DECIZIE   Nr. 6 din 9 ianuarie 2007

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 1 alin. (2) si (3), art. 9 alin. (1) si (2), art. 28 alin. (1) si (2) si art. 68 alin. (1) din Legea nr. 51/1995 pentru organizarea si exercitarea profesiei de avocat, precum si a dispozitiilor art. 453 alin. 1 lit. c) raportate la art. 455 din Codul de procedura penala

ACT EMIS DE: CURTEA CONSTITUTIONALA

ACT PUBLICAT IN: MONITORUL OFICIAL  NR. 79 din 1 februarie 2007

Ioan Vida                               - preşedinte

Nicolae Cochinescu              - judecător

Aspazia Cojocaru                  - judecător

Kozsokar Gabor                    - judecător

Acsinte Gaspar                     - judecător

Petre Ninosu                         - judecător

Ion Predescu                         - judecător

Tudorel Toader                     - judecător

Iuliana Nedelcu                     - procuror

Mihaela Senia Costinescu     - magistrat-asistent

Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 1 alin. (2) şi (3), art. 9 alin. (1) şi (2), art. 28 alin. (1) şi (2) şi art. 68 alin. (1) din Legea nr. 51/1995 pentru organizarea şi exercitarea profesiei de avocat, precum şi a dispoziţiilor art. 453 alin. 1 lit. c) raportate la art. 455 din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Cornel Gheorghe Ardelean în Dosarul nr. 23.649/1/2005 al Inaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie -Secţia penală.

La apelul nominal lipseşte autorul excepţiei, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 1 alin. (2) şi (3), art. 9 alin. (1)'şi (2), art. 28 alin.' (1) şi (2) şi art. 68 alin. (1) din Legea nr. 51/1995 ca inadmisibilă, întrucât aceste dispoziţii nu au legătură cu obiectul cauzei ce se judecă în faţa instanţei de fond. In ceea ce priveşte critica dispoziţiilor art. 453 alin. 1 lit. c) raportate la art. 455 din Codul de procedură penală, concluziile sunt de respingere a excepţiei ca fiind neîntemeiată.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele:

Prin Incheierea din 9 mai 2006, pronunţată în Dosarul nr. 23.649/1/2005, Inalta Curte de Casaţie şi Justiţie-Secţia penală a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 1 alin. (2) şi (3), art. 9 alin. (1) şi (2), art. 28 alin. (1) şi (2) şi art. 68 alin. (1) din Legea nr. 51/1995 pentru organizarea şi exercitarea profesiei de avocat, precum şi a dispoziţiilor art. 453 alin. 1 lit. c) raportate la art. 455 din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Cornel Gheorghe Ardelean.

In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine că dispoziţiile criticate din Legea nr. 51/1995 sunt în vădită contradicţie cu prevederile constituţionale referitoare la dreptul de liberă asociere, întrucât limitează dreptul de a exercita profesia de avocat şi de a asigura asistenţă judiciară numai la membrii barourilor aparţinând Uniunii Naţionale a Barourilor din România. Prevederile art. 453 alin. 1 lit. c) raportat la art. 455 din Codul de procedură penală încalcă dreptul la libertate şi învăţătură, întrucât limitează cazurile de întrerupere a executării pedepsei la anumite împrejurări speciale şi nu oferă posibilitatea condamnatului de a urma cursurile unei forme de învăţământ.

Inalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Secţia penală apreciază că excepţia este neîntemeiată.

In conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi formula punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstitu­ţionalitate.

Guvernul apreciază că dispoziţiile criticate nu încalcă prevederile constituţionale referitoare la dreptul la asociere sau dreptul la învăţătură, astfel că excepţia este lipsită de temei.

Avocatul Poporului arată că excepţia de neconstitu­ţionalitate este neîntemeiată, textele de lege criticate fiind în deplină concordanţă cu dispoziţiile constituţionale invocate.

Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate ridicată.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:

Curtea Constituţională este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate cu care a fost sesizată.

Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 1 alin. (2) şi (3), art. 9 alin. (1) şi (2), art. 28 alin. (1) şi (2) şi art. 68 alin. (1) din Legea nr. 51/1995 pentru organizarea şi exercitarea profesiei de avocat, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 113 din 6 martie 2001, modificată şi completată prin Legea nr. 255/2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 559 din 23 iunie 2004. Textele de lege criticate au următorul conţinut:

- Art. 1 alin. (2) şi (3): „(2) Profesia de avocat se exercită numai de avocaţii înscrişi în tabloul baroului din care fac parte, barou component al Uniunii Naţionale a Barourilor din România, denumită în continuare U.N.B.R.

(3) Constituirea şi funcţionarea de barouri în afara U.N.B.R. sunt interzise. Actele de constituire şi de înregistrare ale acestora sunt nule de drept. ";

-  Art. 9 alin. (1) şi (2): „(1) Barourile şi U.N.B.R. asigură exercitarea calificată a dreptului de apărare, competenţa şi disciplina profesională, protecţia demnităţii şi onoarei avocaţilor membri.

(2) In fiecare judeţ există şi funcţionează un singur barou membru al U.N.B.R., cu sediul în localitatea de reşedinţă a judeţului. ";

-   Art. 28 alin. (1) şi (2): „(1) Avocatul înscris în tabloul baroului are dreptul să asiste şi să reprezinte orice persoană fizică sau juridică, în temeiul unui contract încheiat în formă scrisă, care dobândeşte dată certă prin înregistrarea în registrul oficial de evidenţă.

(2) Avocatul, precum şi clientul au dreptul să renunţe la contractul de asistenţă juridică sau să îl modifice de comun acord, în condiţiile prevăzute de statutul profesiei. Renunţarea unilaterală a clientului nu constituie cauză de exonerare pentru plata onorariului cuvenit, pentru serviciile avocaţiale prestate, precum şi pentru acoperirea cheltuielilor efectuate de avocat în interesul procesual al clientului.";

-   Art. 68 alin. (1): „Baroul asigură asistenţa judiciară în toate cazurile în care apărarea este obligatorie potrivit legii, precum şi la cererea instanţelor de judecată, a organelor de urmărire penală sau a organelor administraţiei publice locale în cazurile în care acestea apreciază că persoanele se găsesc în imposibilitate vădită de a plăti onorariul."

De asemenea, autorul excepţiei mai critică şi dispoziţiile art. 453 alin. 1 lit. c) raportate la art. 455 din Codul de procedură penală, care prevăd:

-  Art. 453 alin. 1 lit. c): „Executarea pedepsei închisorii sau a detenţiunii pe viaţă poate fi amânată în următoarele cazuri:

[...]

c) când din cauza unor împrejurări speciale executarea imediată a pedepsei ar avea consecinţe grave pentru condamnat, familie sau unitatea la care lucrează. In acest caz, executarea poate fi amânată cel mult 3 luni si numai o singură dată.";

-   Art. 455: „Executarea pedepsei închisorii sau a detenţiunii pe viaţă poate fi întreruptă în cazurile şi în condiţiile prevăzute în art. 453, la cererea persoanelor arătate în alin. 2 al aceluiaşi articol."

Autorul excepţiei susţine că dispoziţiile legale criticate încalcă prevederile constituţionale ale art. 20 referitoare la tratatele internaţionale privind drepturile omului, ale art. 32 care consacră dreptul la învăţătură şi ale art. 40 cu privire la dreptul de asociere, precum şi prevederile art. 2 din Protocolul adiţional la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale şi cele ale art. 20 din Declaraţia Universală a Drepturilor Omului.

Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că obiectul cauzei îl constituie recursul formulat de autorul excepţiei, în calitate de condamnat, împotriva unei hotărâri prin care s-a respins cererea acestuia de întrerupere a executării pedepsei închisorii.

Ca atare, invocarea, pe cale de excepţie, a neconstituţionalităţii dispoziţiilor legale referitoare la organizarea şi funcţionarea profesiei de avocat nu are legătură cu soluţionarea cauzei, în accepţiunea art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii  Constituţionale.   Faptul  că  autorul excepţiei a refuzat să aleagă un apărător din cadrul unui barou component al Uniunii Naţionale a Barourilor din România, precum şi asistenţa judiciară din partea avocatului desemnat din oficiu, nu este de natură să creeze vreo legătură între textele de lege criticate şi soluţionarea cauzei. Aşa fiind, excepţia de neconstituţionalitate referitoare la dispoziţiile art. 1 alin. (2) şi (3), art. 9 alin. (1) şi (2), art. 28 alin. (1) şi (2) şi art. 68 alin. (1) din Legea nr. 51/1995 urmează a fi respinsă ca inadmisibilă, în temeiul art. 29 alin. (1) şi (6) din Legea nr. 47/1992.

