DECIZIE Nr.
601 din 21 septembrie 2006
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 5 alin. (1) din Ordonanta de urgenta
a Guvernului nr. 214/1999 privind acordarea calitatii de luptator in rezistenta
anticomunista persoanelor condamnate pentru infractiuni savarsite din motive
politice, persoanelor impotriva carora au fost dispuse, din motive politice,
masuri administrative abuzive, precum si persoanelor care au participat la
actiuni de impotrivire cu arme si de rasturnare prin forta a regimului comunist
instaurat in Romania
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 889 din 1 noiembrie 2006
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu - judecător
Aspazia Cojocaru - judecător
Acsinte Gaspar - judecător
Kozsokar Gabor
- judecător
Petre Ninosu - judecător
Ion Predescu - judecător
Şerban Viorel Stănoiu - judecător
Ion Tiucă - procuror
Cristina Cătălina Turcu - magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 5 din Ordonanţa de urgenţă a
Guvernului nr. 214/1999 privind acordarea calităţii de luptător în rezistenţa
anticomunistă persoanelor condamnate pentru infracţiuni săvârşite din motive
politice, persoanelor împotriva cărora au fost dispuse, din motive politice,
măsuri administrative abuzive, precum şi persoanelor care au participat la
acţiuni de împotrivire cu arme şi de răsturnare prin forţă a regimului comunist
instaurat în România, excepţie ridicată de Sultana Ianuşi şi Iancu Caciauna în
Dosarul nr. 289/CA/2005 al Curţii de Apel Constanţa -Secţia comercială, maritimă
şi fluvială, contencios administrativ şi fiscal.
La apelul nominal se prezintă unul dintre autorii
excepţiei, Sultana Ianuşi, lipsind celălalt autor al excepţiei şi partea
Comisia pentru constatarea calităţii de luptător în rezistenţa anticomunistă, faţă de care procedura de citare este
legal îndeplinită.
Preşedintele constată cauza în stare de judecată şi
acordă cuvântul pe fond.
Sultana Ianuşi solicită admiterea excepţiei de
neconstituţionalitate.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de
respingere a excepţiei de neconstituţionalitate, apreciind că se impune
păstrarea jurisprudenţei Curţii Constituţionale în materie.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine
următoarele:
Prin Incheierea din 13 februarie 2006, pronunţată în
Dosarul nr. 289/CA/2005, Curtea de Apel Constanţa -Secţia comercială,
maritimă şi fluvială, contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea
Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 5 din
Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 214/1999 privind acordarea calităţii de
luptător în rezistenţa anticomunistă persoanelor condamnate pentru infracţiuni
săvârşite din motive politice, persoanelor împotriva cărora au fost dispuse,
din motive politice, măsuri administrative abuzive, precum şi persoanelor care
au participat la acţiuni de împotrivire cu arme şi de răsturnare prin forţă a regimului comunist instaurat în
România. Excepţia a fost ridicată de Sultana
Ianuşi şi Iancu Caciauna într-o acţiune în contencios administrativ având ca
obiect soluţionarea unei contestaţii împotriva unei decizii a Comisiei pentru
constatarea calităţii de luptător în rezistenţa anticomunistă, prin care s-a
respins cererea autorilor excepţiei de recunoaştere a calităţii de luptător în
rezistenţa anticomunistă, ca tardiv introdusă.
In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorii acesteia consideră că dispoziţiile
art. 5 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 214/1999, „în partea
referitoare la restrângerea exercitării acestui drept până la data de 31
decembrie 2003", contravin prevederilor constituţionale ale art. 16, ale
art. 21 alin. (1), (2) şi (3) şi ale art. 53. In acest sens arată că textul de
lege criticat „restrânge exercitarea unui drept la reparaţii [...] prin
instituirea unui termen limită, de decădere, pentru obţinerea despăgubirilor
cuvenite", aducând astfel atingere prevederilor art. 53 din Constituţie.
