Decizia Nr.595 din 05.05.2011

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Iuliana Nedelcu.Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 388 alin. 1 din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Gică Suceveanu în Dosarul nr. 824/36/2009 al Curţii de Apel Constanţa - Secţia penală şi pentru cauze penale cu minori şi de familie.La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.Cauza este în stare de judecată.Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate, invocând, în acest sens, jurisprudenţa Curţii Constituţionale.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele:Prin Încheierea din 26 noiembrie 2009, pronunţată în Dosarul nr. 824/36/2009, Curtea de Apel Constanţa - Secţia penală şi pentru cauze penale cu minori şi de familie a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 388 alin. 1 din Codul de procedură penală. Excepţia a fost ridicată de Gică Suceveanu cu ocazia soluţionării unei cauze penale.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine că prevederile art. 388 alin. 1 din Codul de procedură penală, potrivit cărora contestaţia în anulare pentru motivele arătate în art. 386 lit. a)-c) şi e) poate fi introdusă de către celelalte părţi din procesul penal, altele decât persoana împotriva căreia se face executarea, în termen de 30 de zile de la data pronunţării hotărârii a cărei anulare se cere, încalcă egalitatea în drepturi, accesul liber la justiţie şi dreptul la un proces echitabil. Arată că modul de calcul al termenului de exercitare a acestei căi extraordinare de atac creează discriminare între persoana împotriva căreia se face executarea şi celelalte părţi din procesul penal, în condiţiile în care persoana împotriva căreia se face executarea are dreptul la introducerea cererii de contestaţie în anulare cel mai târziu în 10 zile de la începerea executării, ceea ce asigură luarea la cunoştinţă de hotărârea pronunţată prin chiar punerea în executare a acesteia.Curtea de Apel Constanţa - Secţia penală şi pentru cauze penale cu minori şi de familie apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, deoarece prevederile de lege criticate nu aduc nicio atingere dispoziţiilor din Constituţie invocate de autorul excepţiei.Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 388 alin. 1 din Codul de procedură penală, modificate prin Legea nr. 356/2006 pentru modificarea şi completarea Codului de procedură penală, precum şi pentru modificarea altor legi, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 677 din 7 august 2006, având următorul cuprins: „Contestaţia în anulare pentru motivele arătate în art. 386 lit. a)-c) şi e) poate fi introdusă de către persoana împotriva căreia se face executarea, cel mai târziu în 10 zile de la începerea executării, iar de către celelalte părţi, în termen de 30 de zile de la data pronunţării hotărârii a cărei anulare se cere.“În susţinerea neconstituţionalităţii acestor prevederi de lege, autorul excepţiei invocă încălcarea dispoziţiilor constituţionale ale art. 16 alin. (1) referitoare la egalitatea în drepturi şi ale art. 21 privind accesul liber la justiţie şi dreptul la un proces echitabil.Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că prevederile art. 388 alin. 1 din Codul de procedură penală reglementează termenul de introducere a contestaţiei în anulare, cale extraordinară de atac în cadrul căreia pot fi remediate erori de neînlăturat pe alte căi, şi anume cale de anulare pentru vicii care privesc acte de procedură. Având în vedere caracterul ei de cale extraordinară de atac, contestaţia în anulare trebuie folosită numai în cazuri cu totul deosebite, cu respectarea unor termene în care titularii acesteia o pot formula, contribuind astfel la consolidarea principiului stabilităţii hotărârilor judecătoreşti definitive. Caracterul de cale extraordinară a contestaţiei în anulare constituie, astfel, o garanţie că această cale de atac nu devine o posibilitate la îndemâna oricui şi oricând de înlăturare a efectelor pe care trebuie să le producă hotărârile judecătoreşti definitive.Dispoziţiile de lege criticate reprezintă o normă de procedură, a cărei stabilire, potrivit art. 126 alin. (2) din Constituţie, intră în competenţa exclusivă a legiuitorului. Totodată, art. 129 din Constituţie prevede că exercitarea căilor de atac împotriva hotărârilor judecătoreşti se face „în condiţiile legii“. Modalitatea de stabilire a termenului pentru introducerea contestaţiei în anulare este determinată de necesitatea respectării garanţiilor procesuale ale părţilor, de asigurarea stabilităţii raporturilor juridice, precum şi de soluţionarea într-un termen rezonabil a proceselor. Astfel fiind, nu poate fi reţinută restrângerea accesului la justiţie, având în vedere că, prin Decizia Plenului nr. 1 din 8 februarie 1994, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 69 din 16 martie 1994, Curtea a statuat că liberul acces la justiţie presupune accesul la mijloacele procedurale prin care justiţia se înfăptuieşte, fiind de competenţa exclusivă a legiuitorului instituirea regulilor de desfăşurare a procesului în faţa instanţelor judecătoreşti. Pe cale de consecinţă, legiuitorul poate institui, în considerarea unor situaţii deosebite, reguli speciale de procedură, ca şi modalităţile de exercitare a drepturilor procedurale, principiul liberului acces la justiţie presupunând posibilitatea neîngrădită a celor interesaţi de a utiliza aceste proceduri, în formele şi în modalităţile instituite de lege.De asemenea, Curtea constată că nu este întemeiată nici critica potrivit căreia, prin reglementarea diferită a termenului în care poate fi introdusă contestaţia în anulare, persoana împotriva căreia se face executarea ar fi privilegiată faţă de celelalte părţi din procesul penal. Legiuitorul este îndreptăţit să stabilească condiţii diferite de exercitare a contestaţiei în anulare, având în vedere că situaţia juridică a persoanei împotriva căreia se face executarea este diferită faţă de a celorlalte părţi din proces.Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge ca neîntemeiată excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 388 alin. 1 din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Gică Suceveanu în Dosarul nr. 824/36/2009 al Curţii de Apel Constanţa - Secţia penală şi pentru cauze penale cu minori şi de familie.Definitivă şi general obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 5 mai 2011.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,AUGUSTIN ZEGREANMagistrat-asistent,Oana Cristina Puică