DECIZIE Nr. 59
din 17 ianuarie 2007
privind sesizarea de
neconstitutionalitate referitoare la dispozitiile art. 1 si art. 3 din Legea
privind aprobarea unor masuri financiare pentru intreprinderile mici si
mijlocii din industria berii
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 98 din 8 februarie 2007
Secretarul general al Camerei Deputaţilor, cu Adresa
nr. 51/4.805 din 4 decembrie 2006, a înaintat Curţii Constituţionale sesizarea
formulată de un număr de 51 de deputaţi, în temeiul prevederilor art. 146 lit.
a) din Constituţie, privind neconstituţionalitatea prevederilor art. 1 şi 3 din
Legea privind aprobarea unor măsuri financiare pentru întreprinderile mici şi mijlocii
din industria berii.
Potrivit tabelului cuprinzând semnăturile autorilor
sesizării de neconstituţionalitate, cei 51 de deputaţi sunt următorii: Viorel
Oancea, Grigore Craciunescu, Ioan Ghişe, Gheorghe Gabor, Ioan Timiş, Emilian
Valentin Frâncu, Mircea Ciopraga, Monica-Mihaela Ştirbu, Mihai Adrian
Mălaimare, Sorin Marian Paveliu, Gheorghe Adrian Miuţescu, Mihai Sandu-Capră,
Ion Luchian, Cristian Silviu Buşoi, Gheorghe Dragomir, Mircea Man, Petru
Călian, Cornel Ştirbeţ, Ionel Palăr, Seres Denes, Erdei-Doloczi Istvân, Mate
Andras Levente, Andrei-Gheorghe Kiraly, Toro Tiberiu, Szekely Levente Csaba,
Varga Attila, Lakatos Petru, Kerekes Karoly, Bonis Istvan, Soki Bela, Dan
Horaţiu Buzatu, Titu Nicolae Gheorghiof, Adrian George Scutaru, Cătălin Micula,
Emil Strungă, Petru Ungureanu, Claudius Mihail Zaharia, Rareş Şerban Mănescu,
Mihăiţă Calimente, Nini Săpunaru, Corneliu Momanu, Romică Andreica,
Valeriu-Victor Boeriu, Cornel Popa, Mircea Vaier Puşcă, Andrei Dominic Gerea,
Horea Dorin Uioreanu, Daniel Buda, Ioan Oltean, Augustin Zegrean şi Ioan Hoban.
Sesizarea a fost înregistrată la Curtea Constituţională
sub nr. 11.233 din 5 decembrie 2006, formând obiectul
Dosarului nr. 2.375A/2006.
Prin această sesizare se solicită Curţii
Constituţionale să constate că dispoziţiile art. 1 şi 3 din Legea privind
aprobarea unor măsuri financiare pentru întreprinderile mici şi mijlocii din
industria berii sunt neconstituţionale pentru următoarele motive:
a) Prevederile art. 1 coroborate cu cele ale art. 3 din
lege sunt contrare dispoziţiilor art. 135 alin. (2) lit. a) din Constituţie,
potrivit cărora „(2) Statul trebuie să asigure a) [...]protecţia concurenţei
loiale[...] ".
Astfel, se arată că art. 1 alin. (1) din legea
criticată stabileşte că sunt scutite de la plată obligaţiile fiscale restante
la data de 31 decembrie 2003 şi care au rămas neachitate până la data intrării
în vigoare a legii, reprezentând accize, impozit pe profit şi taxa pe valoarea
adăugată, care sunt datorate de întreprinderile mici şi mijlocii din industria
berii, ce întrunesc condiţiile prevăzute la art. 3 al aceleiaşi legi, cu
excepţia obligaţiilor cu reţinere la sursă şi a taxei pe valoare datorată de
vamă. De asemenea, alin. (2) al aceluiaşi articol prevede scutirea de la plată
a obligaţiilor fiscale accesorii ce reprezintă dobânzi, penalităţi şi majorări
de întârziere aferente obligaţiilor fiscale scutite potrivit alin. (1), dacă sunt calculate până la data
intrării în vigoare a legii.
Faţă de condiţiile prevăzute la art. 3 din lege,
rezultă că o parte dintre contribuabili vor beneficia de ajutor de stat, ce
constituie premisa unui profit obţinut printr-o practică neconcurenţială. Acest
ajutor nu este justificat, deoarece statul nu este acţionar la
„companiile" beneficiare de scutiri de la plată, iar încercarea de a salva
de la faliment doar o parte dintre contribuabili este contrară mediului
concurenţial. In opinia autorilor sesizării, nu este justificată nici motivarea
iniţiatorilor legii criticate, referitoare la falimentarea unor fabrici de bere
de capacitate mică, deoarece falimentul este consecinţa firească a unor
principii concurenţiale, faţă de care intervenţia statului ar fi inechitabilă.
