Decizia Nr.589 din 21.10.2014

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 105 din Legea nr. 255/2013 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 135/2010 privind Codul de procedură penală şi pentru modificarea şi completarea unor acte normative care cuprind dispoziţii procesual penale
ACT EMIS DE: Curtea Constitutionala
ACT PUBLICAT ÎN MONITORUL OFICIAL NR. 39 din 16 ianuarie 2015

Augustin Zegrean	- preşedinte
Valer Dorneanu	- judecător
Toni Greblă	- judecător
Petre Lăzăroiu	- judecător
Mircea Ştefan Minea	- judecător
Daniel Marius Morar	- judecător
Mona-Maria Pivniceru	- judecător
Puskás Valentin Zoltán	- judecător
Tudorel Toader	- judecător
Daniela Ramona Mariţiu	- magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Marinela Mincă.1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 105 din Legea nr. 255/2013 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 135/2010 privind Codul de procedură penală şi pentru modificarea şi completarea unor acte normative care cuprind dispoziţii procesual penale, excepţie ridicată de Ioan Ivanciuc în Dosarul nr. 1.517/100/2014 al Tribunalului Maramureş - Secţia penală - Judecătorul de drepturi şi libertăţi. Excepţia formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 315D/2014.2. La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.3. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepţiei de neconstituţionalitate. În acest sens, arată că normele de procedură penală sunt guvernate de dictonul tempus regit actum, astfel că, spre deosebire de normele de drept penal material, în ceea ce priveşte aceste norme de procedură penală se are în vedere data efectuării actului procesual necesar desfăşurării procesului penal. Ca atare, regula ce priveşte activitatea în timp a normei de procedură penală este aceea că ea se aplică actelor efectuate după intrarea sa în vigoare. Având în vedere că dispoziţiile criticate nu au nici măcar o natură mixtă, nu se poate susţine încălcarea prevederilor constituţionale ale art. 15 alin. (2). De asemenea, textul de lege criticat se aplică în egală măsură tuturor celor vizaţi de norma juridică contestată, astfel că nu se poate reţine nici critica referitoare la art. 16 din Constituţie. În ceea ce priveşte celelalte susţineri ale autorului excepţiei, apreciază că acestea sunt formale, dispoziţiile art. 21 alin. (1), (2) şi (3), art. 52 alin. (1) şi (2), art. 53 şi art. 124 alin. (2) neavând incidenţă în cauză.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele:4. Prin Încheierea din 31 martie 2014, pronunţată în Dosarul nr. 1.517/100/2014, Tribunalul Maramureş - Secţia penală - Judecătorul de drepturi şi libertăţi a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 105 din Legea nr. 255/2013 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 135/2010 privind Codul de procedură penală şi pentru modificarea şi completarea unor acte normative care cuprind dispoziţii procesual penale, excepţie ridicată de Ioan Ivanciuc cu ocazia soluţionării unei contestaţii privind durata procesului penal.5. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine că prin amânarea aplicării până la data de 1 februarie 2015 a instituţiei contestaţiei privind durata procesului penal, aceasta devine ineficientă, încălcându-se prevederile constituţionale ale art. 15, art. 16 alin. (1), art. 21 alin. (1), (2) şi (3), art. 52 alin. (1) şi (2), art. 53 şi ale art. 124 alin. (2). Deşi dispoziţiile art. 488¹-488⁶ din Legea nr. 135/2010 sunt norme de imediată aplicare, prin amânarea aplicării lor interesele persoanelor sunt grav lezate, încălcându-se, inclusiv, voinţa legiuitorului.6. Tribunalul Maramureş - Secţia penală - Judecătorul de drepturi şi libertăţi opinează în sensul caracterului neîntemeiat al excepţiei de neconstituţionalitate. Dispoziţiile de lege criticate prevăd cu caracter temporar doar amânarea aplicării unei instituţii, şi anume a celei referitoare la contestarea duratei rezonabile a proceselor penale începute după 1 februarie 2014. Acest drept este recunoscut legiuitorului care are posibilitatea să stabilească reguli de procedură cu aplicabilitate generală, dar şi unele reguli speciale, derogatorii, cum este cazul normei tranzitorii criticate, evident cu respectarea principiilor de bază ale legilor penale, printre care predictibilitatea şi neretroactivitatea.7. