DECIZIE   Nr. 599 din  8 noiembrie 2005

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor cuprinse in capitolul II in ansamblu, precum si ale art. 8 alin. (3) fraza finala, art. 11 alin. (1) lit. d), art. 19 alin. (1), art. 50 alin. (1) si (3), si art. 51 alin. (1) din Legea nr. 64/1995 privind procedura reorganizarii judiciare si a falimentului

ACT EMIS DE: CURTEA CONSTITUTIONALA

ACT PUBLICAT IN: MONITORUL OFICIAL  NR. 1125 din 13 decembrie 2005

    Ioan Vida               - presedinte
    Nicolae Cochinescu      - judecator
    Aspazia Cojocaru        - judecator
    Constantin Doldur       - judecator
    Acsinte Gaspar          - judecator
    Kozsokar Gabor          - judecator
    Petre Ninosu            - judecator
    Ion Predescu            - judecator
    Serban Viorel Stanoiu   - judecator
    Florentina Balta        - procuror
    Ioana Marilena Chiorean - magistrat-asistent

    Pe rol se afla solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor cuprinse in capitolul II in ansamblu, precum si ale art. 8 alin. (3) fraza finala, art. 11 alin. (1) lit. d), art. 19 alin. (1), art. 50 alin. (1) si (3) si art. 51 alin. (1) din Legea nr. 64/1995 privind procedura reorganizarii judiciare si a falimentului, exceptie ridicata de Societatea Comerciala "Continental Distribution" - S.R.L. din Bucuresti in Dosarul nr. 2.397/2004 al Curtii de Apel Bucuresti - Sectia a VI-a comerciala.
    La apelul nominal se constata lipsa partilor, fata de care procedura de citare este legal indeplinita.
    Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a exceptiei de neconstitutionalitate, aratand ca dispozitiile legale criticate din Legea nr. 64/1995 nu contravin prevederilor cuprinse in art. 24 si 129 din Constitutie, intrucat toate partile au posibilitatea de a exercita caile de atac prevazute de lege. Totodata, considera ca dreptul de proprietate nu este incalcat prin ridicarea dreptului de administrare a patrimoniului.

