DECIZIE Nr. 594 din 8 noiembrie 2005
referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 7, art.
148 alin. 1 lit. c) teza intai, art. 150 alin. 1 si art. 178 alin. 2^1 din
Codul de procedura penala
ACT EMIS DE: CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN: MONITORUL OFICIAL NR. 1063 din 28 noiembrie 2005
Ioan Vida - presedinte
Nicolae Cochinescu - judecator
Aspazia Cojocaru - judecator
Constantin Doldur - judecator
Acsinte Gaspar - judecator
Kozsokar Gabor - judecator
Petre Ninosu - judecator
Ion Predescu - judecator
Serban Viorel Stanoiu - judecator
Marilena Minca - procuror
Florentina Geangu - magistrat-asistent
Pe rol se afla solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a
dispozitiilor art. 7, art. 148 alin. 1 lit. c) teza intai, art. 150 alin. 1 si
art. 178 alin. 2^1 din Codul de procedura penala, exceptie ridicata de Bozonis Antonios
in Dosarul nr. 915/P/2005 al Tribunalului Neamt.
La apelul nominal lipsesc partile, fata de care procedura de citare a fost
legal indeplinita.
Cauza fiind in stare de judecata, se da cuvantul reprezentantului
Ministerului Public care pune concluzii de respingere a exceptiei ca nefondata,
intrucat apreciaza ca prevederile legale criticate nu contravin dispozitiilor
constitutionale invocate ca fiind incalcate.
CURTEA,
avand in vedere actele si lucrarile dosarului, retine urmatoarele:
Prin Incheierea din 30 mai 2005, pronuntata in Dosarul nr. 915/P/2005,
Tribunalul Neamt a sesizat Curtea Constitutionala cu exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 7, art. 148 alin. 1 lit. c) teza
intai, art. 150 alin. 1 si art. 178 alin. 2^1 din Codul de procedura penala,
exceptie ridicata de inculpatul Bozonis Antonios, cercetat pentru savarsirea
infractiunilor de trafic de persoane si proxenetism.
In motivarea exceptiei de neconstitutionalitate se arata ca dispozitiile
procedural penale criticate, referitoare la limba in care se desfasoara
procesul penal, conditiile si cazurile in care se dispune arestarea
inculpatului, ascultarea inculpatului, precum si cele privind inmanarea
citatiei, contravin prevederilor art. 16 alin. (1), art. 21 alin. (3), art. 23
alin. (1), (2) si (11) si art. 24 alin. (1) din Constitutie, care reglementeaza
egalitatea cetatenilor in fata legii, dreptul la un proces echitabil si la
solutionarea cauzelor intr-un termen rezonabil, libertatea individuala, conditiile
in care poate fi dispusa arestarea unei persoane, prezumtia de nevinovatie si,
respectiv, garantarea dreptului la aparare. In esenta, se sustine ca:
- dispozitiile art. 7 din Codul de procedura penala sunt neconstitutionale,
deoarece "intocmirea actelor procedurale in limba romana, in situatia in
care subiectul urmaririi sau judecatii este un cetatean strain, determina
imposibilitatea acestuia de a-si exercita drepturile si garantiile
procedurale";
- prevederile art. 148 alin. 1 lit. c) teza intai din Codul de procedura
penala sunt neconstitutionale, intrucat "organul judiciar, in lipsa unei
sentinte judecatoresti definitive care sa stabileasca vinovatia, poate dispune
asupra starii de libertate ca urmare a aprecierii subiective";
- dispozitiile art. 150 alin. 1 din Codul de procedura penala
"contravin prevederilor constitutionale referitoare la dreptul la un
proces echitabil, dreptul la aparare si la egalitatea in fata legii, fara
discriminari, deoarece imprejurarea ca o persoana se afla in strainatate ori
este disparuta temporar sau definitiv nu este de natura sa-i atraga sanctiunea
prevazuta in textul criticat";
- prevederile art. 178 alin. 2^1 din Codul de procedura penala sunt
neconstitutionale "intrucat prin expresia sau din orice alt motiv se lasa
la indemana organului judiciar un instrument juridic prin folosirea caruia se
pot incalca, cu usurinta, drepturile si garantiile procesuale".