Totodată, apreciază autorii excepţiei, „fixarea unui termen limită este un
privilegiu pentru cei care au cunoscut existenţa legii reparatorii",
constituind însă o discriminare a celor care, necunoscând existenţa acestei
legi, nu şi-au valorificat dreptul şi cărora, prin instituirea termenului
respectiv, le este împiedicat accesul la justiţie.
Curtea de Apel Constanţa - Secţia comercială,
maritimă şi fluvială, contencios administrativ şi fiscal apreciază că textul de lege criticat nu aduce atingere
dispoziţiilor art. 16 şi 21 din Constituţie, deoarece, pe de o parte,
„instituirea unui termen în cadrul căruia se poate valorifica un drept, nu
poate crea o stare de inegalitate, de discriminare între persoanele aflate în
aceeaşi situaţie", iar, pe de altă parte, termenele respective nu sunt de
natură „să îngrădească accesul liber la justiţie, finalitatea lor fiind de a-l
facilita prin asigurarea unui climat de ordine, indispensabil exercitării în
condiţii optime a acestui drept constituţional".
Potrivit dispoziţiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr.
47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două
Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi
exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Guvernul consideră că
excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, invocând în acest sens
jurisprudenţa Curţii Constituţionale în materie.
Avocatul Poporului apreciază
că dispoziţiile legale criticate sunt neconstituţionale. In acest sens arată,
în esenţă, că „prevederile textului de lege criticat contravin principiului
constituţional al egalităţii în drepturi" întrucât „condiţionează
acordarea calităţii de luptător în rezistenţa anticomunistă de obligaţia de a
introduce cererea în vederea acordării acesteia, într-un anumit termen, fapt ce
creează o discriminare între persoane aflate în situaţii identice, fără ca
aceasta să fie justificată în mod obiectiv şi rezonabil". De asemenea, se
arată că „instituirea prin dispoziţiile legale indicate a obligaţiei de a
introduce cererea în vederea acordării calităţii de luptător în rezistenţa
anticomunistă într-un anumit termen este contrară dispoziţiilor art. 1 alin.
(3) din Constituţie". Totodată, se mai consideră că textul de lege
criticat aduce atingere şi „prevederilor constituţionale privind dreptul la un
nivel de trai decent"
întrucât „statul nu poate fi un simplu observator, ci un participant activ care
trebuie să intervină pentru a asigura protecţia cetăţenilor săi şi respectarea
drepturilor şi libertăţilor acestora".
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de
vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere
ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de
judecătorul-raportor, susţinerile autorului excepţiei prezent, concluziile
procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile
Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este
competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1
alin. (2), art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia
de neconstituţionalitate.
Autorii excepţiei susţin că sunt neconstituţionale
dispoziţiile art. 5 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 214/1999 „în
partea referitoare la restrângerea exercitării acestui drept până la data de 31
decembrie 2003".
Aşa fiind, obiectul excepţiei de neconstituţionalitate,
asupra căruia Curtea se va pronunţa prin prezenta decizie, îl constituie
dispoziţiile art. 5 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr.
214/1999 privind acordarea calităţii de luptător în rezistenţa anticomunistă
persoanelor condamnate pentru infracţiuni săvârşite din motive politice,
persoanelor împotriva cărora au fost dispuse, din motive politice, măsuri
administrative abuzive, precum şi persoanelor care au participat la acţiuni de
împotrivire cu arme şi de răsturnare prin forţă a regimului comunist instaurat
în România (publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 650 din 30 decembrie 1999), aprobată
cu modificări şi completări prin Legea nr. 568/2001 (publicată în Monitorul
Oficial al României, Partea I, nr. 688 din 30 octombrie
2001).