    CURTEA,
avand in vedere actele si lucrarile dosarului, constata urmatoarele:
    Prin Incheierea din 17 iunie 2005, Curtea de Apel Bucuresti - Sectia a VI-a comerciala a sesizat Curtea Constitutionala cu exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor cuprinse in capitolul II in ansamblu, precum si ale art. 8 alin. (3) fraza finala, art. 11 alin. (1) lit. d), art. 19 alin. (1), art. 50 alin. (1) si (3) si art. 51 alin. (1) din Legea nr. 64/1995 privind procedura reorganizarii judiciare si a falimentului. Exceptia a fost ridicata de Societatea Comerciala "Continental Distribution" - S.R.L. din Bucuresti, recurenta intr-o cauza comerciala avand ca obiect solutionarea cererii de deschidere a procedurii reorganizarii judiciare a autorului exceptiei.
    In motivarea exceptiei de neconstitutionalitate autorul acesteia sustine, in esenta, urmatoarele:
    a) Capitolul II din Legea nr. 64/1995 - "Participantii la procedura reorganizarii judiciare si a falimentului" incalca, prin omisiune, drepturile debitorilor la aparare si la folosirea cailor de atac, intrucat debitorii nu sunt nominalizati printre participantii la procedura, fiind lipsiti de exercitiul drepturilor procesuale, desi constituie obiectul procedurii. Aceasta omisiune nu poate fi considerata acoperita prin includerea in categoria participantilor a "adunarii generale a membrilor sau asociatilor/actionarilor" ori a "reprezentantului membrilor sau asociatilor/actionarilor";
    b) Dispozitiile art. 8 alin. (3) fraza finala din lege sunt contrare principiilor constitutionale referitoare la egalitatea in justitie si la competenta si procedura de judecata, deoarece lasa la aprecierea subiectiva a unei persoane neprecizate selectarea actelor care intereseaza solutionarea recursului si care se inainteaza instantei de recurs, care nu are, astfel, posibilitatea sa aprecieze temeinicia motivelor de recurs invocate, ca in alte cauze in care are la dispozitie intregul material al dosarului;
    c) Prin dispozitiile art. 11 alin. (1) lit. d) si ale art. 50 alin. (1) si (3) din lege "se legalizeaza restrangerea unor drepturi, dincolo de situatiile si conditiile permise de Constitutie, se incalca dreptul de proprietate si se atenteaza la principiul inviolabilitatii proprietatii private", intrucat judecatorul-sindic poate dispune ridicarea dreptului debitorului de a-si administra bunurile din avere si de a dispune de ele;
    d) Dispozitiile art. 19 alin. (1) si art. 51 alin. (1) din aceeasi lege incalca prevederile constitutionale referitoare la liberul acces la justitie, deoarece judecatorul-sindic poate dispune in legatura cu adunarile generale ale asociatilor/actionarilor, care sunt prezidate de administrator/lichidator si care nu au libertatea de a lua hotarari care apoi pot fi atacate in justitie. Debitorul nu are posibilitatea sa se adreseze justitiei pentru apararea drepturilor si intereselor sale legitime, conturile sale fiind blocate, neputand astfel achita nici taxele, onorariile sau cautiunile prevazute de lege.
    Curtea de Apel Bucuresti - Sectia a VI-a comerciala si-a exprimat opinia in sensul ca exceptia de neconstitutionalitate este neintemeiata, intrucat dispozitiile legale criticate nu incalca prevederile constitutionale invocate de autorul exceptiei.
    Potrivit dispozitiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, incheierea de sesizare a fost comunicata presedintilor celor doua Camere ale Parlamentului, Guvernului si Avocatului Poporului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate ridicate.
    Guvernul considera ca exceptia de neconstitutionalitate este neintemeiata, cu urmatoarea motivare:
    a) Debitorul nu este participant la procedura, ci parte in proces, calitate in care beneficiaza de toate drepturile procesuale garantate de Constitutie, de Codul de procedura civila si de Legea nr. 64/1995. Adunarea asociatilor/actionarilor, care, in mod implicit, reprezinta si interesele debitorului, beneficiaza de drepturi procesuale distincte, iar administratorul/lichidatorul are o pozitie echidistanta, reprezentand si interesele debitorului. In lege sunt prevazute atat posibilitatea contestarii hotararilor judecatorului-sindic, cat si conditiile in care acest drept poate fi exercitat;
    b) Datorita caracterului specific al procedurii, aceasta implica existenta unei multitudini de procese, iar calea de atac fiind exercitata impotriva hotararii pronuntate intr-un anumit proces, este firesc ca instantei superioare sa i se inainteze actele referitoare la acel proces. De altfel, potrivit prevederilor art. 126 alin. (2) din Constitutie, legiuitorul este in drept sa stabileasca regulile de procedura;
    c) "Ridicarea dreptului debitorului de administrare, desi reprezinta o restrangere a dreptului de proprietate, aceasta este justificata, fiind o masura de protectie a creditorilor, dar si a patrimoniului societatii comerciale impotriva unor acte abuzive care ar conduce la o diminuare semnificativa a acestuia", cat si de aparare a interesului general al societatii de a mentine un climat sanatos al mediului de afaceri;
    d) Dispozitiile art. 21 din Constitutie nu sunt incidente in cauza, intrucat critica formulata, in realitate, nu se refera la limitarea accesului la justitie, ci la restrangerea rolului debitorului in luarea deciziilor economice ale societatii comerciale ajunse in stare de insolventa.
    Avocatul Poporului apreciaza ca dispozitiile legale criticate sunt constitutionale, avand in vedere ca:
    a) Nu contravin dreptului la aparare si dreptului de exercitare a cailor de atac, intrucat atat debitorii aflati in stare de insolventa, cat si creditorii se pot adresa instantelor judecatoresti cu cereri, opozitii si intampinari si pot exercita caile de atac in conditiile procedurale stabilite de lege;
    b) Sunt in concordanta cu principiul potrivit caruia justitia este unica, impartiala si egala pentru toti, iar judecatorul-sindic nu este o instanta extraordinara, ci o instanta specializata;
    c) Posibilitatea ridicarii, in tot sau in parte, a dreptului debitorului de administrare este in concordanta cu prevederile constitutionale, potrivit carora dreptul de proprietate este garantat in conditiile si in limitele stabilite de lege, iar proprietatea privata este inviolabila in conditiile legii organice;
    d) Toate partile implicate in procedura reorganizarii judiciare si a falimentului se pot adresa justitiei pentru apararea drepturilor, a libertatilor si a intereselor lor legitime, iar instituirea regulilor de desfasurare a procesului in fata instantelor judecatoresti intra in competenta exclusiva a legiuitorului.
    Presedintii celor doua Camere ale Parlamentului nu au comunicat Curtii Constitutionale punctele lor de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