Tribunalul Neamt arata ca exceptia de neconstitutionalitate invocata este
neintemeiata si ca dispozitiile constitutionale referitoare la dreptul de
aparare, la dreptul la un proces echitabil si la egalitatea in fata legii nu
sunt incalcate prin prevederile procedural penale invocate.
In conformitate cu dispozitiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992,
incheierea de sesizare a fost comunicata presedintilor celor doua Camere ale
Parlamentului, Guvernului si Avocatului Poporului, pentru a-si exprima punctele
de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate ridicate.
Guvernul apreciaza ca exceptia de neconstitutionalitate este neintemeiata.
In acest sens arata ca nu se poate sustine neconstitutionalitatea dispozitiilor
art. 7 din Codul de procedura penala in conditiile in care, in procesul penal,
partilor care nu vorbesc sau nu inteleg limba romana li se asigura in mod
gratuit posibilitatea de a lua cunostinta despre piesele dosarului, dreptul de
a vorbi, precum si dreptul de a pune concluzii in instanta, prin interpret.
Referitor la neconstitutionalitatea prevederilor art. 148 alin. 1 lit. c) din
Codul de procedura penala, Guvernul apreciaza ca aceste dispozitii legale nu
sanctioneaza lipsa de urmarirea penala a inculpatului in orice situatie, ci
numai in acele ipoteze in care se poate dovedi ca inculpatul a fugit ori s-a
ascuns in scopul de a se sustrage de la urmarirea penala ori a facut pregatiri
pentru asemenea acte. In ceea ce priveste dispozitiile art. 150 alin. 1 din
Codul de procedura penala, considera ca acestea nu contravin prevederilor
constitutionale, intrucat, potrivit alin. 2 al aceluiasi articol, atunci cand
mandatul a fost emis fara ascultarea inculpatului, acesta va fi ascultat
imediat ce a fost prins ori s-a prezentat. In sfarsit, Guvernul apreciaza a fi
neintemeiata si critica de neconstitutionalitate a prevederilor art. 178 alin.
2^1 din Codul de procedura penala, deoarece acestea garanteaza tocmai faptul ca
invinuitul sau inculpatul ia cunostinta despre termenul de judecata si
celelalte elemente prevazute de lege, prin una dintre modalitatile prevazute de
lege.
Avocatul Poporului considera ca dispozitiile art. 7, art. 148 alin. 1 lit.
c), art. 150 alin. 1 si art. 178 alin. 2^1 din Codul de procedura penala sunt
constitutionale. Astfel, in ceea ce priveste invocarea incalcarii art. 16 din
Constitutie, arata ca prevederile legale criticate nu contravin sub nici un
aspect principiului egalitatii in drepturi a cetatenilor si se aplica in mod
egal tuturor persoanelor vizate de ipoteza normelor juridice ce formeaza
obiectul controlului de constitutionalitate, fara discriminari pe considerente
arbitrare. De asemenea, considera ca nu sunt incalcate nici dispozitiile
constitutionale ale art. 21 alin. (3) si ale art. 24, deoarece textele de lege
criticate reprezinta veritabile garantii ale dreptului partilor la aparare si
ale dreptului acestora la un proces echitabil. Drept urmare, masura arestarii
luata in conditiile si in cazurile prevazute de lege nu lezeaza in nici un fel
dreptul la aparare al inculpatului, cata vreme acesta se bucura, la momentul
punerii in executare a mandatului de arestare, de toate drepturile si
garantiile desfasurarii unui proces echitabil.
Presedintii celor doua Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele
lor de vedere cu privire la exceptia de neconstitutionalitate ridicata.
