DECIZIE   Nr. 602 din 6 mai 2010

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 306 alin. 1 si art. 317 alin. 1 pct. 2 din Codul de procedura civila

ACT EMIS DE: CURTEA CONSTITUTIONALA

ACT PUBLICAT IN: MONITORUL OFICIAL  NR. 358 din 1 iunie 2010

Ioan Vida                               - preşedinte

Nicolae Cochinescu              -judecător

Aspazia Cojocaru                  -judecător

Acsinte Gaspar                      -judecător

Petre Lăzăroiu                       -judecător

Ion Predescu                         -judecător

Puskas Valentin Zoltan         -judecător

Tudorel Toader                      -judecător

Augustin Zegrean                  -judecător

Antonia Constantin                - procuror

Marieta Safta                         - magistrat-asistent-şef

Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 306 alin. 1 şi ale art. 317 alin. 1 pct. 2 din Codul de procedură civilă, excepţie invocată de Petru Cibotariu în Dosarul nr. 10.106/99/2008 al Tribunalului laşi - Secţia civilă.

La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate, arătând că dispoziţiile legale criticate nu încalcă prevederile constituţionale invocate.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele:

Prin Incheierea din 1 iunie 2009, pronunţată în Dosarul nr. 10.106/99/2008, Tribunalul laşi - Secţia civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 306 alin. 1 şi ale art. 317 alin. 1 şi 2 din Codul de procedură civilă, excepţie invocată de Petru Cibotariu.

In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine, în esenţă, că art. 306 alin. 1 din Codul de procedură civilă este neconstituţional, deoarece reglementarea nulităţii recursului în cazul nemotivării lui în termen privează partea de dreptul la un proces echitabil şi de dreptul de a-şi apăra interesele într-o cale de atac efectivă. Astfel, în situaţia recursului declarat împotriva unei hotărâri pronunţate fără drept de apel, precum şi în cazul calificării căii de atac ca fiind recurs (cazul în speţă), ar trebui să se aplice procedura prevăzută de art. 287 alin. 2 din Codul de procedură civilă, în sensul că motivele de recurs să poată fi depuse până la prima zi de înfăţişare. In ceea ce priveşte art. 317 alin. 1 pct. 2 din Codul de procedură civilă, se susţine că este neconstituţional, deoarece prevede în mod expres o limitare a motivelor pentru care poate fi introdusă contestaţia în anulare.

Tribunalul Iaşi - Secţia civilă apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată.

In conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.

Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.

CURTEA,

examinând  încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:

Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.

In ceea ce priveşte obiectul excepţiei de neconstituţionalitate, acesta îl constituie, potrivit dispozitivului încheierii de sesizare a Curţii, prevederile art. 306 alin. 1 şi ale art. 317 alin. 1 şi 2 din Codul de procedură civilă. Din examinarea concluziilor scrise depuse în dosarul instanţei de judecată de autorul excepţiei, precum şi a considerentelor încheierii de sesizare, în care au fost consemnate textele de lege la care se referă excepţia, rezultă că obiectul acesteia îl constituie, în ceea ce priveşte art. 317 din Codul de procedură civilă, numai alin. 1 pct. 2 al acestuia. Astfel fiind, Curtea urmează să se pronunţe asupra excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 306 alin. 1 şi ale art. 317 alin. 1 pct. 2 din Codul de procedură civilă, având următorul cuprins:

- Art. 306 alin. 1: „Recursul este nul daca nu a fost motivat în termenul legal, cu excepţia cazurilor prevăzute în alineatul 2.";

- Art. 317 alin. 1 pct. 2: „Hotărârile irevocabile pot fi atacate cu contestaţie în anulare, pentru motivele arătate mai jos, numai dacă aceste motive nu au putut fi invocate pe calea apelului sau recursului:

[...] 2. când hotărârea a fost dată de judecători cu călcarea dispoziţiilor de ordine publică privitoare la competenţă."

In susţinerea excepţiei se invocă dispoziţiile constituţionale ale art. 21 alin. (3) privind dreptul la un proces echitabil şi ale art. 24 privind dreptul la apărare, cu raportare la art. 6 şi art. 13 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, privind dreptul la un proces echitabil şi dreptul la un recurs efectiv.

Examinând excepţia de neconstituţionalitate astfel cum a fost formulată, Curtea constată că dispoziţiile art. 306 alin. 1 din Codul de procedură civilă au mai făcut obiect al controlului de constituţionalitate, prin raportare la aceleaşi prevederi din Legea fundamentală şi la aceleaşi critici ca şi în prezenta cauză. Astfel, prin Decizia nr. 312 din 6 aprilie 2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 385 din 4 mai 2006, Curtea a statuat, în esenţă, că, în privinţa condiţiilor de exercitare a căilor de atac, legiuitorul poate să reglementeze termenele de declarare a acestora, forma în care trebuie să fie făcută declaraţia, conţinutul său, instanţa la care se depune, competenţa şi modul de judecare, soluţiile ce pot fi adoptate şi altele de acelaşi gen, fără ca prin aceasta să se aducă atingere dreptului în substanţa sa sau principiilor şi textelor constituţionale de referinţă. Astfel, Curtea de la Strasbourg, în Cauza Beles şi alţii contra Cehiei din 12 noiembrie 2002, a constatat că dreptul de acces la un tribunal nu este absolut şi se pretează la limitări implicit admise, în special în ceea ce priveşte condiţiile de admisibilitate a unui recurs, având în vedere că presupune reglementarea din partea statului, care se bucură, în această privinţă, de o anumită marjă de apreciere. Pentru aceste motive Curtea nu a reţinut critica privind încălcarea art. 21 şi 24 din Constituţie, precum şi art. 13 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale. De asemenea, prin Decizia nr. 375 din 17 aprilie 2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 346 din 22 mai 2007, Curtea a statuat că nu poate să constate, aşa cum solicită autorul excepţiei, incidenţa dispoziţiilor art. 287 alin. 2 din Codul de procedură civilă, în locul celor ale art. 306 alin. 1 din acelaşi cod. Recalificarea căii de atac din apel în recurs şi, în consecinţă, respingerea recursului ca fiind lovit de nulitate din cauza nemotivării acestuia în termenul prevăzut de lege constituie o problemă de interpretare şi de aplicare a legii ce aparţine competenţei instanţei judecătoreşti, iar nu competenţei instanţei de contencios constituţional.

Tot astfel, dispoziţiile art. 317 alin. 1 din Codul de procedură civilă au mai făcut obiect al controlului de constituţionalitate, prin raportare la critici similare. In acest sens este, de exemplu, Decizia nr. 1.452 din 5 noiembrie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 877 din 16 decembrie 2009, şi Decizia nr. 122 din 19 februarie 2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 298 din 16 aprilie 2008, prin care Curtea a respins, pentru considerentele acolo reţinute, excepţia de neconstituţionalitate. Intrucât nu au intervenit elemente noi, cele statuate anterior de Curte îşi menţin valabilitatea.

Pentru motivele arătate, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 alin. (1) şi (6) din Legea nr. 47/1992,

CURTEA  CONSTITUŢIONALĂ

In numele legii

DECIDE:

Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 306 alin. 1 şi ale art. 317 alin. 1 pct. 2 din Codul de procedură civilă, excepţie invocată de Petru Cibotariu în Dosarul nr. 10.106/99/2008 al Tribunalului Iaşi - Secţia civilă.

Definitivă şi general obligatorie.

Pronunţată în şedinţa publică din data de 6 mai 2010.

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,

prof. univ. dr. IOAN VIDA

Magistrat-asistent-şef,

Marieta Safta