 din Codul de procedură penală, modificate prin Legea nr. 356/2006 pentru modificarea şi completarea Codului de procedură penală, precum şi pentru modificarea altor legi, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 677 din 7 august 2006, având următorul cuprins: „După respingerea plângerii făcute conform art. 275-278 împotriva rezoluţiei de neîncepere a urmăririi penale sau a ordonanţei ori, după caz, a rezoluţiei de clasare, de scoatere de sub urmărire penală sau de încetare a urmăririi penale, date de procuror, persoana vătămată, precum şi orice alte persoane ale căror interese legitime sunt vătămate pot face plângere, în termen de 20 de zile de la data comunicării de către procuror a modului de rezolvare, potrivit art. 277 şi 278, la judecătorul de la instanţa căreia i-ar reveni, potrivit legii, competenţa să judece cauza în primă instanţă. Plângerea poate fi făcută şi împotriva dispoziţiei de netrimitere în judecată cuprinse în rechizitoriu.“În susţinerea neconstituţionalităţii acestor dispoziţii de lege, autorul excepţiei invocă încălcarea prevederilor constituţionale ale art. 16 alin. (1) referitor la egalitatea în drepturi şi ale art. 21 alin. (1) privind accesul liber la justiţie.Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că autorul excepţiei nu formulează veritabile critici de neconstituţionalitate cu privire la dispoziţiile art. 278¹ alin. 1 din Codul de procedură penală, ci urmăreşte, în realitate, completarea textului de lege criticat, în sensul ca şi persoanele care sesizează prin denunţ organele de urmărire penală cu privire la săvârşirea unei infracţiuni să poată face plângere la judecător împotriva actelor procurorului de netrimitere în judecată. O asemenea solicitare nu intră însă în competenţa de soluţionare a Curţii Constituţionale, care, conform art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, se pronunţă numai asupra constituţionalităţii actelor cu privire la care a fost sesizată, fără a putea modifica sau completa prevederile supuse controlului.În plus, aprecierea în concret a îndeplinirii condiţiilor cerute de lege pentru a stabili dacă persoana care formulează plângere în temeiul art. 278¹ alin. 1 din Codul de procedură penală este dintre cele vizate de legiuitor reprezintă atributul exclusiv al instanţei de judecată învestite cu soluţionarea plângerii. Întradevăr, aspectele ce ţin de aplicarea legii nu pot constitui motive de neconstituţionalitate a dispoziţiilor de lege criticate şi, prin urmare, nu pot fi cenzurate de instanţa de contencios constituţional, fiind de competenţa instanţei de judecată învestite cu soluţionarea litigiului. Curtea reţine că a răspunde criticilor autorului excepţiei în această situaţie ar însemna o ingerinţă a Curţii Constituţionale în activitatea de judecată, ceea ce ar contraveni prevederilor art. 126 din Constituţie, potrivit cărora justiţia se realizează prin Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi prin celelalte instanţe judecătoreşti stabilite de lege.Prin urmare, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 278¹ alin. 1 din Codul de procedură penală este inadmisibilă.Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge, ca inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 278¹ alin. 1 din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Valentina Mitea în Dosarul nr. 21.398/301/2011 al Judecătoriei Sectorului 3 Bucureşti - Secţia penală.Definitivă şi general obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 12 iunie 2012.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,AUGUSTIN ZEGREANMagistrat-asistent,Oana Cristina Puică