CURTEA,
examinand incheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului si
Avocatului Poporului, raportul intocmit de judecatorul-raportor, concluziile
procurorului, dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile
Constitutiei, precum si dispozitiile Legii nr. 47/1992, retine urmatoarele:
Curtea Constitutionala este competenta, potrivit dispozitiilor art. 146
lit. d) din Constitutie, precum si ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 si
29 din Legea nr. 47/1992, sa solutioneze exceptia de neconstitutionalitate ridicata.
Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate il constituie dispozitiile art.
7, art. 148 alin. 1 lit. c) teza intai, art. 150 alin. 1 si art. 178 alin. 2^1
din Codul de procedura penala, care au urmatorul continut:
- Art. 7 (Limba in care se desfasoara procesul penal): "In procesul
penal procedura judiciara se desfasoara in limba romana.
In fata organelor judiciare se asigura partilor si altor persoane chemate
in proces folosirea limbii materne, actele procedurale intocmindu-se in limba
romana.";
- Art. 148 alin. (1) lit. c) teza intai (Conditiile si cazurile in care se
dispune arestarea inculpatului): "Masura arestarii inculpatului poate fi
luata daca sunt intrunite conditiile prevazute in art. 143 si numai in vreunul
din urmatoarele cazuri: [...] c) inculpatul a fugit ori s-a ascuns in scopul de
a se sustrage de la urmarire sau de la judecata [...].";
- Art. 150 alin. 1 (Ascultarea inculpatului): "Masura arestarii
inculpatului poate fi luata numai dupa ascultarea acestuia de catre procuror si
de catre judecator, afara de cazul cand inculpatul este disparut, se afla in
strainatate ori se sustrage de la urmarire sau de la judecata ori se afla in
una dintre situatiile prevazute in art. 149^1 alin. 6.";
- Art. 178 alin. 2^1 (Inmanarea citatiei): "In cazul in care
scrisoarea recomandata prin care se citeaza un invinuit sau inculpat care
locuieste in strainatate nu poate fi inmanata datorita refuzului primirii ei
sau din orice alt motiv, precum si in cazul in care statul destinatarului nu
permite citarea prin posta a cetatenilor sai, citatia se va afisa la sediul
parchetului sau al instantei, dupa caz." (Alin. 2^1 al art. 178 a fost
introdus prin Legea nr. 281/2003, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei,
Partea I, nr. 468 din 1 iulie 2003).
Autorul exceptiei de neconstitutionalitate sustine ca prin aceste
dispozitii legale sunt incalcate prevederile art. 16 alin. (1), art. 21 alin.
(3), art. 23 alin. (1), (2) si (11) si art. 24 alin. (1) din Constitutie, care
reglementeaza egalitatea cetatenilor in fata legii, dreptul la un proces
echitabil si la solutionarea cauzelor intr-un termen rezonabil, libertatea
individuala, conditiile in care poate fi dispusa arestarea unei persoane,
prezumtia de nevinovatie si, respectiv, garantarea dreptului la aparare.
Examinand exceptia de neconstitutionalitate formulata, Curtea retine
urmatoarele:
I. In ceea ce priveste dispozitiile art. 7 din Codul de procedura penala,
potrivit carora in procesul penal procedura judiciara se desfasoara in limba
romana, iar actele procedurale se intocmesc tot in limba romana, se sustine ca
incalca dreptul la un proces echitabil, dreptul la aparare si ca sunt
discriminatorii, deoarece "intocmirea actelor procedurale in limba romana,
in situatia in care subiectul urmaririi sau judecatii este un cetatean strain,
determina imposibilitatea acestuia de a-si exercita drepturile si garantiile
procedurale".
