DECIZIE Nr.
589 din 14 aprilie 2009
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 27, art. 28 si art. 176 din
Ordonanta Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedura fiscala
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 357 din 27 mai 2009
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu -judecător
Aspazia Cojocaru -judecător
Acsinte Gaspar -judecător
Ion Predescu -judecător
Puskas Valentin Zoltan -judecător
Tudorel Toader -judecător
Augustin Zegrean -judecător
Carmen-Cătălina Gliga - procuror
Benke Karoly - magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 27, art. 28 şi art. 176 din
Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, excepţie
ridicată de Gabriela-Liliana Gheorghiţa - corect Graţiela-Liliana Gheorghiţa,
astfel cum reiese din acţiunea introductivă de instanţă formulată - în Dosarul
nr. 3.831/90/2007 al Curţii de Apel Piteşti - Secţia comercială şi de
contencios administrativ şi fiscal.
La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de
care procedura de citare a fost legal îndeplinită.
Cauza se află în stare de judecată.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de
respingere ca inadmisibilă a excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor
art. 176 din Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003 şi ca neîntemeiată a celor ale
art. 27 şi art. 28 din aceeaşi ordonanţă.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările
dosarului, constată următoarele:
Prin Incheierea din 19 decembrie 2008, pronunţată în
Dosarul nr. 3.831/90/2007, Curtea de Apel Piteşti - Secţia comercială şi de
contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia
de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 27, art. 28 şi art. 176 din
Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, excepţie
ridicată de Graţiela-Liliana Gheorghiţa într-o cauză având ca obiect
soluţionarea recursului împotriva sentinţei prin care a fost admisă în parte
contestaţia sa împotriva unui titlu de creanţă.
In motivarea excepţiei autorul
acesteia arată că textele legale criticate încalcă accesul liber la justiţie şi
dreptul la apărare, întrucât decizia întocmită de organul fiscal devine titlu
de creanţă mai înainte de comunicarea actului respectiv către persoanele
interesate. Se mai susţine că, ulterior momentului la care decizia devine titlu
de creanţă, exercitarea dreptului la apărare poate deveni tardiv şi păgubitor
de vreme ce deja a început executarea silită.
Curtea de Apel Piteşti - Secţia comercială şi de
contencios administrativ şi fiscal apreciază
excepţia de neconstituţionalitate ca fiind neîntemeiată.
Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr.
47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două
Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi
exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.
Avocatul Poporului apreciază
că textele legale criticate sunt constituţionale.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra
excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al
Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile
procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile
Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este
competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1
alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia
de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl
constituie dispoziţiile art. 27, art. 28 şi art. 176 din Ordonanţa Guvernului
nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, republicată în Monitorul
Oficial al României, Partea I, nr. 513 din 31 iulie 2007, care au următorul
cuprins:
- Art. 27: „(1) Pentru obligaţiile de plată restante
ale debitorului declarat insolvabil în condiţiile prezentului cod răspund
solidar cu acesta următoarele persoane:
a) persoanele fizice sau juridice care, în cei 3 ani
anteriori datei declarării insolvabilităţii, cu rea-credinţă, dobândesc în
orice mod active de la debitorii care îşi provoacă astfel insolvabilitatea;
b) administratorii, asociaţii, acţionarii şi orice
alte persoane care au provocat insolvabilitatea persoanei juridice debitoare
prin înstrăinarea sau ascunderea cu rea-credinţă, sub orice formă, a bunurilor
mobile şi imobile proprietatea acesteia.
(2) Persoana juridică răspunde solidar cu debitorul
declarat insolvabil în condiţiile prezentului cod sau declarat insolvent dacă,
direct ori indirect, controlează, este controlată sau se află sub control comun
cu debitorul, dacă desfăşoară efectiv aceeaşi activitate sau aceleaşi
activităţi ca şi debitorul şi dacă este îndeplinită cel puţin una dintre
următoarele condiţii:
a) dobândeşte, cu orice titlu, dreptul de
proprietate asupra unor active corporale de la debitor, iar valoarea contabilă
a acestor active reprezintă cel puţin jumătate din valoarea contabilă netă a
tuturor activelor corporale ale dobânditorului;
b) are raporturi comerciale contractuale cu
clienţii şi/sau cu furnizorii, alţii decât cei de utilităţi, care, în proporţie
de cel puţin jumătate, au avut sau au raporturi contractuale cu debitorul;
c) are raporturi de muncă sau civile de prestări de
servicii cu cel puţin jumătate dintre angajaţii sau prestatorii de servicii ai
debitorului.
