DECIZIE   Nr. 585 din 4 mai 2010

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 29 alin. 3, art. 30 alin. 1, art. 31 alin. 1, art. 34 si art. 156 din Codul de procedura civila

ACT EMIS DE: CURTEA CONSTITUTIONALA

ACT PUBLICAT IN: MONITORUL OFICIAL  NR. 358 din 1 iunie 2010

Ioan Vida                                  - preşedinte

Nicolae Cochinescu                  -judecător

Aspazia Cojocaru                     -judecător

Acsinte Gaspar                         -judecător

Petre Lăzăroiu                           -judecător

Ion Predescu                             -judecător

Puskas Valentin Zoltan             -judecător

Tudorel Toader                          -judecător

Augustin Zegrean                      -judecător

Antonia Constantin                    - procuror

Mihaela Senia Costinescu         - magistrat-asistent

Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 29 alin. 3, art. 30 alin. 1, art. 31 alin. 1, art. 34 şi art. 156 din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Kocsis Sandor în Dosarul nr. 1.594/1.371/2007 al Tribunalului Comercial Mureş - Falimente.

La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată.

CURTEA,

având în vedere actele si lucrările dosarului, retine următoarele:

Prin încheierile din 24 martie 2009 şi 8 mai 2009, pronunţate în Dosarul nr. 1.594/1.371/2007, Tribunalul Comercial Mureş - Falimente a sesizat Curtea Constituţională cu soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 29 alin. 3, art. 30 alin. 1, art. 31 alin. 1, art. 34 şi art. 156 din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Kocsis Sandor.

In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul arată că dispoziţiile legale criticate, chiar dacă nu vizează fondul cauzei, contravin prevederilor art. 21 din Constituţie, în măsura în care judecarea cererii de recuzare nu se realizează în condiţii de contradictorialitate. Or, respectarea principiului contradictorialităţii în cazul cererilor de recuzare este o necesitate, întrucât judecarea recuzării are rol de a stabili o condiţie extrem de importantă a actului de justiţie, şi anume crearea premiselor unei judecăţi independente şi imparţiale, expresie a principiilor fundamentale ale Convenţiei pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale şi ale Constituţiei României.

Tribunalul Comercial Mureş - Falimente consideră neîntemeiată excepţia de neconstituţionalitate.

In conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului, precum şi Avocatului Poporului, pentru a-şi formula punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.

Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:

Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.

Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile art. 29 alin. 3, art. 30 alin. 1, art. 31 alin. 1, art. 34 şi art. 156 din Codul de procedură civilă, texte de lege care au următorul conţinut:

- Art. 29 alin. 3: „Judecătorul împotriva căruia e propusă recuzarea poate declara că se abţine.";

- Art. 30 alin. 1: „Recuzarea judecătorului se hotărăşte de instanţa respectivă, în alcătuirea căreia nu poate să intre cel recuzat.";

- Art. 31 alin. 1: „Instanţa decide asupra recuzării, în camera de consiliu, fără prezenţa părţilor şi ascultând pe judecătorul recuzat.";

- Art. 34: „Incheierea prin care s-a încuviinţat sau respins abţinerea, ca şi aceea prin care s-a încuviinţat recuzarea, nu este supusă la nicio cale de atac.

Incheierea prin care s-a respins recuzarea se poate ataca numai odată cu fondul.

Când instanţa superioară de fond constată că recuzarea a fost pe nedrept respinsă, reface toate actele şi dovezile administrate la prima instanţă.";

- Art. 156: „Instanţa va putea da un singur termen pentru lipsă de apărare, temeinic motivată.

Când instanţa refuză amânarea judecăţii pentru acest motiv, va amâna, la cererea părţii, pronunţarea în vederea depunerii de concluzii scrise."

In opinia autorului excepţiei de neconstituţionalitate, prevederile legale criticate contravin dispoziţiilor constituţionale cuprinse în art. 1 alin. (1), art. 11 alin. (1), art. 16 alin. (2), art. 21 alin. (3), art. 24 alin. (1) din Constituţie, precum şi în art. 6 paragraful 1 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale.

Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine că instanţa constituţională s-a pronunţat în numeroase cauze asupra constituţionalităţii textelor de lege criticate, acesta fiind raportat la aceleaşi prevederi din Constituţie ca şi cele invocate în cauza de faţă. Astfel, prin Decizia nr. 746 din 13 septembrie 2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 740 din 1 noiembrie 2007, şi Decizia nr. 936 din 18 octombrie 2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 847 din 10 decembrie 2007. Cu acele prilejuri, Curtea a reţinut că prevederile legale criticate nu contravin dispoziţiilor art. 21 din Constituţie, întrucât judecarea cererii de recuzare nu vizează fondul cauzei şi nu presupune în mod necesar dezbateri contradictorii. Prin această reglementare legiuitorul a avut în vedere instituirea unei proceduri simple şi operative de soluţionare a acestei cereri, încheierea prin care s-a respins recuzarea se poate ataca odată cu fondul, instanţa superioară de fond urmând a reface toate actele şi dovezile administrate la prima instanţă, atunci când constată că cererea de recuzare a fost pe nedrept respinsă.

Pentru aceleaşi considerente nu poate fi reţinută nici critica privind încălcarea art. 24 privind dreptul la apărare din Constituţie.

In ceea ce priveşte critica dispoziţiilor art. 156 din Codul de procedură civilă, Curtea constată că, în practica sa jurisdicţională, s-a mai pronunţat prin numeroase decizii asupra constituţionalităţii acestor prevederi de lege. Astfel, prin Decizia nr. 490 din 8 iunie 2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 587 din 6 iulie 2006, a statuat că dispoziţiile art. 156 din Codul de procedură civilă nu constituie o restrângere a dreptului la apărare, ci reprezintă o măsură de descurajare a exercitării cu rea-credinţă a drepturilor procesuale prin cereri de amânare a procesului în scopul tergiversării acestuia şi al împiedicării înfăptuirii justiţiei.

De asemenea, facultatea instituită pentru judecător de a nu acorda un termen pentru lipsă de apărare (caz în care se va amâna pronunţarea, la cererea părţii, pentru depunerea de concluzii scrise) sau de a acorda un singur termen în acest scop implică responsabilitatea acestuia în înfăptuirea actului de justiţie, iar pentru eventualele abuzuri sau greşeli de judecată datorate încălcării dreptului la apărare, legea prevede remediile necesare.

Intrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să determine schimbarea acestei jurisprudenţe, atât considerentele, cât şi soluţiile deciziei menţionate îşi păstrează valabilitatea şi în prezenta cauză.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA  CONSTITUŢIONALĂ

In numele legii

DECIDE:

Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 29 alin. 3, art. 30 alin. 1, art. 31 alin. 1, art. 34 şi art. 156 din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Kocsis Sandor în Dosarul nr. 1.594/1.371/2007 al Tribunalului Comercial Mureş - Falimente.

Definitivă şi general obligatorie.

Pronunţată în şedinţa publică din data de 4 mai 2010.

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,

prof. univ. dr. IOAN VIDA

Magistrat-asistent,

Mihaela Senia Costinescu