    CURTEA,
examinand incheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului si Avocatului Poporului, raportul intocmit de judecatorul-raportor, concluziile procurorului, dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si dispozitiile Legii nr. 47/1992, retine urmatoarele:
    Curtea Constitutionala a fost legal sesizata si este competenta, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, precum si ale art. 1 alin. (2), art. 2, 3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, sa solutioneze exceptia de neconstitutionalitate ridicata.
    Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate il constituie dispozitiile capitolului II, intitulat "Participantii la procedura reorganizarii judiciare si a falimentului", in ansamblul sau, din Legea nr. 64/1995 privind procedura reorganizarii judiciare si a falimentului, republicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 1.066 din 17 noiembrie 2004, precum si prevederile art. 8 alin. (3) fraza finala, ale art. 11 alin. (1) lit. d), ale art. 19 alin. (1), ale art. 50 alin. (1) si (3), ale art. 51 alin. (1) din aceeasi lege. Curtea observa ca, ulterior sesizarii sale, Legea nr. 64/1995 a fost modificata si completata prin Legea nr. 249/2005, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 678 din 28 iulie 2005. Astfel, prin articolul unic pct. 2, 3, 4, 5 si 6 din Legea nr. 249/2005 au fost modificate prevederile art. 9, ale art. 11 alin. (1) lit. c) si i), ale art. 23 alin. (2), ale art. 38 alin. (1) si (7) si ale art. 41 din Legea nr. 64/1995, fara insa a fi modificate esential, in acest mod, dispozitiile capitolului II din Legea nr. 64/1995, astfel incat critica de neconstitutionalitate a autorului exceptiei subzista si in aceste conditii.
    Prin urmare, dispozitiile legale criticate de autorul exceptiei au urmatorul cuprins:
    - capitolul II "Participantii la procedura reorganizarii judiciare si a falimentului" (art. 5 - art. 30): "Instantele judecatoresti"; "Judecatorul-sindic"; "Adunarea creditorilor. Comitetul creditorilor"; "Adunarea generala a membrilor sau asociatilor/actionarilor. Reprezentantul membrilor sau asociatilor/actionarilor"; "Administratorul" si "Lichidatorul";
    - Art. 8 alin. (3) fraza finala: "In vederea solutionarii recursului, se trimit la curtea de apel in copie certificata, sub semnatura grefierului-sef al tribunalului, numai actele care intereseaza solutionarea recursului.";
    - Art. 11 alin. (1) lit. d): "(1) Principalele atributii ale judecatorului-sindic, in cadrul prezentei legi, sunt: [...]
    d) judecarea cererilor de a se ridica debitorului dreptul de a-si mai conduce activitatea;";
    - Art. 19 alin. (1): "(1) Pe perioada desfasurarii procedurii prevazute de prezenta lege adunarea generala a asociatilor/actionarilor va fi convocata ori de cate ori se va considera necesar si va fi prezidata de administrator sau lichidator, daca legea ori judecatorul-sindic nu dispune altfel.";
    - Art. 50 alin. (1) si (3): "(1) Deschiderea procedurii ridica debitorului dreptul de administrare - constand in dreptul de a-si conduce activitatea, de a-si administra bunurile din avere si de a dispune de acestea -, daca acesta nu si-a declarat, in conditiile art. 33 alin. (1) lit. g) sau, dupa caz, ale art. 39, intentia de reorganizare. [...]
    (3) Judecatorul-sindic va putea ordona ridicarea, in tot sau in parte, a dreptului de administrare al debitorului o data cu desemnarea unui administrator, indicand totodata si conditiile de exercitare a acestuia.";
    - Art. 51 alin. (1): "(1) Judecatorul-sindic va da dispozitii tuturor bancilor la care debitorul are disponibil in conturi sa nu dispuna de acestea fara un ordin al sau sau al administratorului/lichidatorului."
    In motivarea exceptiei de neconstitutionalitate, autorul acesteia sustine ca dispozitiile legale criticate sunt contrare prevederilor art. 21 alin. (1) si (2), art. 24, art. 44 alin. (1), art. 53 alin. (1), art. 124 alin. (2), art. 126 alin. (2), art. 129 si art. 136 alin. (5) din Constitutie, prevederi care au urmatorul cuprins:
    - Art. 21 alin. (1) si (2): "(1) Orice persoana se poate adresa justitiei pentru apararea drepturilor, a libertatilor si a intereselor sale legitime.
