DECIZIE   Nr. 586 din 19 iunie 2007

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 278 1 alin. 1 si 2 din Codul de procedura penala

ACT EMIS DE: CURTEA CONSTITUTIONALA

ACT PUBLICAT IN: MONITORUL OFICIAL  NR. 534 din 7 august 2007

Ioan Vida                                    - preşedinte

Nicolae Cochinescu                    -judecător

Aspazia Cojocaru                       -judecător

Acsinte Gaspar                           -judecător

Kozsokar Gabor                         -judecător

Petre Ninosu                               -judecător

Ion Predescu                              -judecător

Şerban Viorel Stănoiu                -judecător

Tudorel Toader                           -judecător

Marinela Mincă                          - procuror

Claudia-Margareta Krupenschi  - magistrat-asistent

Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 2781 alin. 1 şi 2 din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Lăcrămioara Dorina Vasilica în Dosarul nr. 6.201/2006 al Judecătoriei laşi.

La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii dă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepţiei ca neîntemeiată, invocând în acest sens jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele:

Prin Incheierea din 6 decembrie 2006, pronunţată în Dosarul nr. 6.201/2006, Judecătoria laşi a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 2781 alin. 1 şi 2 din Codul de procedură penală. Excepţia a fost ridicată de Lăcrămioara Dorina Vasilica în dosarul cu numărul de mai sus, având ca obiect soluţionarea unei cauze penale.

In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul arată că prevederile legale menţionate încalcă principiile constituţionale ale egalităţii cetăţenilor în faţa legii şi ale egalităţii în faţa justiţiei, ale liberului acces la justiţie şi la folosirea căilor de atac, precum şi reglementările referitoare la rolul Ministerului Public în activitatea judiciară, dreptul internaţional şi dreptul intern şi tratatele internaţionale privind drepturile omului. De asemenea, sunt invocate şi prevederile art. 6 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, referitoare la dreptul la un proces echitabil, şi ale art. 13 din aceasta, referitoare la dreptul la un recurs efectiv.

In acest sens, autorul excepţiei susţine că, de vreme ce plângerea adresată instanţei are ca obiect soluţiile de netrimitere în judecată dispuse de procuror, ar trebui ca termenul pentru atacarea soluţiei procurorului ierarhic superior să curgă tot de la comunicarea ordonanţei sau rezoluţiei pronunţate de acesta din urmă. Cu alte cuvinte, partea interesată este lipsită de accesul la justiţie, din culpa ori neglijenţa procurorului ierarhic superior care nu comunică soluţia. Aşa fiind, partea aşteptând rezolvarea plângerii potrivit art. 275-278 din Codul de procedură penală poate pierde termenul instituit de art. 2781 alin. 1 din acelaşi cod şi, pe cale de consecinţă, calea de atac la instanţă.

Judecătoria Iaşi opinează că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, deoarece dispoziţiile legale criticate reprezintă tocmai o concretizare a prevederilor care consacră liberul acces la justiţie şi dreptul la un proces echitabil.

De asemenea, trebuie înlăturată confuzia făcută de autorul excepţiei, şi anume că plângerea adresată instanţei de judecată priveşte rezoluţiile sau ordonanţele date de prim-procurorul parchetului sau, după caz, de procurorul general al parchetului de pe lângă curtea de apel ori de procurorul şef de secţie al Parchetului de pe lângă Inalta Curte de Casaţie şi Justiţie, întrucât plângerea vizează rezoluţia sau ordonanţa iniţială a procurorului de netrimitere în judecată. Aşa fiind, nu se poate susţine că persoana interesată este obligată să se adreseze instanţei de judecată împotriva unui act care încă nu există.

In plus, prin instituirea unui termen înlăuntrul căruia persoana interesată se poate adresa judecătorului, nu se aduce atingere liberului acces la justiţie, ci, dimpotrivă, conduce la soluţionarea cauzelor într-un termen rezonabil, care reprezintă o componentă importantă a dreptului invocat în susţinerea excepţiei.

Potrivit dispoziţiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi formula punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.

Guvernul apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. Indică, în acest sens, jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale, de exemplu Decizia nr. 524 din 11 octombrie 2005, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 965 din 31 octombrie 2005, prin care instanţa de contencios constituţional a respins excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 2781 alin. 1 şi 2 din Codul de procedură penală, reţinând, pentru argumentele acolo expuse, că acestea reprezintă o concretizare a prevederilor constituţionale privind accesul liber la justiţie, şi nu o încălcare a lor, aşa cum susţine autorul excepţiei şi în prezenta cauză.