(3) In înţelesul alin. (2), termenii şi expresiile
de mai jos au următoarea semnificaţie:
a) control - majoritatea
drepturilor de vot, fie în adunarea generală a asociaţilor unei societăţi
comerciale ori a unei asociaţii sau fundaţii, fie în consiliul de administraţie
al unei societăţi comerciale ori consiliul director al unei asociaţii sau
fundaţii;
b) control indirect - activitatea
prin care o persoană exercită controlul prin una sau mai multe persoane.";
-Art. 28: „(1) Răspunderea persoanelor prevăzute la
art. 27 se va stabili potrivit dispoziţiilor prezentului articol.
(2) In scopul prevăzut la alin. (1) organul fiscal
va întocmi o decizie în care vor fi arătate motivele de fapt şi de drept pentru
care este angajată răspunderea persoanei în cauză. Decizia se va supune spre
aprobare conducerii organului fiscal.
(3) Decizia aprobată potrivit alin. (2) constituie
titlu de creanţă privind obligaţia la plată a persoanei răspunzătoare potrivit
art. 27 şi va cuprinde, pe lângă elementele prevăzute la art. 43 alin. (2), şi
următoarele:
a) codul de identificare fiscală a persoanei
răspunzătoare, obligată la plata obligaţiei debitorului principal, precum şi
orice alte date de identificare;
b) numele şi prenumele sau denumirea debitorului
principal; codul de identificare fiscală; domiciliul sau sediul acestuia,
precum şi orice alte date de identificare;
c) cuantumul şi natura sumelor datorate;
d) termenul în care persoana răspunzătoare trebuie
să plătească obligaţia debitorului principal;
e) temeiul legal şi motivele în fapt ale angajării
răspunderii.
(4) Răspunderea va fi stabilită atât pentru
obligaţia fiscală principală, cât şi pentru accesoriile acesteia.
(5) Titlul de creanţă prevăzut la alin. (3) va fi
comunicat persoanei obligate la plată, menţionându-se că aceasta urmează să
facă plata în termenul stabilit.
(6) Titlul de creanţă comunicat potrivit alin. (5)
poate fi atacat în condiţiile legii.";
- Art. 176: „(1) In sensul prezentului cod, este
insolvabil debitorul ale cărui venituri sau bunuri urmăribile au o valoare mai
mică decât obligaţiile fiscale de plată sau care nu are venituri ori bunuri
urmăribile.
(2) Pentru creanţele fiscale ale debitorilor
declaraţi în stare de insolvabilitate care nu au venituri sau bunuri
urmăribile, conducătorul organului de executare dispune scoaterea creanţei din
evidenţa curentă şi trecerea ei într-o evidenţă separată.
(3) In cazul debitorilor prevăzuţi la alin. (2),
prin excepţie de la dispoziţiile art. 148 alin. (3), executarea silită se
întrerupe. Organele fiscale au obligaţia ca cel puţin o dată pe an să efectueze
o investigaţie asupra stării acestor contribuabili, care nu constituie acte de
executare silită.
(4) In cazurile în care se constată că debitorii au
dobândit venituri sau bunuri urmăribile, organele de executare vor lua măsurile
necesare de trecere din evidenţă separată în evidenţa curentă şi de executare
silită.
(5) Dacă la sfârşitul perioadei de prescripţie nu
se constată dobândirea unor bunuri sau venituri urmăribile, organele de
executare vor proceda la scăderea creanţelor fiscale din evidenţa analitică pe
plătitor, potrivit art. 134. Scăderea se face şi în cursul perioadei de prescripţie
în cazul debitorilor, persoane fizice, decedaţi sau dispăruţi, pentru care nu
există moştenitori care au acceptat succesiunea.
(6) Creanţele fiscale datorate de debitori,
persoane juridice, radiaţi din registrul comerţului, se scad din evidenţa analitică
pe plătitor după radiere, indiferent dacă s-a atras sau nu răspunderea altor
persoane pentru plata obligaţiilor fiscale, în condiţiile legii."
Autorul excepţiei susţine că dispoziţiile legale
criticate încalcă prevederile constituţionale ale art. 21 privind accesul liber
la justiţie, ale art. 24 privind dreptul la apărare şi ale art. 44 alin.
(1)-(3) privind dreptul de proprietate privată.
1. Examinând excepţia de neconstituţionalitate a
dispoziţiilor art. 176 din Codul de procedură fiscală, Curtea constată că
autorul acesteia se mărgineşte doar la a invoca în susţinerea ei anumite texte
din Constituţie.
Simpla enumerare în sprijinul excepţiei a unor
prevederi constituţionale pretins încălcate nu este de natură să satisfacă
exigenţele art. 10 alin. (2) din Legea nr. 47/1992. De altfel, în acest sens,
Curtea s-a mai pronunţat prin numeroase decizii, cu titlu exemplificativ, se
reţin: Decizia nr. 627 din 29 mai 2008, publicată în Monitorul Oficial al
României, Partea I, nr. 555 din 23 iulie 2008, Decizia nr. 465 din 17 mai 2007,
publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 367 din 30 mai 2007,
Decizia nr. 517 din 8 mai 2008, publicată în Monitorul Oficial al României,
Partea I, nr. 412 din 2 iunie 2008, Decizia nr. 245 din 19 februarie 2009, publicată
în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 166 din 17 martie 2009.