Aceste critici sunt neintemeiate, intrucat conform dispozitiilor art. 128
alin. (1) din Constitutie "Procedura judiciara se desfasoara in limba
romana". Folosirea limbii romane in procedurile judiciare este o expresie
a suveranitatii statului. Acest principiu constitutional a devenit in
reglementarea Codului de procedura penala o regula de baza a procesului penal
prevazuta in art. 7. Drept urmare, intreaga activitate procesuala, scrisa si
orala, trebuie sa se efectueze in limba romana.
De asemenea, potrivit dispozitiilor constitutionale ale art. 128 alin. (4),
"Cetatenii straini si apatrizii care nu inteleg sau nu vorbesc limba
romana au dreptul de a lua cunostinta de toate actele si lucrarile dosarului,
de a vorbi in instanta si de a pune concluzii, prin interpret; in procesele
penale acest drept este asigurat in mod gratuit". Aceste dispozitii isi gasesc
reflectare in art. 8 din Codul de procedura penala, referitor la folosirea
limbii oficiale prin interpret, care constituie o garantie pentru exercitarea
efectiva a dreptului la aparare si pentru desfasurarea unui proces echitabil
pentru toate partile din proces, indiferent de nationalitatea acestora si de
limba pe care o cunosc, garantie concretizata in cuprinsul Codului de procedura
penala in art. 73 alin. 3, art. 128, art. 190 si urmatoarele, in art. 291, art.
319 si in art. 394 alin. 1 lit. b).
II. Prevederile art. 148 alin. 1 lit. c) teza intai din Codul de procedura
penala, potrivit carora masura arestarii inculpatului poate fi luata daca
inculpatul a fugit ori s-a ascuns in scopul de a se sustrage de la urmarire sau
de la judecata, sunt in opinia autorului exceptiei neconstitutionale in ceea ce
priveste dreptul la un proces echitabil, dreptul la aparare, libertatea
individuala si prezumtia de nevinovatie, intrucat "organul judiciar, in
lipsa unei sentinte judecatoresti definitive care sa stabileasca vinovatia,
poate dispune asupra starii de libertate ca urmare a aprecierii
subiective".
Din analiza textului considerat ca fiind neconstitutional nu rezulta insa o
incalcare a prevederilor constitutionale. Astfel, reglementand, printre
cazurile in care poate fi luata masura arestarii preventive, si pe acela in
care inculpatul a fugit ori s-a ascuns in scopul de a se sustrage de la
urmarire sau de la judecata, legea nu il considera pe inculpat deja vinovat de
savarsirea infractiunii - lucru ce nu este posibil de stabilit decat prin
hotararea judecatoreasca de condamnare ramasa definitiva -, ci prevede numai o
conditie pentru luarea masurii arestarii preventive a inculpatului. Termenul
"infractiune" folosit de legiuitor are aici semnificatia unei fapte
prevazute de legea penala, care se incadreaza intr-un anumit text de lege ce o
prevede si o sanctioneaza, si nu desemnarea unei infractiuni a carei existenta
sa fi fost constatata printr-o hotarare de condamnare definitiva. Masura
arestarii preventive este o restrangere a libertatii persoanei, permisa de
Constitutie prin art. 53 in scopul bunei desfasurari a instructiei penale, iar
conditia ca fapta imputata inculpatului sa fie prevazuta de legea penala, ca
infractiune de o anumita gravitate, reprezinta tocmai o garantie impotriva
luarii arbitrare a acestei masuri.
De altfel, asupra conformitatii dispozitiilor art. 148 din Codul de
procedura penala cu Constitutia, desi sub alte aspecte, Curtea s-a mai
pronuntat prin Decizia nr. 173 din 4 noiembrie 1999, publicata in Monitorul
Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 624 din 21 decembrie 1999, constatand ca
aceste dispozitii legale sunt constitutionale. Intrucat nu au intervenit
elemente noi, de natura sa determine schimbarea jurisprudentei Curtii, atat
considerentele, cat si solutia pronuntata in decizia mentionata isi pastreaza
valabilitatea si in cauza de fata.
