DECIZIE Nr.
597 din 19 iunie 2007
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 26 alin. (1) si alin. (2) pct. 2 din
Legea nr. 122/2006 privind azilul in Romania
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 572 din 21 august 2007
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu -judecător
Aspazia Cojocaru -judecător
Acsinte Gaspar -judecător
KozsokarGabor
-judecător
Petre Ninosu -judecător
Ion Predescu -judecător
Şerban Viorel Stănoiu -judecător
Tudorel Toader -judecător
Ion Tiucă -
procuror
Claudia-Margareta Krupenschi - magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 26 alin. (1) şi alin. (2) pct. 2 din
Legea nr. 122/2006 privind azilul în Romania, excepţie ridicată de Zhang Weili în Dosarul nr.
15.720/302/2006 al Judecătoriei Sectorului 5 Bucureşti, cauză înregistrată la
Curtea Constituţională sub nr. 254D/2007.
La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de
care procedura de citare a fost legal îndeplinită. Se prezintă interpretul
autorizat de limba chineză, dl Ioan Budura.
Curtea dispune a se face apelul si în dosarele nr.
255D/2007, nr. 292D/2007, nr. 302D/2007, nr. 371 D/2007, nr. 439D/2007 şi nr.
440D/2007, avand ca obiect
aceeaşi excepţie de neconstituţionalitate ridicată de Zhang Ruzhen, Li
Xiaojiang, Wang Haisen, Wang Wenbin, Zheng Jinbo si Chen Rugen în dosarele nr.
15.738/302/2006, nr. 15.074/302/2006, nr. 15.890/302/2006, nr. 209/302/2007,
nr. 16.196/302/2006 şi nr. 16.422/302/2006 ale Judecătoriei Sectorului 5
Bucureşti.
La apelul nominal răspund Li
Xiaojiang, Wang Haisen şi Chen Rugen, însoţiţi, de asemenea, de acelaşi
interpret de limba chineză. Lipseşte partea Oficiul Naţional pentru Refugiaţi,
faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.
Curtea, avand în vedere identitatea dintre obiectul excepţiilor de neconstituţionalitate ridicate în
dosarele sus-menţionate, pune în discuţie, din oficiu, problema conexării
cauzelor.
Autorii excepţiilor, prin traducător, sunt de acord cu
conexarea dosarelor.
Reprezentantul Ministerului Public este, de asemenea, de
acord cu conexarea dosarelor.
Curtea, în temeiul art. 14 şi al art. 53 alin. (5) din
Legea nr. 47/1992, dispune conexarea dosarelor nr. 440D/2007, nr. 439D/2007,
nr. 371D, nr. 302D, nr. 292D şi nr. 255D/2006 la Dosarul nr. 254D/2007, care a fost primul înregistrat.
Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii
acordă cuvantul părţilor
prezente. Acestea arată că doresc obţinerea statutului de refugiat în Romania, invocand diferite motive specifice
situaţiei personale şi familiale, din cauza cărora returnarea în ţara de
origine ar determina punerea în pericol a vieţii şi integrităţii fizice.
Reprezentantul Ministerului Public apreciază că
susţinerile autorilor excepţiei se constituie în aspecte de fapt relevante în
faţa instanţei de judecată învestite cu soluţionarea fondului cauzei, şi nu în
faţa Curţii Constituţionale. Totodată, arată că textele legale criticate au mai
fost supuse controlului de constituţionalitate, în reperate randuri, prin raportare la aceleaşi critici
de neconstituţionalitate, astfel că aceeaşi soluţie, de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate
ca neîntemeiată, se impune şi în prezenta cauză.
CURTEA,
avand în vedere actele şi
lucrările dosarelor, reţine următoarele:
Prin încheierile din 16 şi 5 februarie 2007, 29
ianuarie 2007, 16 si 23 martie 2007, pronunţate în dosarele nr. 15.720/302/2006,
nr. 15.738/302/2006,nr. 15.074/302/2006, nr. 15.890/302/2006, nr. 209/302/2007,
nr. 16.196/302/2006 şi nr. 16.422/302/2006, Judecătoria Sectorului 5
Bucureşti a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate
a dispoziţiilor art. 26 alin. (1) şi alin. (2) pct. 2 din Legea nr. 122/2006
privind azilul în Romania. Excepţia a fost ridicată de Zhang Weili, Zhang Ruzhen, Li
Xiaojiang, Wang Haisen, Wang Wenbin, Zheng Jinbo şi Chen Rugen în cauze avand ca obiect soluţionarea unor plangeri împotriva hotărarilor Oficiului Naţional pentru Refugiaţi
de respingere a cererilor de azil.