In plus, se arată că Legea nr. 143/1999 privind
ajutorul de stat, completată prin Legea nr. 603/2003, interzice acordarea
acestuia „pentru compensarea pierderilor rezultate din activitatea
întreprinderilor, direct sau prin scutirea de la plată a obligaţiilor către
stat". Ajutorul acordat de legea criticată creează premisele creşterii
capacităţii de producţie, încălcându-se astfel regulile concurenţei şi ale
pieţei libere.
b) Autorii sesizării susţin că prevederile criticate
încalcă şi dispoziţiile art. 56 din Constituţie referitoare la contribuţiile
financiare, întrucât ele conferă drepturi diferite unei părţi dintre
contribuabili, instituindu-se astfel un tratament discriminatoriu, criteriul de
acordare al facilităţilor fiind acela al „măririi patrimoniului societăţii şi
al cantităţii de bere produsă".
In conformitate cu dispoziţiile art. 16 alin. (2) din
Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale,
sesizarea a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului,
precum şi Guvernului, pentru a comunica punctele lor de vedere.
Guvernul, în răspunsul
său înregistrat la Curtea Constituţională sub nr. 6 din 3 ianuarie 2007,
consideră că sesizarea de neconstituţionalitate este întemeiată, pentru
următoarele motive:
Prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 26/2005
privind abrogarea dispoziţiilor legale referitoare la acordarea înlesnirilor la
plata obligaţiilor bugetare restante, aprobată cu modificări şi completări prin
Legea nr. 244/2005, Guvernul a luat măsura încetării acordării de înlesniri la
plata obligaţiilor fiscale bugetare restante, „prin abrogarea dispoziţiilor legale
ce reglementau astfel de măsuri". Au fost avute în vedere considerente ce
vizează egalitatea de tratament, disciplina contribuabililor, favorizarea unui
mediu concurenţial de afaceri, precum şi avertizările şi recomandările Comisiei
Europene cu privire la ajutoarele de stat acordate în mod abuziv.
In finalul punctului său de vedere, Guvernul apreciază
că întrucât măsurile dispuse prin legea criticată „conduc la consecinţe
favorizante şi discriminatorii, se poate susţine încălcarea
dispoziţiilor constituţionale invocate de parlamentarii autori ai prezentei
sesizări."
Preşedintele Camerei Deputaţilor şi preşedintele
Senatului nu au comunicat
punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate
ridicată.
Potrivit dispoziţiilor art. 77 din Legea nr. 47/1992,
Curtea Constituţională a solicitat informări cu privire la efectele asupra
mediului concurenţial pe care le pot genera scutirile de la plată a
obligaţiilor fiscale prevăzute de legea criticată de la Consiliul Concurenţei,
Direcţia generală ajutor de stat, practici neloiale şi preţuri reglementate din
cadrul Ministerului Finanţelor Publice, precum şi de la Agenţia Naţională
pentru Intreprinderi Mici şi Mijlocii şi Cooperaţie.
In consideraţiile Consiliului Concurenţei, cuprinse
în Adresa nr. 8.626 din 18 decembrie 2006, se apreciază, în esenţă, că orice
ajutor de stat denaturează concurenţa şi este considerat incompatibil cu mediul
concurenţial normal. Se susţine însă că, potrivit prevederilor art. 2 alin. (3)
din Legea nr. 143/1999 privind ajutorul de stat şi ale art. 87 alin. (3) din
Tratatul Comunităţii Europene, pentru ca ajutorul de stat să fie considerat
compatibil cu mediul concurenţial normal, el trebuie să corespundă unor
criterii legale, cum ar fi, de exemplu: să fie legat de o investiţie iniţială,
de un proiect de cercetare-dezvoltare, instruire a angajaţilor, ocupare a
forţei de muncă, de protecţia mediului etc. Mai poate fi considerat compatibil
ajutorul acordat dacă „îndeplineşte cerinţele prevăzute de Regulamentul privind
ajutorul de stat pentru salvarea şi restructurarea întreprinderilor în
dificultate". Ajutorul care întruneşte însă criteriile „prevăzute de
legislaţia secundară adoptată de Consiliul Concurenţei în aplicarea Legii nr.