Avocatul Poporului a transmis punctul său de vedere în sensul că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, deoarece dispoziţiile legale criticate se aplică în mod egal tuturor persoanelor aflate în ipoteza normei juridice, fără nicio discriminare pe criterii arbitrare, sens în care nu se poate susţine că ar contraveni principiului egalităţii în drepturi şi nici regulii constituţionale potrivit căreia justiţia este unică, imparţială şi egală pentru toţi.

De asemenea, prevederile art. 2781 alin. 1 şi 2 din Codul de procedură penală sunt menite tocmai să asigure liberul acces ia justiţie în cauzele în care parchetul a emis acte de netrimitere în judecată. Instituirea de către legiuitor a termenului de 20 de zile, în cadrul căruia persoana interesată poate face plângere împotriva soluţiei procurorului, dă expresie principiului celerităţii care guvernează desfăşurarea procesului penal.

Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului şi dispoziţiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:

Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.

Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 2781 alin. 1 şi 2 din Codul de procedură penală, cu denumirea marginală „Plângerea în faţa judecătorului împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată", care are următorul conţinut:

„După respingerea plângerii făcute conform art. 275-278 împotriva rezoluţiei de neîncepere a urmăririi penale sau a ordonanţei ori, după caz, a rezoluţiei de clasare, de scoatere de sub urmărire penală sau de încetare a urmăririi penale, date de procuror, persoana vătămată, precum şi orice alte persoane ale căror interese legitime sunt vătămate pot face plângere, în termen de 20 de zile de la data comunicării de către procuror a modului de rezolvare, potrivit art. 277 şi 278, la judecătorul de la instanţa căreia i-ar reveni, potrivit legii, competenţa să judece cauza în primă instanţă. Plângerea poate fi făcută şi împotriva dispoziţiei de netrimitere în judecată cuprinse în rechizitoriu.

In cazul în care prim-procurorul parchetului sau, după caz, procurorul general al parchetului de pe lângă curtea de apel, procurorul şef de secţie al Parchetului de pe lângă Inalta Curte de Casaţie şi Justiţie ori procurorul ierarhic superior nu a soluţionat plângerea în termenul prevăzut în art. 277, termenul prevăzut în alin. 1 curge de la data expirării termenului initial de 20 de zile."

In motivarea excepţiei, autorul acesteia susţine încălcarea prevederilor constituţionale ale art. 16 alin. (1) referitoare la egalitatea cetăţenilor în faţa legii, ale art. 21 alin. (1) şi (3) privind liberul acces la justiţie, ale art. 124 alin. (2) care consacră egalitatea în faţa justiţiei, ale art. 11 referitoare la dreptul internaţional şi dreptul intern, ale art. 20 privind tratatele internaţionale privind drepturile omului, ale art. 129 care prevăd dreptul la folosirea căilor de atac, ale art. 131 alin. (1) referitoare la rolul Ministerului Public în activitatea judiciară.

De asemenea, sunt invocate dispoziţiile art. 6 privind dreptul la un proces echitabil şi ale art. 13 referitoare la dreptul la un recurs efectiv, ambele din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale.

Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine că dispoziţiile art. 2781 alin. 1 şi 2 din Codul de procedură penală au mai constituit în numeroase rânduri obiect al controlului de constituţionalitate, prin raportare la aceleaşi texte constituţionale şi convenţionale şi cu o motivare asemănătoare. De exemplu, prin Decizia nr. 524 din 11 octombrie 2005, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 965 din 31 octombrie 2005, şi Decizia nr. 95 din 13 februarie 2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 148 din 1 martie 2007, Curtea, respingând excepţia, a reţinut, în esenţă, că prin dispoziţiile legale criticate nu se încalcă prevederile constituţionale privind accesul liber la justiţie, ci, dimpotrivă, se instituie accesul direct la justiţie al persoanelor nemulţumite de soluţiile de netrimitere în judecată date de procuror.

Intrucât faţă de cauzele soluţionate prin deciziile indicate nu au intervenit elemente noi care să justifice schimbarea jurisprudenţei Curţii, cele statuate îşi păstrează valabilitatea şi în prezentul dosar.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum si al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA  CONSTITUŢIONALĂ

In numele legii

DECIDE:

Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 2781 alin. 1 şi 2 din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Lăcrămioara Dorina Vasilica în Dosarul nr. 6.201/2006 al Judecătoriei laşi.

Definitivă şi general obligatorie.

Pronunţată în şedinţa publică din data de 19 iunie 2007.

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,

prof. univ. dr. IOAN VIDA

Magistrat-asistent,

Claudia-Margareta Krupenschi