In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate avand un conţinut asemănător, autorii
acesteia susţin că dispoziţiile art. 26 alin. (1) şi alin. (2) pct. 2 din Legea
nr. 122/2006 sunt contrare prevederilor art. 22 alin. (2) din Constituţie,
raportate la dispoziţiile art. 3 din Convenţia pentru apărarea drepturilor
omului şi a libertăţilor fundamentale, texte care instituie dreptul absolut al
persoanei la protecţie împotriva riscului de tortură, pedepse sau tratamente
inumane ori degradante.
Se consideră că dispoziţiile legale criticate sunt
neconstituţionale din cauza impreciziei cu privire la spectrul motivelor de
pedepse şi tratamente inumane care permit acordarea protecţiei subsidiare, în
sensul că limitează sfera de aplicabilitate a interdicţiei cuprinse în textul
art. 22 alin. (2) din Constituţie doar la riscul de tortură şi tratamente
inumane şi degradante survenit ca urmare a unuia dintre cele cinci motive de
persecuţie prevăzute de Convenţia din 1951 privind Statutul refugiaţilor (rasa,
religia, naţionalitatea, opinia politică şi apartenenţa la un anumit grup
social). Or, prevederile art. 3 din Convenţia pentru apărarea drepturilor
omului şi a libertăţilor fundamentale, referitoare la interzicerea torturii, au
caracter absolut şi necondiţionat, astfel că nu permit asemenea limitări.
Se precizează, totodată, că dispoziţiile examinate
trebuie interpretate în conformitate cu prevederile art. 3 din Convenţie, dar
şi cu jurisprudenţa în materie a Curţii Europene a Drepturilor Omului, astfel
cum dispun art. 11 alin. (2), art. 20 şi 148 din Constituţie.
In plus, în Dosarul nr.
292D/2007, autorul excepţiei susţine că prevederile art. 26 alin. (1) şi alin.
(2) pct. 2 din Legea nr. 122/2006 încalcă dispoziţiile art. 26 alin. (1) din
Constituţie şi ale art. 8 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a
libertăţilor fundamentale, norme referitoare la dreptul la respectarea vieţii
private şi de familie, apreciind că textele legale criticate ca
neconstituţionale sunt imprecise cu privire la condiţia protejării dreptului la
respectul vieţii de familie, drept condiţie legală pentru acordarea protecţiei
subsidiare.
Judecătoria Sectorului 5 Bucureşti apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată.
Potrivit dispoziţiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr.
47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor două
Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi
formula punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.
Guvernul apreciază că
excepţia de neconstituţionalitate nu este întemeiată. In acest sens, indică
jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale, de exemplu deciziile nr. 648/2006,
nr. 702/2006 şi nr. 64/2007 prin care instanţa de contencios constituţional a
respins excepţiile de neconstituţionalitate, răspunzand astfel unor critici asemănătoare celor formulate şi în prezenta
cauză.
Avocatul Poporului apreciază
că dispoziţiile art. 26 alin. (1) şi alin. (2) pct. 2 din Legea nr. 122/2006
privind azilul în Romania nu
contravin normelor constituţionale şi convenţionale invocate de autorii
excepţiei.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu
privire la excepţia de neconstituţionalitate ridicată.
