Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu - judecător
Aspazia Cojocaru - judecător
Constantin Doldur - judecător
Acsinte Gaspar - judecător
Kozsokar Gabor - judecător
Petre Ninosu - judecător
Ion Predescu - judecător
Şerban Viorel Stănoiu - judecător
Florentina Baltă - procuror
Cristina Cătălina Turcu - magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 966 şi 968 din Codul civil, excepţie ridicată de Iancu Vladimir în Dosarul nr. 16.355/2004 al Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti.La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.Preşedintele constată cauza în stare de judecată şi acordă cuvântul pe fond.Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate, arătând că dispoziţiile legale criticate consacră reglementări de maximă generalitate, care nu aduc atingere principiilor constituţionale invocate.
CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele:Prin Încheierea din 13 mai 2005, pronunţată în Dosarul nr. 16.355/2004, Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 966 şi 968 din Codul civil, excepţie ridicată de Iancu Vladimir într-o cauză având ca obiect cererea de constatare a nulităţii absolute a unui contract de întreţinere, cu rezerva dreptului de uzufruct viager, precum şi constatarea fraudei la lege.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine ca textele de lege criticate aduc atingere dispoziţiilor art. 16 alin. (1) şi (2), art. 20, 53 şi 57 din Constituţie. În acest sens arata ca orice persoană este liberă să-şi exercite drepturile, inclusiv dreptul de a dispune de bunurile sale şi dreptul de a încheia convenţii. Dispoziţiile legale criticate impun însă limitări în ceea ce priveşte drepturile şi libertăţile cetăţenilor, care se situează peste restrângerile şi limitările permise de Constituţie şi de tratatele internaţionale la care România este parte.Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. În acest sens arata ca "textele constituţionale au valoare principială, iar prin celelalte legi, Codul civil în speţă, în lumina acestor principii se reglementează specific aspectele realităţii sociale la un moment dat".Instanţa de judecată apreciază că dispoziţiile art. 16 şi 20 din Constituţie nu au incidenţă în cauza, autorul mulţumindu-se să le menţioneze, fără a arata în ce constă încălcarea lor.Potrivit dispoziţiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.Guvernul apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. Astfel, textele de lege criticate nu aduc nici o atingere principiilor constituţionale invocate, dimpotrivă, constituie expresia clară a aplicării acestora. De altfel, consideră că nu sunt formulate argumente concrete prin care să arate în ce mod dispoziţiile art. 966 şi 968 din Codul civil ar înfrânge vreunul dintre aceste principii. Mai arată că textele de lege criticate se aplică fără nici o discriminare tuturor celor aflaţi în ipoteza normei legale, aşa încât critica privind încălcarea dispoziţiilor art. 16 din Constituţie privind egalitatea în drepturi este neîntemeiată.Avocatul Poporului apreciază că dispoziţiile art. 966 şi 968 din Codul civil sunt constituţionale. În acest sens arată că instituirea unor condiţii esenţiale pentru validitatea convenţiilor nu încalcă principiul egalităţii în drepturi, întrucât textele de lege criticate se aplică tuturor părţilor contractante, fără discriminări pe considerente arbitrare. Totodată, acestea dau expresie dispoziţiilor art. 57 din Constituţie privind exercitarea cu bună-credinţă a drepturilor şi libertăţilor, fără a restrânge exerciţiul acestora. Consideră ca dispoziţiile art. 20 din Constituţie, referitoare la tratatele internaţionale privind drepturile omului, nu au incidenţă în speţă.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.
CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susţinerile autorului excepţiei, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competenţă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi celor ale art. 1 alin. (2), art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicată.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 966 şi 968 din Codul civil, care au următorul conţinut:– Art. 966:Obligaţia fără cauza sau fondată pe o cauză falsă, sau nelicită, nu poate avea nici un efect.– Art. 968:Cauza este nelicită când este prohibită de legi, când este contrarie bunelor moravuri şi ordinii publice.Autorul excepţiei susţine ca dispoziţiile legale criticate încalcă prevederile constituţionale ale art. 16 alin. (1) şi (2) referitoare la egalitatea în drepturi, ale art. 20 referitoare la tratatele internaţionale privind drepturile omului, ale art. 53 referitoare la restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi şi ale art. 57 referitoare la exercitarea drepturilor şi a libertăţilor.Examinând excepţia, Curtea Constituţională constată că, potrivit art. 948 din Codul civil, cauza licită constituie una dintre condiţiile esenţiale de validitate a convenţiilor. Aşa fiind, absenţa cauzei, falsitatea acesteia - în sensul neconcordanţei cu realitatea - ori caracterul sau nelicit lipsesc de eficienţă juridică convenţia, consecinţă consacrată în mod expres de art. 966 din acelaşi cod. Dispoziţiile art. 968 din Codul civil definesc termenul de "nelicit" în sensul de calificativ impus de încălcarea unor prevederi legale şi, cu un sens mai larg, a unor reguli de morală ori aparţinând ordinii publice.Aşa fiind, Curtea constată că aceste norme legale consacră reglementări de maximă generalitate, cu valoare principială, a căror aplicare nu este condiţionată de criterii cu finalitate sau eficienţă discriminatorie, ci este exclusiv dependentă de identitatea dintre situaţia de fapt reală şi cea definită prin ipotezele lor, astfel încât nu se poate reţine nici un fine de neconstituţionalitate, în ceea ce le priveşte, în raport cu art. 16 alin. (1) şi (2) din Constituţie.Nici critica textelor legale menţionate, prin raportare la art. 20 din Constituţie, nu poate fi reţinută, deoarece invocarea acestuia ca text de referinţă este lipsită de relevanţă, în măsura în care nu este indicată prevederea încălcată din pactele şi tratatele privitoare la drepturile fundamentale ale omului la care România este parte.Aceeaşi concluzie se impune şi cu privire la încălcarea dispoziţiilor art. 53 din Constituţie, care nu este incident în cauza, în condiţiile în care nu este evidenţiat dreptul sau libertatea al cărui exerciţiu este restrâns prin dispoziţiile legale criticate. În acest sens Curtea a statuat în mod constant ca exerciţiul unui drept nu poate fi absolutizat, prin eliminarea oricăror îngrădiri, inerente în considerarea existenţei altor drepturi aparţinând altor titulari, cărora autoritatea statală este ţinută, în egală măsura, să le acorde ocrotire. Altfel spus, libertatea - cu semnificaţia îndeobşte conferită, de cadru juridic în ale cărui limite valorificarea dreptului este legitimă - încetează acolo unde începe libertatea altor subiecte de drept.Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 966 şi 968 din Codul civil, excepţie ridicată de Iancu Vladimir în Dosarul nr. 16.355/2004 al Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti.Definitivă şi general obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 8 noiembrie 2005.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Cristina Cătălina Turcu