In ceea ce priveşte dispoziţiile art. 453 alin. 1 lit. c) raportate la art. 455 din Codul de procedură penală, Curtea constată că textele de lege criticate au mai făcut obiectul controlului de constituţionalitate. Astfel, prin Decizia nr. 49 din 14 februarie 2002, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 185 din 18 martie 2002, Curtea a reţinut că „întreruperea executării pedepsei se poate acorda pentru o perioadă de cel mult 3 luni şi numai o singură dată, atunci când din cauza unor împrejurări speciale executarea pedepsei ar avea consecinţe grave pentru condamnat, familie sau unitatea în care lucrează. Prevederile legale menţionate stabilesc, pentru instanţa de judecată competentă, facultatea de a acorda, la cererea condamnatului, întreruperea executării pedepsei, în cazul în care constată că sunt întrunite condiţiile menţionate mai sus."

Aşa fiind, prevederile criticate limitează posibilitatea condamnatului de a obţine întreruperea executării pedepsei, pe de o parte, numai în acele împrejurări care sunt de natură a crea grave prejudicii, iar pe de altă parte, la o singură întrerupere având ca temei art. 453 alin. 1 lit. c) din Codul de procedură penală. Or, dată fiind situaţia specială în care se află condamnatul, respectiv starea de detenţie, este firesc ca acesta să nu poată exercita drepturile constituţionale, deci inclusiv dreptul la învăţătură, decât în condiţiile legii. Sub acest aspect, Curtea reţine că, potrivit art. 53 din Constituţie, exerciţiul unor drepturi sau al unor libertăţi poate fi restrâns dacă se impune în situaţiile prevăzute de alin. (1) al articolului, printre care şi perioada desfăşurării instrucţiei penale, respectiv a executării pedepsei cu închisoarea pentru care persoana a fost condamnată.

In considerarea acestor argumente, critica formulată de autorul excepţiei apare ca fiind lipsită de temei. Astfel, dorinţa condamnatului de a urma cursurile unei instituţii de învăţământ superior, oricât de importantă şi necesară ar fi pentru acesta, nu poate fi calificată ca o împrejurare specială, susceptibilă de a da naştere unor grave consecinţe, care să determine întreruperea executării pedepsei închisorii.

Curtea mai observă că, dincolo de raţiunile înfăţişate, întrucât neconstituţionalitatea nu este dedusă din contrarietatea art. 453 alin. 1 lit. c) raportat la art. 455 din Codul de procedură penală cu prevederile Legii fundamentale, ci dintr-o pretinsă lacună a celui dintâi, iar restabilirea concordanţei dintre Constituţie şi lege, într-o atare situaţie, ar presupune înlăturarea acesteia prin completarea reglementării, critica cu un atare obiect excedează competenţei Curţii Constituţionale, care, potrivit art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, „se pronunţă numai asupra constituţionalităţii actelor cu privire la care a fost sesizată, fără a putea modifica sau completa prevederile supuse controlului".

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA    CONSTITUŢIONALĂ

In numele legii

DECIDE:

1.   Respinge, ca fiind inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 1 alin. (2) şi (3), art. 9 alin. (1) şi (2), art. 28 alin. (1) şi (2) şi art. 68 alin. (1) din Legea nr. 51/1995 pentru organizarea şi exercitarea profesiei de avocat, excepţie ridicată de Cornel Gheorghe Ardelean în Dosarul nr. 23.649/1/2005 al Inaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Secţia penală.

2.  Respinge, ca fiind neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 453 alin. 1 lit. c) raportate la art. 455 din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de acelaşi autor în dosarul aceleiaşi instanţe.

Definitivă şi general obligatorie.

Pronunţată în şedinţa publică din data de 9 ianuarie 2007.

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,

prof. univ. dr. IOAN VIDA

Magistrat-asistent,

Mihaela Senia Costinescu