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.8. Avocatul Poporului apreciază că în cauză suntem în prezenţa unor norme de procedură penală care sunt de imediată aplicare, astfel încât nu se aduce atingere prevederilor art. 15 alin. (2) din Constituţie. Normele de procedură sunt considerate în general aplicabile tuturor litigiilor în curs la momentul intrării lor în vigoare, spre deosebire de normele de drept material, care sunt în mod obişnuit interpretate ca nefiind aplicabile unor situaţii existente anterior intrării lor în vigoare.9. În ceea ce priveşte invocarea principiului egalităţii, susţine că instituţia contestării duratei procesului penal asigură egalitatea între cetăţeni, în sensul că reglementează posibilitatea contestării duratei tuturor proceselor începute după intrarea în vigoare a noului Cod de procedură penală (1 februarie 2014). De asemenea, textele de lege criticate reprezintă o garanţie a aplicării art. 6 paragraful 1 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, fiind introduse motivat de necesitatea existenţei unor remedii care să permită examinarea unei pretinse încălcări a dreptului la un proces echitabil, prin neîndeplinirea într-o durată rezonabilă a activităţii de urmărire penală sau de judecată.10. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:11. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.12. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 105 din Legea nr. 255/2013 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 135/2010 privind Codul de procedură penală şi pentru modificarea şi completarea unor acte normative care cuprind dispoziţii procesual penale, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 515 din 14 august 2013, cu următorul conţinut: „Dispoziţiile art. 488¹-488⁶ din Legea nr. 135/2010, cu modificările şi completările aduse prin prezenta lege, referitoare la contestaţia privind durata rezonabilă a procesului penal, se aplică numai proceselor penale începute după intrarea în vigoare a Legii nr. 135/2010.“13. În opinia autorului excepţiei, dispoziţiile criticate contravin prevederilor constituţionale ale art. 15 potrivit căruia legea dispune numai pentru viitor, cu excepţia legii penale sau contravenţionale mai favorabile, art. 16 alin. (1) referitor la egalitatea în drepturi, art. 21 alin. (1), (2) şi (3) referitor la accesul liber la justiţie, art. 52 alin. (1) şi (2) referitor la dreptul persoanei vătămate de o autoritate publică, art. 53 referitor la restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi şi art. 124 alin. (2) potrivit căruia justiţia este unică, imparţială şi egală pentru toţi. De asemenea, au fost invocate şi prevederile art. 6 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale.14. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea observă că dispoziţiile criticate prevăd aplicarea prevederilor art. 488¹-488⁶ din Legea nr. 135/2010, care reglementează instituţia contestaţiei privind durata rezonabilă a procesului penal, numai proceselor penale începute după intrarea în vigoare a Codului de procedură penală - 1 februarie 2014.15. Având în vedere criteriile stabilite în jurisprudenţa sa, de exemplu, prin Decizia nr. 1.470 din 8 noiembrie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 853 din 2 decembrie 2011, şi Decizia nr. 78 din 11 februarie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 273 din 14 aprilie 2014, Curtea apreciază că în cauza de faţă este vorba de norme penale ce aparţin domeniului procedural. În ceea ce priveşte aplicarea legii procesual penale în timp, Curtea reţine că aceasta este guvernată de principiul activităţii, ceea ce înseamnă că legea se aplică din momentul intrării în vigoare şi până la momentul ieşirii sale din vigoare. Astfel, la aplicarea legii procesual penale nu se ia în considerare data săvârşirii infracţiunii, ci data la care se efectuează actul procesual sau procedural, chiar dacă procesul a fost început anterior intrării în vigoare a legii. Totodată, în situaţiile tranzitorii, legea procesual penală veche poate avea efect ultraactiv, ceea ce înseamnă că dispoziţiile ei pot rămâne aplicabile acţiunilor procesuale începute sub imperiul legii vechi, dar care se continuă sub imperiul legii noi.16. În ceea ce priveşte normele de procedură, Curtea constată că stabilirea competenţei instanţelor judecătoreşti şi instituirea regulilor de desfăşurare a procesului, deci şi reglementarea căilor de atac, constituie