CURTEA,
examinand încheierile de
sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, rapoartele
întocmite de judecătorul-raportor, susţinerile părţilor prezente, concluziile procurorului
şi dispoziţiile de lege criticate raportate la prevederile Constituţiei, precum
şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este
competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi
ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să
soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicată.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl
constituie dispoziţiile art. 26 alin. (1) şi alin. (2) pct. 2 din Legea nr. 122/2006 privind azilul în Romania,
publicată în Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 428 din 18 mai 2006, care prevăd următoarele:
Art. 26. - Protecţia subsidiară: „(1) Protecţia
subsidiară se poate acorda cetăţeanului străin sau apatridului care nu
îndeplineşte condiţiile pentru recunoaşterea statutului de refugiat şi cu
privire la care există motive temeinice să se creadă că, în cazul returnării în
ţara de origine, respectiv în ţara în care îşi avea reşedinţa obişnuită, va fi
expus unui risc serios, în sensul prevederilor alin. (2), şi care nu poate sau,
datorită acestui risc, nu doreşte protecţia acelei ţări.
(2) Prin risc serios, în sensul alin. (1), se
înţelege: (...)
2. tortură, tratamente sau pedepse inumane ori
degradante."
In motivarea excepţiei
ridicate, autorii acesteia invocă încălcarea dispoziţiilor art. 22 alin. (2) şi
ale art. 26 alin. (1) din Constituţie şi, prin raportare la art. 11 alin. (2),
la art. 20 şi 148 din aceasta, sunt invocate şi prevederile art. 3 şi ale art.
8 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor
fundamentale, texte prin care se interzic tortura, pedepsele sau tratamentele
inumane ori degradante şi se garantează dreptul persoanei la respectarea vieţii
private şi de familie. De asemenea, este indicată jurisprudenţa în materie a
Curţii Europene a Drepturilor Omului.
Examinand excepţia de
neconstituţionalitate, Curtea constată că dispoziţiile art. 26 alin. (1) şi
alin. (2) pct. 2 din Legea nr. 122/2006 privind azilul în Romania au mai fost supuse controlului de
constituţionalitate, prin raportare la aceleaşi norme constituţionale şi
convenţionale invocate şi în prezenta cauză şi cu o motivare similară. De
exemplu, prin Decizia nr. 648 din 5 octombrie 2006, publicată în Monitorul
Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 971 din 5 decembrie 2006, Curtea a reţinut, pentru argumentele
expuse acolo, că dispoziţiile art. 26 alin. (1) şi ale alin. (2) pct. 2 din
Legea nr. 122/2006 privind azilul în Romania nu contravin textelor constituţionale şi convenţionale
referitoare la interzicerea torturii.
Totodată, prin Decizia nr. 524 din 31 mai 2007,
publicată în Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 423 din 25 iunie 2007, Curtea a statuat că textele legale
criticate nu înfrang dreptul persoanei la respectarea vieţii familiale şi private, astfel cum acesta este
consacrat în art. 26 alin. (1) din Constituţie şi în art. 8 din Convenţia
pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale.
Intrucat faţă de cele statuate
de Curtea Constituţională prin deciziile menţionate nu au intervenit elemente
noi care să justifice modificarea jurisprudenţei indicate, soluţia şi
considerentele ce stau la baza acestora îşi păstrează valabilitatea şi în
prezenta cauză.
Cat priveşte invocarea în
motivarea prezentei excepţii de neconstituţionalitate a anumitor cauze
soluţionate de Curtea Europeană a Drepturilor Omului, Curtea constată că
acestea nu constituie argumente în susţinerea neconstituţionalităţii textului
de lege criticat, întrucat
jurisprudenţa indicată priveşte mai degrabă aplicarea legii criticate în
spiritul Convenţiei pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor
fundamentale. Or, aspectele legate de aplicarea legilor sunt de competenţa
exclusivă a instanţelor judecătoreşti, neputand face
obiectul controlului exercitat de Curtea
Constituţională.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art.
146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al
art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a
dispoziţiilor art. 26 alin. (1) şi alin. (2) pct. 2 din Legea nr. 122/2006
privind azilul în Romania,
excepţie ridicată de Zhang Weili, Zhang Ruzhen, Li Xiaojiang, Wang Haisen, Wang
Wenbin, Zheng Jinbo si Chen Rugen în dosarele nr. 15.720/302/2006, nr.
15.738/302/2006, nr. 15.074/302/2006, nr. 15.890/302/2006, nr. 209/302/2007,
nr. 16.196/302/2006 şi nr. 16.422/302/2006 ale Judecătoriei Sectorului 5
Bucureşti.
Definitivă şi general
obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 19 iunie
2007.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Claudia-Margareta Krupenschi