143/1999 afectează într-o măsură nesemnificativă concurenţa". In
continuare, se arată că în cadrul procedurii legislative, Consiliul Concurenţei
a evaluat proiectul de lege prin Punctul de vedere nr. R.G. 2.900 din 3 aprilie
2006 şi Avizul nr. R.G. 3.604 din 5 mai 2006 şi a comunicat Ministerului Agriculturii,
Pădurilor şi Dezvoltării Rurale că poate autoriza schema de ajutor prevăzută de
lege numai în urma unei notificări transmise de furnizorul şi iniţiatorul
măsurii şi numai dacă schema îndeplineşte cerinţele prevăzute de Regulamentul
privind ajutorul de stat pentru salvarea şi restructurarea întreprinderilor în
dificultate. Obligaţia notificării prealabile a fost introdusă în proiectul
legii criticate, însă Consiliul Concurenţei nu a primit până la data întocmirii
adresei notificarea schemei de ajutor de stat, iar de la 1 ianuarie 2007
autorizarea acesteia „este de competenţa Comisiei Europene, ceea ce face ca
timpul rămas până la transferul competenţelor în materie să fie insuficient
pentru emiterea unei decizii motivate. De aceea, este necesară notificarea
formală din partea României după data de 1 ianuarie 2007 pentru acordarea
efectivă a ajutorului de stat."
Cu privire la afectarea
comerţului României cu statele membre ale Uniunii Europene, se arată că orice
ajutor de stat afectează comerţul menţionat, dar acest fapt „nu împiedică
autorizarea schemei care îndeplineşte condiţiile prevăzute de legislaţia
secundară în domeniu". Aşa cum rezultă din datele existente la Consiliul
Concurenţei, rezultă că ponderea pe piaţă a beneficiarilor legii criticate este
nesemnificativă, fiind sub 10%.
Din informarea Direcţiei generale ajutor de stat,
practici neloiale şi preţuri reglementate din cadrul
Ministerului Finanţelor Publice, cuprinsă în Adresa nr. 690.448 din 20 decembrie 2006, rezultă că
legea criticată vizează intervenţia statului în economie, ce trebuie să fie
conformă prevederilor Legii nr. 143/1999 privind ajutorul de stat şi a
Regulamentului privind ajutorul de stat pentru salvarea şi restructurarea
întreprinderilor în dificultate. Se menţionează în mod expres că după data
aderării României la Uniunea Europeană atribuţia de autorizare a schemei de
ajutor de stat aparţine Comisiei Europene.
Agenţia Naţională pentru Intreprinderi Mici şi
Mijlocii şi Cooperaţie, prin Adresa nr. 615 din 21
decembrie 2006, susţine că nu are competenţa legală de a se pronunţa asupra
aspectelor solicitate, ci doar Consiliul Concurenţei, al cărui aviz a fost avut
în vedere de comisiile parlamentare pentru buget, finanţe şi bănci.
In afara informărilor solicitate, la Curtea
Constituţională au fost trimise, nefiind solicitate, opinii cu privire la
sesizarea de neconstituţionalitate a acestei legi, de către Patronatul
Societăţilor Independente Producătoare de Bere din România şi de către
Federaţia Naţională a Sindicatelor din Industria Alimentară.
CURTEA,
examinând sesizarea de neconstituţionalitate, punctul
de vedere al Guvernului, informările primite, raportul întocmit de
judecătorul-raportor şi prevederile criticate din Legea privind aprobarea unor
măsuri financiare pentru întreprinderile mici şi mijlocii din industria berii,
raportate la dispoziţiile Constituţiei, precum şi prevederile Legii nr.
47/1992, reţine următoarele:
Potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. a) din Constituţie
şi ale art. 1, 10, 15, 16 şi 18 din Legea nr. 47/1992, Curtea a fost legal
sesizată şi este competentă să soluţioneze sesizarea de neconstituţionalitate.
Obiectul sesizării îl constituie prevederile art. 1 şi
3 din Legea privind aprobarea unor măsuri financiare pentru întreprinderi mici
şi mijlocii din industria berii, ce au următorul cuprins:
- Art. 1: „(1 ) Se scutesc
la plată obligaţiile fiscale restante la data de 31.12.2003 şi neachitate până
la data intrării în vigoare a prezentei legi, reprezentând accize, impozit pe
profit şi TVA, datorate de întreprinderile mici şi mijlocii din industria
berii, care îndeplinesc condiţiile prevăzute la art. 3, cu excepţia
obligaţiilor cu reţinere la sursă şi a TVA datorată în vamă.
