DECIZIE Nr.
592 din 19 iunie 2007
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a prevederilor art. 22 alin. (1) din Legea nr. 10/2001
privind regimul juridic al unor imobile preluate in mod abuziv in perioada 6
martie 1945 - 22 decembrie 1989
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 581 din 23 august 2007
Ioan Vida -
preşedinte
Nicolae Cochinescu -judecător
Aspazia Cojocaru -judecător
Acsinte Gaspar
-judecător
Kozsokar Gabor
-judecător
Petre Ninosu
-judecător
Ion Predescu -judecător
Şerban Viorel Stănoiu -judecător
Tudorel Toader -judecător
Ion Tiucă -
procuror
Maria Bratu - magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a prevederilor art. 22 alin. (1) din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod
abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989,
excepţie ridicată de Cornelia Alexandrina Elena Antonescu, prin procurator
Iancu Gheorghe, în Dosarul nr. 7.674/105/2006 al Tribunalului Prahova - Secţia
civilă.
La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care
procedura de citare a fost legal îndeplinită.
Cauza fiind în stare de judecată, reprezentantul
Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei ca neîntemeiată,
invocând jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată
următoarele:
Prin Incheierea din 23 ianuarie 2007, pronunţată în
Dosarul nr. 7.674/105/2006, Tribunalul Prahova - Secţia civilă a sesizat Curtea Constituţională cu
excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 22 alin. (1) din Legea
nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în
perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, excepţie
ridicată de Cornelia Alexandrina Elena Antonescu, prin
procurator Iancu Gheorghe.
In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine, în esenţă, că textele de lege criticate
încalcă dreptul de proprietate şi creează o inegalitate în faţa legii.
Inegalitatea vizează cultele religioase şi minorităţile naţionale, care au
posibilitatea să îşi revendice proprietăţile imobiliare preluate în mod abuziv
de stat în cadrul unui nou termen, introdus prin Legea nr. 247/2005 privind
reforma în domeniile proprietăţii şi justiţiei, precum şi unele măsuri
adiacente, şi ceilalţi foşti proprietari, persoane fizice, în privinţa cărora
termenul pentru depunerea notificărilor nu a mai fost prelungit. Se mai susţine
că textul de lege criticat contravine protecţiei constituţionale a proprietăţii
private, precum şi principiului constituţional al restrângerii exerciţiului
unor drepturi şi al unor libertăţi, prin crearea unei imposibilităţi de
retrocedare a unor bunuri imobile preluate în mod abuziv.
Tribunalul Prahova - Secţia civilă consideră că textul de lege criticat
nu contravine dispoziţiilor constituţionale.
Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea
de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale
Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele
de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Guvernul apreciază
excepţia ca fiind inadmisibilă, întrucât criticile de neconstituţionalitate
vizează o omisiune de reglementare.
Avocatul Poporului consideră
că prevederile de lege criticate sunt constituţionale, invocând în acest sens,
jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de
neconstituţionalitate ridicate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere
ale Guvernului şi ale Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor,
concluziile procurorului, prevederile legale criticate raportate la
dispoziţiile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este
competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1
alin. (2), ale art. 2,'3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze
excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl
reprezintă prevederile art. 22 alin. (1) din Legea nr. 10/2001 privind regimul
juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989,
republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I,
nr. 798 din 2 septembrie 2005, potrivit cărora: „(1)
Persoana îndreptăţită va notifica în termen de 6 luni de la data intrării în
vigoare a prezentei legi persoana juridică deţinătoare, solicitând restituirea
în natură a imobilului, In cazul în care sunt
solicitate mai multe imobile, se va face câte o notificare pentru fiecare
imobil."
Textele constituţionale considerate a fi încălcate sunt
cele ale art. 16 alin. (1) privind egalitatea în faţa legii şi a autorităţilor
publice, art. 44 alin. (2) teza întâi privind garantarea dreptului de
proprietate privată, indiferent de titular, alin. (3) referitor la expropriere
şi alin. (8) privind averea dobândită licit, art. 53 - Restrângerea
exerciţiului unor drepturi şi al unor libertăţi şi art. 136 alin. (5) privind
caracterul inviolabil al proprietăţii private.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea
constată că prevederile art. 22 alin. (1) din Legea nr. 10/2001 au mai făcut
obiectul controlului de constituţionalitate într-o altă cauză cu o motivare
similară şi având acelaşi autor.
Astfel, prin Decizia nr. 313 din 29 martie 2007,
publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 290 din 3 mai 2007, Curtea a respins ca neîntemeiată excepţia
de neconstituţionalitate referitoare la aceste prevederi, statuând că
recunoaşterea sine die a
posibilităţii persoanei interesate de a declanşa procedura de recuperare a
imobilelor preluate abuziv de către stat ar fi fost de natură să genereze un
climat de insecuritate juridică în domeniul proprietăţii imobiliare.
Prin aceeaşi decizie, făcând referire la jurisprudenţa
anterioară, Curtea a reţinut, în esenţă, că, „potrivit dispoziţiilor art. 44
alin. (1) teza a doua din Constituţie, exercitarea dreptului de proprietate
trebuie să se facă în limitele legii. Legiuitorul ordinar este aşadar competent
să stabilească cadrul juridic pentru exercitarea dreptului de proprietate,
instituind limitări rezonabile în valorificarea ca drept subiectiv garantat, în
aşa fel încât să nu vină în coliziune cu interesele generale sau cu interesele
particulare legitime ale altor subiecte de drept. Pentru aceste considerente,
nu poate fi reţinută încălcarea, prin textele de lege criticate, a prevederilor
art. 44 alin. (2) teza întâi, alin. (3) şi (8), ale art. 136 alin. (5) din
Legea fundamentală".
Curtea a constatat, de asemenea, „că nu se poate reţine
încălcarea dispoziţiilor art. 16 din Constituţie, deoarece persoanele
îndreptăţite care pot introduce notificări în temeiul art. 22 din Legea nr.
10/2001, solicitând restituirea în natură a imobilului, se află într-o situaţie
diferită faţă de cultele religioase ori comunităţile cetăţenilor aparţinând
minorităţilor naţionale. In aceste condiţii, nu se poate reţine nici încălcarea
prevederilor art. 53 din Legea fundamentală."
Atât considerentele, cât şi
soluţia acestei decizii sunt valabile şi în prezenta cauză, întrucât nu au intervenit
elemente noi de natură a determina o reconsiderare a jurisprudenţei Curţii.
Pentru motivele expuse mai sus, în temeiul art. 146
lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al
art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a
prevederilor art. 22 alin. (1) din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al
unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie
1989, excepţie ridicată de Cornelia Alexandrina Elena Antonescu, prin
procurator Iancu Gheorghe, în Dosarul nr. 7.674/105/2006 al Tribunalului
Prahova - Secţia civilă.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 19 iunie
2007.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Maria Bratu