DECIZIE Nr.
590 din 20 mai 2008
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 399 si 400 1 din Codul de procedura
civila
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 459 din 19 iunie 2008
Ioan Vida -
preşedinte
Nicolae Cochinescu -judecător
Aspazia Cojocaru -judecător
Acsinte Gaspar
-judecător
Ion Predescu
-judecător
Tudorel Toader - judecător
Puskas Valentin Zoltan -judecător
Augustin Zegrean -judecător
Ion Tiucă -
procuror
Mihaela Senia Costinescu -
magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 399 şi 4001 din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Ioana Sandu în
Dosarul nr. 3.917/94/2007 al Judecătoriei Buftea.
La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care
procedura de citare a fost legal îndeplinită.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de
respingere a excepţiei de neconstituţionalitate, ca neîntemeiată în ceea ce
priveşte critica dispoziţiilor art. 4001 din Codul de procedură civilă şi ca inadmisibilă cu privire la
critica art. 399 din cod, deoarece în acest caz autorul vizează o omisiune a textului
de lege şi, implicit, o completare a lui.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine
următoarele:
Prin Incheierea din 13 noiembrie 2007, pronunţată în Dosarul nr. 3.917/94/2007, Judecătoria Buftea a sesizat
Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor
art. 399 şi 4001 din Codul de procedură civilă, excepţie
ridicată de Ioana Sandu.
In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine că dispoziţiile art. 4001 din Codul de procedură civilă nu
protejează interesele patrimoniale ale acelor coproprietari care nu sunt parte
în raportul juridic supus judecăţii şi permit în mod abuziv creditorilor să
treacă la executarea silită a bunurilor aflate în coproprietatea debitorului cu
terţe persoane.
Prin partajarea forţată a bunurilor comune
coproprietarii nedebitori sunt obligaţi să participe la achitarea unei datorii
care nu le incumbă, efectuând deci o plată nedatorată.
Pe de altă parte, dispoziţiile art. 399 din Codul de
procedură civilă omit să prevadă, în cadrul contestaţiei la executare, citarea
executorului judecătoresc în calitate de parte, ceea ce este de natură a aduce
atingere dreptului la apărare şi echilibrului procesual al părţilor.
Judecătoria Buftea apreciază
excepţia de neconstituţionalitate ca fiind neîntemeiată, arătând că partajarea
bunurilor comune nu presupune întotdeauna acordul coindivizarilorsau
codevălmaşilor. Coproprietarul nu face o plată nedatorată pentru că în urma
partajului patrimoniul său rămâne neatins, fiind exclusă posibilitatea
executării silite a cotei sale din bunul comun.
In conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din
Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor
două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi
formula punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.
Guvernul consideră
excepţia ca fiind neîntemeiată, arătând că art.399 şi 4001 din Codul de procedură civilă au
mai făcut obiectul controlului de constituţionalitate, Curtea statuând în mod
constant asupra netemeiniciei criticilor formulate.
Avocatul Poporului apreciază
că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, textele de lege
criticate fiind în deplină concordanţă cu prevederile constituţionale invocate.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de
neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de
sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul
întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile de
lege criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr.
47/1992, reţine următoarele:
Curtea Constituţională este competentă, potrivit dispoziţiilor
art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29
din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate cu care
a fost sesizată.
Obiectul excepţiei de
neconstituţionalitate îl reprezintă dispoziţiile art. 399 şi 4001 din Codul de procedură civilă,
texte de lege care au următorul conţinut:
- Art. 399: „Impotriva
executării silite înseşi, precum şi împotriva oricărui act de executare se
poate face contestaţie de către cei interesaţi sau vătămaţi prin executare. De
asemenea, dacă nu s-a utilizat procedura prevăzută de art. 2811, se poate face contestaţie
şi în cazul în care sunt necesare lămuriri cu privire la înţelesul, întinderea
sau aplicarea titlului executoriu, precum şi în cazul în care organul de
executare refuză să îndeplinească un act de executare în condiţiile prevăzute de lege.