(2) Se scutesc la plată obligaţiile fiscale accesorii
reprezentând dobânzi, penalităţi şi majorări de întârziere aferente
obligaţiilor fiscale scutite conform alin. (1), calculate până la data intrării
în vigoare a prezentei legi.";
- Art. 3: „(1) Prevederile prezentei legi se aplică întreprinderilor mici şi
mijlocii din industria berii care îndeplinesc cumulativ următoarele condiţii:
a) au declarat până la 15.01.2005 că au capacitate
de producţie mai mică de 200 mii hi/an;
b) nu s-au aflat în procedură de faliment până la
data intrării în vigoare a prezentei legi;
c) sunt întreprinderi mici şi mijlocii potrivit
prevederilor Regulamentului privind ajutorul de stat pentru întreprinderile
mici şi mijlocii, aprobat prin Ordinul preşedintelui Consiliului Concurenţei
nr. 55/2004, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 340 din 19 aprilie 2004, cu
modificările şi completările ulterioare, şi sunt considerate «firme în
dificultate», în sensul prevederilor regulamentului privind ajutorul de stat
pentru salvarea şi restructurarea întreprinderilor în dificultate, aprobat prin
Ordinul preşedintelui Consiliului Concurenţei nr. 501/2004, publicat în
Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.
1.215 din 17 decembrie 2004;
d) calculul numărului de angajaţi şi al valorilor
financiare are în vedere tipurile de întreprinderi mici şi mijlocii definite în
Regulamentul pentru modificarea şi completarea Regulamentului privind ajutorul
de stat pentru întreprinderile mici şi mijlocii, aprobat prin Ordinul
preşedintelui Consiliului Concurenţei nr. 13/2005, publicat în Monitorul
Oficial al României, Partea I, nr. 127 din 9
februarie 2005;
e) au întocmit planurile de restructurare pentru
restaurarea viabilităţii, îndeplinindu-se cerinţele prevăzute la art. 13 alin.
(2)-(5) din Regulamentul privind ajutorul de stat pentru salvarea şi
restructurarea întreprinderilor în dificultate, aprobat prin Ordinul
preşedintelui Consiliului Concurenţei nr. 501/2004;
f) se angajează la contribuţii financiare proprii
minimale în cadrul planului de restructurare, de cel puţin 40 % din valoarea
financiară totală a acestuia pentru întreprinderile mijlocii şi, respectiv, de
cel puţin 25 % pentru întreprinderile mici.
(2) Planurile de restructurare vor fi verificate şi aprobate de Ministerul Agriculturii, Pădurilor şi
Dezvoltării Rurale, în termen de 15 zile de la data depunerii acestora de către
întreprinderile mici şi mijlocii din industria berii care îndeplinesc
condiţiile prevăzute la alin. (1). Ministerul
Agriculturii, Pădurilor şi Dezvoltării Rurale
poate solicita ca planul de restructurare să fie vizat de o persoană fizică sau
juridică autorizată în domeniul respectiv, care are în obiectul de activitate
servicii de elaborare de studii de evaluare, fezabilitate şi expertize tehnice
pentru industria alimentară în vederea certificării îndeplinirii condiţiilor de
la alin. (1) lit. e) şi f). Cheltuielile aferente acestei măsuri vor fi
suportate de întreprinderile mici şi mijlocii în cauză. Planul de restructurare
poate să vizeze o perioadă de maximum 3 ani.".
Dispoziţiile constituţionale considerate ca fiind
încălcate prin textele criticate sunt cele ale art. 56 şi ale art. 135 alin.
(2) lit. a) din Constituţie, al căror cuprins este următorul:
- Art. 56: „(l)Cetăţenii
au obligaţia să contribuie, prin impozite şi prin taxe, la cheltuielile publice.
(2) Sistemul legal de impuneri trebuie să asigure
aşezarea justă a sarcinilor fiscale.
(3) Orice alte prestaţii sunt interzise, în afara
celor stabilite prin lege, în situaţii excepţionale."
- Art. 135 „(2)Statul
trebuie să asigure: a) [...], protecţia concurenţei loiale, [...]".
Examinând critica de neconstituţionalitate, Curtea
reţine că dispoziţiile art. 135 alin. (2) lit. a) din Constituţie instituie
obligaţia statului de a asigura protecţia concurenţei loiale, obligaţie ce
reprezintă garanţia constituţională a libertăţii concurenţei. Libera
concurenţă este reglementată la nivel de lege, şi nu în plan constituţional. De
aceea, pentru a constata dacă prin legea criticată s-a încălcat obligaţia
statului de asigurare a protecţiei liberei concurenţe, Curtea urmează să
examineze reglementările legale ce ţin de domeniul concurenţei:
I. Curtea constată că legea
criticată a fost adoptată în contextul legislativ în care, în materia
ajutoarelor de stat, era în vigoare Legea nr. 143/1999, republicată în Monitorul
Oficial al României, Partea I, nr. 744 din 16 august
2005, lege care a fost abrogată prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 117 din 21 decembrie
2006 privind procedurile naţionale în domeniul ajutorului de stat, publicată în
Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.042 din 28 decembrie 2006. Art. 1 alin. (1) din ordonanţă
stabileşte că aceasta „are ca scop reglementarea procedurilor naţionale în
materia ajutorului de stat, în vederea aplicării articolelor 87-89 din Tratatul Comunităţii Europene şi a legislaţiei
secundare adoptate în baza acestora".