atributul exclusiv al legiuitorului. Astfel, Curtea a reţinut, cu mai multe prilejuri, că acesta este sensul art. 126 alin. (2) din Constituţie, care, referindu-se la competenţa instanţelor judecătoreşti şi la procedura de judecată, stabileşte că acestea „sunt prevăzute numai de lege“ (a se vedea, în acest sens, Decizia nr. 1.072 din 13 decembrie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 56 din 24 ianuarie 2013).17. Referitor la invocarea prevederilor constituţionale ale art. 15 alin. (2) referitor la aplicarea retroactivă a legii penale mai favorabile, Curtea reţine că, potrivit jurisprudenţei sale, acest principiu este aplicabil doar cu referire la normele penale de drept material, iar nu şi la cele de drept procesual. Astfel, având în vedere că în cauza de faţă este vorba despre norme cu caracter procedural, Curtea constată că dispoziţiile art. 15 alin. (2) din Constituţie nu sunt încălcate.18. În ceea ce priveşte invocarea prevederilor constituţionale ale art. 16, art. 21, art. 52, art. 53 şi art. 54, Curtea reţine că autorul excepţiei nu a arătat în ce mod textul criticat contravine acestor prevederi. În legătură cu acest aspect, instanţa de contencios constituţional a statuat, prin Decizia nr. 1.313 din 4 octombrie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 12 din 6 ianuarie 2012, că, chiar dacă excepţia de neconstituţionalitate este în mod formal motivată, dar motivarea în sine nu are nicio legătură cu textul de lege criticat, iar textul de referinţă este unul general, Curtea va respinge excepţia ca inadmisibilă, fiind contrară art. 10 alin. (2) din Legea nr. 47/1992. Curtea a precizat că aceeaşi soluţie va fi urmată şi în cazul în care excepţia de neconstituţionalitate nu cuprinde motivarea ca element al său, iar din textul constituţional invocat nu se poate desluşi în mod rezonabil vreo critică de neconstituţionalitate, fie din cauza generalităţii sale, fie din cauza lipsei rezonabile de legătură cu textul criticat. În acest sens, Curtea, prin Decizia nr. 785 din 16 iunie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 646 din 9 septembrie 2011, a stabilit că „simpla enumerare a unor dispoziţii constituţionale sau convenţionale nu poate fi considerată o veritabilă critică de neconstituţionalitate. Dacă ar proceda la examinarea excepţiei de neconstituţionalitate motivate într-o asemenea manieră eliptică, instanţa de control constituţional s-ar substitui autorului acesteia în formularea unor critici de neconstituţionalitate, ceea ce ar echivala cu un control efectuat din oficiu, inadmisibil, însă, în condiţiile în care art. 29 alin. (4) din Legea nr. 47/1992 precizează că «sesizarea Curţii Constituţionale se dispune de către instanţa în faţa căreia s-a ridicat excepţia de neconstituţionalitate, printr-o încheiere care va cuprinde punctele de vedere ale părţilor, opinia instanţei asupra excepţiei şi va fi însoţită de dovezile depuse de părţi»“.19. Având în vedere că în prezenta cauză autorul excepţiei de neconstituţionalitate a procedat la simpla enumerare a dispoziţiilor legale criticate şi la enumerarea normelor constituţionale pretins încălcate, fără a prezenta motive sau argumente în susţinerea excepţiei, şi cum din această formulare a excepţiei nu se poate deduce, în mod rezonabil, vreo critică de neconstituţionalitate, Curtea apreciază că excepţia de neconstituţionalitate raportată la aceste prevederi constituţionale nu poate fi reţinută.20. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Ioan Ivanciuc în Dosarul nr. 1.517/100/2014 al Tribunalului Maramureş - Secţia penală - Judecătorul de drepturi şi libertăţi şi constată că dispoziţiile art. 105 din Legea nr. 255/2013 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 135/2010 privind Codul de procedură penală şi pentru modificarea şi completarea unor acte normative care cuprind dispoziţii procesual penale sunt constituţionale în raport cu criticile formulate.Definitivă şi general obligatorie.Decizia se comunică Tribunalului Maramureş - Secţia penală - Judecătorul de drepturi şi libertăţi şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.Pronunţată în şedinţa din data de 21 octombrie 2014.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALEAUGUSTIN ZEGREANPentru magistrat-asistentDaniela Ramona Mariţiusemnează, în temeiul art. 426 alin. (4) din Codul de procedură civilă,prim-magistrat-asistent,Marieta Safta