    (2) Nici o lege nu poate ingradi exercitarea acestui drept.";
    - Art. 24: "(1) Dreptul la aparare este garantat.
    (2) In tot cursul procesului, partile au dreptul sa fie asistate de un avocat, ales sau numit din oficiu.";
    - Art. 44 alin. (1): "(1) Dreptul de proprietate, precum si creantele asupra statului, sunt garantate. Continutul si limitele acestor drepturi sunt stabilite de lege.";
    - Art. 53 alin. (1): "(1) Exercitiul unor drepturi sau al unor libertati poate fi restrans numai prin lege si numai daca se impune, dupa caz, pentru: apararea securitatii nationale, a ordinii, a sanatatii ori a moralei publice, a drepturilor si a libertatilor cetatenilor; desfasurarea instructiei penale; prevenirea consecintelor unei calamitati naturale, ale unui dezastru ori ale unui sinistru deosebit de grav.";
    - Art. 124 alin. (2): "(2) Justitia este unica, impartiala si egala pentru toti.";
    - Art. 126 alin. (2): "(2) Competenta instantelor judecatoresti si procedura de judecata sunt prevazute numai prin lege.";
    - Art. 129: "Impotriva hotararilor judecatoresti, partile interesate si Ministerul Public pot exercita caile de atac, in conditiile legii.";
    - Art. 136 alin. (5): "(5) Proprietatea privata este inviolabila, in conditiile legii organice."
    Examinand exceptia de neconstitutionalitate ridicata, Curtea retine urmatoarele:
    Legea nr. 64/1995 reglementeaza procedura speciala a reorganizarii judiciare si a falimentului, derogatorie de la procedura din dreptul comun. Potrivit prevederilor art. 126 alin. (2) din Constitutie, procedura de judecata se stabileste numai prin lege si, ca atare, intra in competenta exclusiva a legiuitorului sa reglementeze procedura general aplicabila, dar si procedurile speciale, derogatorii, cu conditia ca normele stabilite sa nu contravina principiilor si dispozitiilor Constitutiei.
    Curtea constata ca nici una dintre dispozitiile legale criticate prin exceptia de neconstitutionalitate nu incalca prevederile constitutionale, pentru urmatoarele considerente:
    Debitorul nu este nominalizat la capitolul II al Legii nr. 64/1995 printre participantii la procedura, intrucat, potrivit art. 5 alin. (1) din lege, prin participanti se inteleg organele care aplica procedura. Debitorul nu este un simplu participant la procedura, ci una dintre partile principale ale procesului, fata de care se aplica procedura. Potrivit art. 31 alin. (1) din lege, procedura poate incepe si la cererea debitorului, persoana aflata in stare de insolventa. Totodata, debitorul, ca parte in proces, poate exercita toate drepturile procesuale, inclusiv caile de atac impotriva hotararilor date de judecatorul-sindic. Pe parcursul procedurii reorganizarii judiciare sau a falimentului, o serie de acte vor fi indeplinite de administrator sau de lichidator, persoana care raspunde si de respectarea intereselor legitime ale debitorului.
    Dispozitiile art. 8 alin. (3) fraza finala din lege reglementeaza recursul impotriva hotararilor date de judecatorul-sindic, in baza art. 11. Fiecare hotarare, data in indeplinirea oricarei atributii, poate fi atacata cu recurs la curtea de apel, iar procedura continua. In asemenea conditii, pentru a se putea continua procedura si pentru a nu se tergiversa solutionarea cauzei, este justificat ca la curtea de apel sa fie inaintate in copie acele acte care se refera la problema in care s-a dat hotararea recurata, respectiv intereseaza solutionarea recursului. Nu este normal sa se trimita instantei de recurs intregul dosar privind procedura reorganizarii sau a falimentului, ci numai acele parti ale acestuia care sunt direct vizate prin recurs. Aprecierea in concret a relevantei actelor ce vor fi trimise instantei de recurs o va face judecatorul-sindic si, in consecinta, nu se poate sustine o eventuala incalcare a prevederilor art. 124 alin. (2) sau ale art. 126 alin. (2) din Constitutie.
    Potrivit art. 11 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 64/1995, printre atributiile judecatorului-sindic este si aceea de judecare a cererilor de a i se ridica debitorului dreptul de a-si mai conduce activitatea, iar art. 50 alin. (1) din aceeasi lege prevede ridicarea dreptului debitorului de administrare, o data cu deschiderea procedurii falimentului, daca aceasta nu si-a declarat intentia de reorganizare.