Nerespectarea dispoziţiilor privitoare la executarea
silită însăşi sau la efectuarea oricărui act de executare atrage sancţiunea
anulării actului nelegal.
De asemenea, după ce a început executarea silită,
cei interesaţi sau vătămaţi pot cere, pe calea contestaţiei la executare, şi
anularea încheierii prin care s-a dispus învestirea cu formula executorie, dată
fără îndeplinirea condiţiilor legale.
In cazul în care executarea silită se face în
temeiul unui titlu executoriu care nu este emis de o instanţă judecătorească,
se pot invoca în contestaţia la executare apărări de fond împotriva titlului
executoriu, dacă legea nu prevede în acest scop o altă cale de atac.";
- Art. 4001: „Impărţirea
bunurilor proprietate comună poate fi hotărâtă, la cererea părţii interesate,
şi în cadrul judecării contestaţiei la executare."
In opinia autorului excepţiei de neconstituţionalitate,
prevederile legale criticate contravin dispoziţiilor constituţionale cuprinse
în art. 24 privind dreptul la apărare, art. 44 care garantează dreptul de
proprietate privată şi art. 53 referitor la restrângerea exerciţiului unor
drepturi sau al unor libertăţi.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea
constată că s-a mai pronunţat asupra constituţionalităţii textelor de lege
criticate, prin Decizia nr. 379 din 14 octombrie 2003, publicată în Monitorul
Oficial al României, Partea I, nr. 785 din 7 noiembrie 2003. Cu acel prilej a reţinut că
dispoziţiile art. 4001 din Codul de procedură civilă asigură, pe de o parte, protejarea
intereselor patrimoniale ale acelor coproprietari care nu sunt parte în
raportul juridic supus judecăţii, iar pe de altă parte, permite creditorilor să
treacă la executarea silită al cărei obiect îl pot constitui doar bunurile
debitorului.
Aşa fiind, existenţa proprietăţii comune împiedică
temporar realizarea executării silite, numai după finalizarea procedurii de
împărţeală a bunurilor indivize executarea putând continua cu privire la
bunurile ce aparţin exclusiv debitorului urmărit.
Prin efectul partajului creditorul
păstrează posibilitatea fie de a urmări întregul bun care a făcut obiectul
partajului, dacă acesta a fost atribuit debitorului, fie sulta la care a fost
obligat coproprietarul nedebitor căruia i-a fost atribuit bunul, fie partea
cuvenită debitorului din preţul obţinut din vânzarea întregului imobil.
Aşa fiind, Curtea reţine că reglementarea criticată are
ca finalitate protejarea intereselor coproprietarilor nedebitori, puşi, în
acest mod, la adăpost de riscul de a fi obligaţi să participe la achitarea unei
datorii care nu le incumbă, efectuând astfel o plată nedatorată.
Atât considerentele, cât şi soluţia deciziei amintite
sunt pe deplin valabile şi în cauza de faţă, neintervenind elemente noi, de
natură a determina o reconsiderare a jurisprudenţei Curţii în această materie.
In ceea ce priveşte critica referitoare la
neconstituţionalitatea dispoziţiilor art. 399 din Codul de procedură civilă,
întrucât acestea omit să prevadă, în cadrul contestaţiei la executare, citarea
executorului judecătoresc în calitate de parte, Curtea constată că o atare
excepţie este inadmisibilă. Astfel, complinirea lacunelor textelor de lege prin
efectuarea controlului de constituţionalitate excedează competenţei Curţii
Constituţionale, care, potrivit art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, se
pronunţă numai asupra problemelor de drept, fără a putea modifica sau completa
prevederea legală supusă controlului.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art.
146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art.11 alin. (1) lit. A.d)
şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
1. Respinge, ca fiind inadmisibilă, excepţia de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 399 din Codul de procedură civilă,
excepţie ridicată de Ioana Sandu în Dosarul nr. 3.917/94/2007 al Judecătoriei
Buftea.
2. Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 4001 din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de acelaşi autor
în acelaşi dosar.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 20 mai 2008.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Mihaela Senia Costinescu