II. Având în vedere că, de la
data de 1 ianuarie 2007, România a aderat la Uniunea Europeană, Curtea urmează
să examineze legislaţia internă în domeniul ajutoarelor de stat şi
compatibilitatea acesteia cu legislaţia Uniunii Europene în domeniu, pentru că,
în temeiul art. 148 alin. (2) din Constituţie, „Ca urmare a aderării,
prevederile tratatelor constitutive ale Uniunii Europene, precum şi celelalte
reglementări comunitare cu caracter obligatoriu, au prioritate faţă de
dispoziţiile contrare din legile interne, cu respectarea prevederilor actului
de aderare".
Curtea constată că, întrucât ordonanţa de urgenţă
menţionată reglementează doar procedurile naţionale în materia ajutorului de
stat, abrogând prevederile de drept material din Legea nr. 143/1999,
compatibilitatea acordării acestui ajutor cu libera concurenţă se stabileşte
prin aplicarea directă a prevederilor art. 87 din Tratatul Comunităţii
Europene, ce au următorul cuprins:
„(1) Cu excepţia derogărilor prevăzute de prezentul
tratat, sunt incompatibile cu piaţa comună ajutoarele acordate de state sau
cele acordate sub orice formă prin intermediul resurselor statului, care
distorsionează sau ameninţă cu distorsionarea concurenţei prin favorizarea
anumitor întreprinderi sau producţii, în măsura în care afectează schimburile
comerciale dintre statele membre.
(2) Sunt compatibile cu piaţa comună:
a) ajutoarele cu caracter social acordate consumatorilor individuali, cu condiţia ca acestea să
fie acordate fără vreo discriminare legată de originea produselor;
b) ajutoarele destinate remedierii daunelor cauzate
de calamităţile naturale sau de alte evenimente extraordinare;
c) ajutoarele
acordate economiei anumitor regiuni ale Republicii Federale Germania, prin
divizarea Germaniei, în măsura în care ele sunt necesare pentru compensarea
dezavantajelor economice cauzate de această divizare.
(3) Pot fi considerate compatibile cu piaţa comună:
a) ajutoarele destinate favorizării dezvoltării
economice a regiunilor cu un nivel de trai anormal de scăzut sau dominate de un
nivel grav al şomajului;
b) ajutoarele destinate să promoveze executarea
unui proiect important de interes european comun sau să remedieze perturbări
grave ale economiei unui stat membru;
c) ajutoarele destinate să faciliteze dezvoltarea
anumitor activităţi sau a anumitor regiuni economice, dacă nu alterează
condiţiile schimburilor comerciale într-o măsură contrară interesului comun;
d) ajutoarele destinate să promoveze cultura şi conservarea
patrimoniului, dacă nu alterează condiţiile schimburilor comerciale şi
concurenţa în Comunitate într-o măsură care contravine interesului comun;
e) celelalte categorii de ajutoare determinate prin decizia Consiliului, care hotărăşte cu majoritate
calificată, la propunerea Comisiei."
In aplicarea art. 87-89 din tratat, Comisia Europeană a
adoptat Regulamentul nr. 70 din 12 ianuarie 2001 referitor la ajutoarele de
stat pentru întreprinderile mici şi mijlocii, ce prevede compatibilitatea
acestora, în anumite condiţii, cu piaţa comună.
Curtea Constituţională apreciază că ajutoarele de stat
prevăzute de legea criticată pot fi compatibile cu libera concurenţă, în
temeiul art. 87 alin. (3) din Tratatul Comunităţii Europene, dat fiind că aceste
ajutoare sunt destinate să menţină în activitatea economică întreprinderi mici
şi mijlocii cu tradiţie în producţia de bere şi care se află în dificultate
economică, supuse procesului de restructurare. In scopul menţinerii unei
structuri de piaţă concurenţiale, Comisia Europeană are în vedere rolul benefic
al întreprinderilor mici şi mijlocii asupra dinamismului economiei şi, prin
urmare, permite ca acestea să beneficieze de ajutor de stat într-un cuantum
care să nu afecteze schimburile comerciale între statele membre. Aşadar, Curtea
reţine că ajutoarele de stat avute în vedere de legea criticată nu sunt de
natură să afecteze relaţiile comerciale faţă de ceilalţi producători interni
şi, cu atât mai mult, faţa de celelalte state membre ale Uniunii Europene. Aceeaşi
concluzie se desprinde şi din informarea Consiliului Concurenţei, în care se
arată că ponderea pe piaţă a potenţialilor beneficiari de ajutoare este
nesemnificativă (fiind sub 10%). In aceste condiţii, ajutoarele ce fac
obiectul examinării pot fi compatibile cu libera concurenţă, aşa cum
rezultă din art. 87 alin. (3) din Tratatul Comunităţii Europene.