III. Art. 150 alin. 1 din Codul de procedura penala, potrivit caruia masura
arestarii inculpatului poate fi luata numai dupa ascultarea acestuia de catre
procuror si de catre judecator, afara de cazul cand inculpatul este disparut,
se afla in strainatate ori se sustrage de la urmarire sau de la judecata ori se
afla in una dintre situatiile prevazute in art. 149^1 alin. 6, este criticat in
raport de prevederile constitutionale referitoare la dreptul la un proces
echitabil, dreptul la aparare si la egalitatea in fata legii, fara
discriminari, sustinandu-se ca "imprejurarea in care o persoana se afla in
strainatate nu este de natura sa-i atraga sanctiunea prevazuta in textul
criticat".
Examinand aceste critici, Curtea constata ca acestea sunt neintemeiate,
deoarece prevederile art. 150 alin. 1 trebuie coroborate cu cele ale alin. 2
ale aceluiasi articol, potrivit carora "In cazul in care inculpatul este disparut,
se afla in strainatate ori se sustrage de la urmarire sau de la judecata, cand
mandatul a fost emis fara ascultarea inculpatului, acesta va fi ascultat
imediat ce a fost prins ori s-a prezentat", asigurandu-se astfel
exercitarea drepturilor prevazute in art. 16 alin. (1), art. 21 alin. (3) si in
art. 24 alin. (1) din Constitutie.
IV. Referitor la prevederile art. 178 alin. 2^1 din Codul de procedura
penala, potrivit carora in cazul in care scrisoarea recomandata prin care se
citeaza un invinuit sau inculpat care locuieste in strainatate nu poate fi
inmanata datorita refuzului primirii ei sau din orice alt motiv, precum si in
cazul in care statul destinatarului nu permite citarea prin posta a cetatenilor
sai, citatia se va afisa la sediul parchetului sau al instantei, dupa caz, se
sustine ca sunt neconstitutionale, deoarece "prin expresia sau din orice
alt motiv se lasa la indemana organului judiciar un instrument juridic prin
folosirea caruia se pot incalca, cu usurinta, drepturile si garantiile
procesuale".
Aceste critici sunt neintemeiate, deoarece normele procedurale prevad
numeroase exceptii de la regula generala a inmanarii in mod direct si personal
a citatiei, cum ar fi, de exemplu: predarea citatiei sotului, unei rude sau
oricarei persoane care locuieste impreuna cu persoana in cauza ori care in mod
obisnuit ii primeste corespondenta (art. 179 alin. 1), afisarea citatiei pe usa
locuintei (art. 178 alin. 2), citarea prin administratiile locului de detinere
sau ale spitalelor (art. 177 alin. 5 si 6), care au semnificatia unor
modalitati diferite de indeplinire a procedurii de citare, determinate de
situatia obiectiv diferita a persoanelor citate. Textul criticat are in vedere
o situatie cu caracter de exceptie si urmareste sa previna si sa limiteze
eventualele abuzuri in exercitarea drepturilor procesuale, de natura sa
determine tergiversarea solutionarii cauzei, pe calea mentinerii cu
rea-credinta a unei permanente lipse de procedura. O atare concluzie rezulta
din economia intregului art. 178 din Codul de procedura penala, care prevede
suficiente garantii, de natura sa asigure respectarea drepturilor si
garantiilor procesuale.
Fata de cele aratate, in temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4)
din Constitutie, precum si al art. 1 - 3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) si al
art. 29 alin. (1) si (6) din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUTIONALA
In numele legii
DECIDE:
Respinge exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 7, art. 148
alin. 1 lit. c) teza intai, art. 150 alin. 1 si art. 178 alin. 2^1 din Codul de
procedura penala, exceptie ridicata de Bozonis Antonios in Dosarul nr.
915/P/2005 al Tribunalului Neamt.
Definitiva si general obligatorie.
Pronuntata in sedinta publica din data de 8 noiembrie 2005.
PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Florentina Geangu