Textul art. 5 alin. (1) a suferit, ulterior aprobării
Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 214/1999 prin Legea nr. 568/2001, două
modificări - prin care s-a prelungit termenul de depunere a cererilor, mai
întâi prin Ordonanţa Guvernului nr. 64/2002 (publicată în Monitorul Oficial al
României, Partea I, nr. 647 din 31 august 2002), şi apoi prin Legea nr. 670/2002 (publicată în Monitorul Oficial
al României, Partea I, nr. 935
din 20 decembrie 2002), astfel că, în prezent, textul are următorul cuprins: „Cererea
poate fi introdusă de persoana condamnată sau supusă unei măsuri administrative
abuzive ori, după decesul acesteia, de soţul sau rudele până la gradul al
patrulea inclusiv, până cel târziu la 31 decembrie 2003."
Examinând excepţia, Curtea Constituţională constată că
asupra constituţionalităţii dispoziţiilor art. 5 alin. (1) din Ordonanţa de
urgenţă a Guvernului nr. 214/1999 s-a mai pronunţat, prin deciziile nr. 466 din
20 septembrie 2005, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 962 din 31 octombrie 2005, şi nr.
248 din 9 martie 2006, publicată în Monitorul Oficial
al României, Partea I, nr. 318 din 10 aprilie 2006. Cu aceste prilejuri, Curtea
a examinat dispoziţiile art. 5 alin. (1) din Ordonanţa
de urgenţă a Guvernului nr. 214/1999 faţă de prevederile art. 16 alin. (1) şi
art. 21 alin. (1) din Constituţie, reţinând următoarele: „Instituirea unui
termen înăuntrul căruia titularul unui drept subiectiv îşi poate exercita
prerogativa conferită de lege nu contravine principiului egalităţii în
drepturi, atât timp cât tuturor persoanelor vizate de ipoteza normei le este
aplicabil acelaşi tratament juridic, fără privilegii şi fără discriminări."
De asemenea, Curtea a mai reţinut că „exercitarea unui
drept de către titularul său nu poate avea loc decât într-un anumit cadru,
prestabilit de legiuitor, cu respectarea anumitor exigenţe, între care şi
stabilirea unor termene, după a căror expirare valorificarea respectivului
drept nu mai este posibilă. Neexercitarea dreptului în termenul stabilit de
lege, datorită lipsei de diligentă a titularului acestuia, nu poate fi
considerată consecinţa îngrădirii liberului acces la justiţie al persoanelor care
au pierdut posibilitatea valorificării dreptului."
Pentru aceste considerente nu se poate reţine nici
critica privind încălcarea prevederilor art. 53 din Constituţie referitoare la
restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi.
Totodată, Curtea observă că legiuitorul, având în
vedere numărul mare al celor ce solicită acordarea calităţii de luptător în
rezistenţa anticomunistă şi care, din diverse motive, nu au depus cereri pentru
acordarea acestei calităţi la termenele succesive stabilite anterior, a acordat
un nou termen de 6 luni pentru depunerea cererii. Astfel, potrivit art. II din Legea nr. 173/2006 pentru
modificarea şi completarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 214/1999,
publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I,
nr. 438 din 22 mai 2006, „ Se acordă un termen de 6
luni de la data intrării în vigoare a prezentei legi, în care persoanele
condamnate sau supuse unei măsuri administrative abuzive ori, după decesul
acestora, soţul sau rudele până la gradul al patrulea inclusiv pot depune
cerere pentru constatarea calităţii de luptător în rezistenţa
anticomunistă".
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art.
146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11
alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a
dispoziţiilor art. 5 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr.
214/1999 privind acordarea calităţii de luptător în rezistenţa anticomunistă
persoanelor condamnate pentru infracţiuni săvârşite din motive politice,
persoanelor împotriva cărora au fost dispuse, din motive politice, măsuri
administrative abuzive, precum şi persoanelor care au participat la acţiuni de
împotrivire cu arme şi de răsturnare prin forţă a regimului comunist instaurat
în România, excepţie ridicată de Sultana Ianuşi şi Iancu Caciauna în Dosarul
nr. 289/CA/2005 al Curţii de Apel Constanţa - Secţia comercială, maritimă şi
fluvială, contencios administrativ şi fiscal.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 21 septembrie
2006.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Cristina Cătălina Turcu