Curtea reţine, de asemenea, că, potrivit dispoziţiilor
art. 87 alin. (3) din Tratatul Comunităţii Europene, Comisia Europeană este
competentă să stabilească compatibilitatea ajutoarelor de stat cu funcţionarea
pieţei comune, printre acestea figurând şi ajutorul acordat pentru salvarea şi
restructurarea întreprinderilor aflate în dificultate, şi anume a acelora ce nu
sunt în măsură să evite falimentul, în lipsa intervenţiei statului, situaţie
reglementată de legea criticată.
Totodată, Curtea Constituţională mai reţine că, aşa cum
rezultă din informarea Consiliului Concurenţei, schema de ajutor nu a fost
notificată de Ministerul Agriculturii, Pădurilor şi Dezvoltării Rurale, în
vederea avizării până la 31 decembrie 2006. In aceste condiţii, este necesar
ca, după data de 1 ianuarie 2007, România să notifice aceste ajutoare Comisiei
Europene aşa cum reglementează art. 7 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a
Guvernului nr. 117/2006 privind procedurile naţionale în domeniul ajutorului de
stat, care prevede că rolul autorităţii de contact în raporturile dintre
Comisia Europeană şi autorităţile şi instituţiile publice din România revine
Consiliului Concurenţei.
III. 1)Cu privire la critica autorilor sesizării
referitoare la încălcarea dispoziţiilor art. 135 alin. (2) din Constituţie,
Curtea reţine că, potrivit art. 3 alin. (1) lit. e) din lege, ajutoarele de
stat se acordă întreprinderilor mici şi mijlocii care „au întocmit planurile
de restructurare pentru restaurarea viabilităţii, îndeplinindu-şi cerinţele
prevăzute la art. 13 alin. (2)-(5) din Regulamentul privind ajutorul de stat
pentru salvarea şi restructurarea
întreprinderilor în dificultate [...]".
Prin această reglementare nu se încalcă dispoziţiile
cuprinse în art. 135 alin. (2) lit. a) din Constituţie referitoare la
obligaţia statului de a asigura protecţia concurenţei loiale, ci, dimpotrivă,
legea îşi propune să dea expresie obligaţiei statului, prevăzută de acelaşi
articol din Constituţie, de „creare a cadrului favorabil pentru
valorificarea tuturor factorilor de producţie". In scopul creării
acestui cadru, statul trebuie să susţină o politică concurenţială corectă, prin
evitarea concentrărilor, al căror efect ar duce la crearea monopolului în
producţia de bere din România.
Curtea constată, de asemenea, că nu este întemeiată
nici critica potrivit căreia încercarea statului de a salva de la faliment
fabricile de bere cu o capacitate mică este contrară unor principii
concurenţiale, întrucât, în aplicarea art. 87 al Tratatului Comunităţii
Europene, s-au emis unele reglementări privind ajutoarele de stat pentru
salvarea şi restructurarea întreprinderilor aflate în dificultate. Aşa este, de
exemplu, Regulamentul Comisiei Europene nr. 70/2001 privind aplicarea art. 87
şi 88 din Tratatul Comunităţii Europene referitor la ajutoarele de stat pentru
întreprinderile mici şi mijlocii. In sensul acestui regulament, legea examinată
instituie măsuri în scopul menţinerii micii producţii interne tradiţionale, de bere, prin valorificarea, în
principal, a factorilor de producţie din zonele respective, dar şi prin
menţinerea forţei de muncă calificate în acest domeniu, contribuind astfel la ridicarea
potenţialului economic al întreprinderilor mici şi mijlocii. Aşa fiind, Curtea
Constituţională constată că ajutorul de stat acordat acestor întreprinderi
nu îngrădeşte libera concurenţă, ci, dimpotrivă, el contribuie la consolidarea
structurilor economice şi la menţinerea concurenţei loiale.
De asemenea, Curtea constată că nu este întemeiată nici
critica de neconstituţionalitate referitoare la acordarea ajutorului de stat în
scopul creşterii capacităţii de producţie, întrucât art. 3 alin. (2) lit. a)
din legea criticată prevede că beneficiază de ajutor de stat doar acele
întreprinderi mici şi mijlocii care au declarat, până la 15 ianuarie 2005, că
au o capacitate de producţie mai mică de 200 mii hl/an. Mai mult decât atât,
art. 4 alin. 1 lit. a) prevede că ajutorul de stat acordat îşi pierde
valabilitatea în cazul în care, pe perioada aplicării planului de
restructurare, beneficiarii procedează la mărirea capacităţii de producţie
peste cea prevăzută la art. 1 lit. a).