    Curtea retine ca ridicarea dreptului de administrare nu intervine automat, ci pe baza hotararii judecatorului-sindic, care va aprecia daca aceasta masura se impune pentru asigurarea unei mai bune administrari a averii debitorului in scopul prevenirii unor noi pierderi, ce ar limita posibilitatile de recuperare a creantelor creditorilor. Aceasta masura se datoreaza culpei administratorului debitorului, care nu a putut conduce activitatea in asa fel incat sa nu devina insolvabil, iar apoi nu a putut prezenta nici un fel de plan de reorganizare eficient pentru redresare si pentru iesirea din starea de insolventa. In asemenea cazuri, judecatorul-sindic va numi un administrator, iar apoi un lichidator, persoana fizica ori societate comerciala de specialitate, care va raspunde pentru conducerea activitatii debitorului si indeplinirea tuturor actelor necesare pentru pastrarea si sporirea activului debitorului, in interesul atat al acestuia, cat si al tuturor creditorilor. Ca atare, nu sunt incalcate prevederile art. 44 alin. (1) si ale art. 136 alin. (5) din Constitutie referitoare la dreptul de proprietate privata.
    Art. 19 din Legea nr. 64/1995 prevede convocarea adunarii generale a membrilor sau asociatilor/actionarilor ori de cate ori este necesara rezolvarea unor probleme de competenta adunarii generale. In cazul in care pentru conducerea activitatii debitorului a fost desemnat administrator sau lichidator, este normal ca adunarea generala sa fie prezidata de acesta. Curtea observa ca hotararile adunarii generale pot fi atacate in conditiile legii, ceea ce este in concordanta cu prevederile constitutionale ale art. 21, 24 si 129.
    Totodata, Curtea retine ca art. 51 alin. (1) din Legea nr. 64/1995 privind procedura reorganizarii judiciare si a falimentului prevede dreptul de dispozitie al judecatorului-sindic catre bancile la care debitorul are disponibil sa nu dispuna de acesta fara un ordin al sau ori al administratorului/lichidatorului. Blocarea conturilor debitorului pe durata desfasurarii procedurii este justificata, dar aceasta nu inseamna si ingradirea exercitarii dreptului de acces la justitie, prevazut de art. 21 din Constitutie. Daca apelarea la justitie se impune ori se justifica pentru apararea drepturilor si intereselor legitime ale debitorului, acesta o va autoriza sau chiar administratorul/lichidatorul o va face in numele debitorului.
    Cu privire la dispozitiile legale criticate, Curtea Constitutionala s-a mai pronuntat prin Decizia nr. 462/2005, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 944 din 24 octombrie 2005, constatand ca acestea nu contravin prevederilor art. 21 alin. (1) si (2), art. 24, art. 44 alin. (1), art. 53 alin. (1), art. 124 alin. (2), art. 126 alin. (2), art. 129 si art. 136 alin. (5) din Constitutie. Neexistand elemente noi de natura a reconsidera jurisprudenta, considerentele si solutia acestei decizii raman valabile si in prezenta cauza.

    Pentru considerentele expuse mai sus, in temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, precum si al art. 1 - 3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) si al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

    CURTEA CONSTITUTIONALA
    In numele legii
    DECIDE:

    Respinge exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor cuprinse in capitolul II in ansamblu, precum si ale art. 8 alin. (3) fraza finala, art. 11 alin. (1) lit. d), art. 19 alin. (1), art. 50 alin. (1) si (3), si art. 51 alin. (1) din Legea nr. 64/1995 privind procedura reorganizarii judiciare si a falimentului, exceptie ridicata de Societatea Comerciala "Continental Distribution" - S.R.L. din Bucuresti in Dosarul nr. 2.397/2004 al Curtii de Apel Bucuresti - Sectia a VI-a comerciala.
    Definitiva si general obligatorie.
    Pronuntata in sedinta publica din 8 noiembrie 2005.

          PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,
              prof. univ. dr. IOAN VIDA

                              Magistrat-asistent,
                              Ioana Marilena Chiorean