In aceste condiţii, Curtea urmează să respingă ca
inadmisibilă excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 176 din
Codul de procedură fiscală.
2. Critica de neconstituţionalitate ce priveşte
dispoziţiile art. 27 şi art. 28 din Codul de procedură fiscală este
neîntemeiată. Alegerea făcută de legiuitor cu privire la persoanele care
trebuie să achite obligaţiile restante ale debitorului este justificată de
legătura strânsă între acestea şi debitorul declarat insolvabil. Aceasta
deoarece au dobândit în orice mod, cu rea-credinţă, active de la debitor în cei
3 ani anteriori datei declarării insolvabilităţii sau au provocat în calitate
de administratori, asociaţi şi acţionari insolvabilitatea debitorului prin
înstrăinarea sau ascunderea cu rea-credinţă, sub orice formă, a bunurilor
mobile şi imobile proprietatea acestuia ori dacă controlează, este controlată
sau se află sub control comun cu debitorul, în accepţiunea legii, caz în care
patrimoniile acestora din urmă sunt atât de strâns legate cu cel al
debitorului, încât de multe ori acestea chiar se identifică între ele.
Curtea reţine că aceste texte de lege găsesc aplicarea
numai după data declarării insolvabilităţii debitorului potrivit art. 176 din
cod, dată până la care debitorul, respectiv celelalte persoane interesate,
precum administratorul, asociaţii sau acţionarii pot face apărările pe care le
consideră necesare pentru a evita situaţia ca societatea să fie declarată insolvabilă.
Este evident că titlul de creanţă devine executoriu
numai în condiţiile art. 141 alin. (2) din cod, şi anume la data la care
creanţa fiscală este scadentă prin expirarea termenului de plată prevăzut de
lege sau stabilit de organul competent ori în alt mod prevăzut de lege. Decizia
prin care se ia hotărârea angajării răspunderii solidare a persoanelor
prevăzute de art. 27 din cod constituie titlu de creanţă numai după aprobarea
ei. Fără să fie aprobată, decizia nu produce niciun efect juridic din moment ce
nu a fost însuşită de conducerea organului fiscal competent. Este, de altfel,
şi raţiunea pentru care aceasta încă nu se comunică debitorului sau persoanelor
interesate. Dacă decizia nu a fost încă aprobată, debitorul sau orice altă
persoană interesată nu are încă nicio legitimitate în a o contesta. Numai după
aprobarea ei, devenind titlu executoriu, persoanele interesate pot declanşa
procedura prevăzută de art. 205 şi următoarele din Codul de procedură fiscală -
exercitarea căii administrative de atac, respectiv contestarea în instanţă a
soluţiei pronunţate de organul administrativ competent. Mai mult, persoanele
interesate pot solicita instanţei de judecată suspendarea executării actului
administrativ în condiţiile art. 215 alin. (2) din cod, coroborat cu art. 14 şi
art. 15 din Legea nr. 554/2004. De asemenea, contrar celor susţinute de autorul
excepţiei, nu se poate reţine că exercitarea dreptului la apărare prin
formularea unei contestaţii împotriva titlului de creanţă este tardiv şi
păgubitor din moment ce cu această ocazie se pot contesta atât motivele de
fapt, cât şi cele de drept care au stat la baza titlului de creanţă.
Or, toate aceste posibilităţi procedurale efective
constituie suficiente garanţii pentru asigurarea accesului liber la justiţie şi
a dreptului la apărare al persoanei interesate.
De asemenea, se reţine că textele criticate nu încalcă
art. 44 alin. (1)-(3) din Constituţie, din moment ce diminuarea patrimoniului
persoanelor responsabile de starea de insolvabilitate a societăţii este
consecinţa firească a săvârşirii unor fapte culpabile care au generat
insolvabilitatea societăţii.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art.
146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11
alin. (1) lit. A. d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
1. Respinge ca inadmisibilă excepţia de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 176 din Ordonanţa Guvernului nr.
92/2003 privind Codul de procedură fiscală, excepţie ridicată de
Graţiela-Liliana Gheorghiţa în Dosarul nr. 3.831/90/2007 al Curţii de Apel
Piteşti - Secţia comercială şi de contencios administrativ şi fiscal.
2. Respinge ca neîntemeiată excepţia de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 27 şi art. 28 din Ordonanţa
Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, excepţie ridicată de
acelaşi autor în acelaşi dosar al aceleiaşi instanţe.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 14 aprilie
2009.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Benke Karoly