2) Examinând critica
referitoare la încălcarea dispoziţiilor art. 56 din Constituţie referitoare la
contribuţii financiare, Curtea constată că aceasta este nefondată, deoarece,
prin alin. (2) al acestui articol, legiuitorul a înţeles să garanteze că
sistemul legal de impuneri trebuie să asigure justa aşezare a sarcinilor
fiscale, iar nu să interzică acordarea unor înlesniri către contribuabili,
chiar dacă, în cauza de fată, scutirile de la plată au natura juridică a
ajutorului de stat.
Cu privire la susţinerea potrivit căreia acordarea de
drepturi doar în beneficiul unora dintre contribuabili contribuie la mărirea
patrimoniului, Curtea reţine că nu are relevanţă dacă scutirea de la plată a
obligaţiilor fiscale ar influenţa mărirea patrimoniului, deoarece, prin
restructurare şi consolidare, întreprinderile mici şi mijlocii vor deveni
contribuabili solvabili la bugetul de stat. Mai mult, legea criticată, în art.
3 alin. (1) lit. f) stabileşte că prevederile legii se aplică întreprinderilor
mici şi mijlocii din industria berii, care „se angajează la contribuţii financiare proprii minimale în cadrul
planului de restructurare, de cel puţin 40% din valoarea financiară totală a
acestuia pentru întreprinderile mijlocii şi, respectiv, de cel puţin 25% pentru
întreprinderile mici."
IV. Curtea a exercitat
controlul de constituţionalitate în limitele sesizării. Având în vedere însă că
legea criticată a tranzitat sistemul legislativ anterior în cel actual care
se interferează cu legislaţia Uniunii Europene, Curtea Constituţională a luat
act de aplicarea directă a dispoziţiilor art. 87-89 din Tratatul Comunităţii
Europene, neexistând, în prezent, o reglementare legală internă, de drept
material, cu privire la ajutorul de stat, şi constată că nu este cazul ipotezei
reglementate de art. 148 alin. (2) din Constituţie, referitoare la aplicarea
prioritară a reglementărilor comunitare. Este de observat şi faptul că
obligaţia notificării ajutorului de stat revine Consiliului Concurenţei, ca
autoritate de contact dintre România şi Comisia Europeană, potrivit
prevederilor Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 117/2006, Comisie care va
decide cu privire la acordarea ajutorului de stat avut în vedere de legea
supusă controlului de constituţionalitate.
Pe de altă parte, deşi excedează controlului de
constituţionalitate, Curtea constată că prevederile legii criticate trebuie puse de acord, în primul rând, cu dispoziţiile Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 117/2006 privind procedurile naţionale în domeniul ajutorului de stat, care
a abrogat legislaţia internă în materie, iar, în al doilea rând, trebuie
corelate cu prevederile art. 87-89 din Tratatul Comunităţii Europene.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit.
a), al art. 147 alin. (4) şi al art. 148 alin. (2) din Constituţia României,
precum şi al art. 15 alin. (1) şi al art. 18 alin. (2) din Legea nr. 47/1992,
cu majoritate de voturi,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Constată că prevederile art. 1 şi ale art. 3 din Legea
privind aprobarea unor măsuri financiare pentru întreprinderile mici şi
mijlocii din industria berii sunt constituţionale.
Definitivă şi general obligatorie.
Decizia se comunică Preşedintelui României şi se
publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.
Dezbaterea a avut loc la data de 17 ianuarie 2007 şi la aceasta au participat: Ioan Vida, preşedinte,
Nicolae Cochinescu, Aspazia Cojocaru, Acsinte Gaspar, Kozsokar Gabor, Petre
Ninosu, Şerban Viorel Stănoiu, Ion Predescu şi Tudorel Toader, judecători.
PREŞEDINTE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Prim magistrat-asistent,
Claudia Miu
OPINIE SEPARATA
Prin Decizia nr. 59 din 17 ianuarie 2007, Curtea
Constituţională a constatat că prevederile art. 1 şi 3 din Legea privind
aprobarea unor măsuri financiare pentru întreprinderile mici şi mijlocii din
industria berii sunt constituţionale. Prevederile art. 1 alin. (1) stabilesc
acordarea unor facilităţi financiare pentru întreprinderile mici şi mijlocii
din industria berii, care constau în scutirea de la plata obligaţiilor fiscale
restante la data de 31 decembrie 2003 şi neachitate până la data intrării în
vigoare a acestei legi, reprezentând accize, impozit pe profit şi TVA, în
condiţiile prevăzute de lege, fiind exceptate obligaţiile cu reţinere la sursă
şi TVA datorată în vamă. De asemenea, în temeiul alin. (2) al aceluiaşi articol,
scutirea de la plata obligaţiilor fiscale accesorii vizează şi dobânzile,
penalităţile şi majorările de întârziere aferente obligaţiilor fiscale scutite
conform alin. (1), calculate până la data intrării în vigoare a acestei legi.
Din conţinutul acestor reglementări juridice rezultă că
facilităţile financiare de care beneficiază întreprinderile mici şi mijlocii
din industria berii reprezintă nici mai mult nici mai puţin decât ajutoare de stat acordate acestor
societăţi comerciale. Desigur, acordarea unor ajutoare de stat unor
întreprinderi mici şi mijlocii poate fi făcută în anumite circumstanţe. Astfel,
până la 1 ianuarie 2007, aprobarea ajutoarelor de stat ţinea de competenţa
Consiliului Concurenţei. După această dată, aprobarea ajutoarelor de stat este
de competenţa Comisiei Europene. In temeiul noilor reglementări, Consiliul
Concurenţei este obligat să notifice Comisiei, în timp util, orice proiecte
care urmăresc să instituie sau să modifice ajutoarele de stat.
In speţă, Consiliul Concurenţei nu şi-a exercitat
această obligaţie prevăzută de art. 88 alin. 3) din Tratatul (consolidat)
privind instituirea Comunităţii Europene.
Prima noastră obiecţie privitoare la
neconstituţionalitatea Legii privind aprobarea unor măsuri financiare pentru
întreprinderile mici şi mijlocii din industria berii are în vedere faptul că
prevederile art. 88 alin. (3) din Tratatul (consolidat) privind instituirea
Comunităţii Europene privitoare la notificarea către Comisia Europeană a
ajutoarelor de stat, instituite prin această lege, nu a fost făcută, în
condiţiile în care prevederile acestui tratat au
devenit obligatorii pentru România, începând cu data de 1 ianuarie 2007. Menţionăm că această obligaţie revine şi Curţii Constituţionale,
în condiţiile în care autoritatea noastră de contencios constituţional s-a
pronunţat asupra sesizării de neconstituţionalitate la 17 ianuarie 2007, deci
după data aderării României la Uniunea Europeană. De altfel, chiar în Decizia
nr. 59 din 17 ianuarie 2007 a Curţii Constituţionale se menţionează că România
a aderat la Uniunea Europeană la 1 ianuarie 2007, dată de la care se aplică
dispoziţiile art. 148 alin. (2) din Constituţie care conferă prioritate
dreptului comunitar în raport cu dreptul intern. Intrebarea esenţială intervine
chiar aici: pot fi compatibile dispoziţiile acestei legi supuse controlului de
constituţionalitate cu prevederile art. 87 şi 88 dintr-un tratat european pe
care România urmează să-l respecte în temeiul art. 148 din Constituţia
României? Răspunsul la această întrebare nu poate fi plasat în zona neantului
legislativ, deoarece nu se are în vedere confruntarea prevederilor acestui
tratat cu un „vid legislativ", ci cu aceste dispoziţii ale unei legi în
curs de a fi promulgată. Cea de-a doua obiecţie privitoare la neconstituţionalitatea
acestei legi are în vedere aceeaşi confruntare dintre o lege internă şi o
dispoziţie a dreptului comunitar. Astfel, în temeiul Regulamentului (CE) nr.
70/2001 al Comisiei din 12 ianuarie 2001 privind aplicarea articolelor 87 şi 88
din Tratatul CE în cazul ajutorului de stat pentru întreprinderile mici şi
mijlocii (care face parte din dreptul intern), ajutoarele subordonate
utilizării produselor naţionale de preferinţă faţă de produsele naţionale
importate sunt interzise sau, mai precis, prevederile regulamentului în această
materie nu se aplică [art. 1 alin. (2) lit. c)]. Este incontestabil faptul că
în industria berii din România există o concurenţă evidentă între produsele
naţionale şi cele importate, ceea ce exclude orice ajutor de stat în acest domeniu.
Cel puţin aceste argumente ne duc la concluzia că Legea
privind aprobarea unor măsuri financiare pentru întreprinderile mici şi
mijlocii din industria berii se abate de la prevederile dreptului comunitar şi
intră, pe această cale, în contradicţie cu dispoziţiile art. 148 din
Constituţia României.
JUDECĂTOR,
JUDECĂTOR,
Ioan
Vida Nicolae
Cochinescu