DECIZIE   Nr. 585 din  8 noiembrie 2005

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 3 si art. 299 alin. 3 din Codul de procedura civila, ale art. II din Legea nr. 195/2004 pentru aprobarea Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 58/2003 privind modificarea si completarea Codului de procedura civila si ale art. 25 alin. 3 din Legea nr. 92/1992 pentru organizarea judecatoreasca

ACT EMIS DE: CURTEA CONSTITUTIONALA

ACT PUBLICAT IN: MONITORUL OFICIAL  NR. 1123 din 13 decembrie 2005

    Ioan Vida              - presedinte
    Nicolae Cochinescu     - judecator
    Aspazia Cojocaru       - judecator
    Constantin Doldur      - judecator
    Kozsokar Gabor         - judecator
    Acsinte Gaspar         - judecator
    Petre Ninosu           - judecator
    Ion Predescu           - judecator
    Serban Viorel Stanoiu  - judecator
    Florentina Balta       - procuror
    Daniela Ramona Maritiu - magistrat-asistent

    Pe rol se afla solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 3 si art. 299 alin. 3 din Codul de procedura civila, ale art. II din Legea nr. 195/2004 pentru aprobarea Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 58/2003 privind modificarea si completarea Codului de procedura civila si ale art. 25 alin. 3 din Legea nr. 92/1992 pentru organizarea judecatoreasca, exceptie ridicata de Marin Frunza in Dosarul nr. 263/CM/2005 al Curtii de Apel Galati - Sectia conflicte de munca si asigurari sociale.
    La apelul nominal se constata lipsa autorului exceptiei, fata de care procedura de citare este legal indeplinita.
    Cauza fiind in stare de judecata, reprezentantul Ministerului Public, in ceea ce priveste dispozitiile art. 299 alin. 3 din Codul de procedura civila si ale art. 25 alin. 3 din Legea nr. 92/1992 pentru organizarea judecatoreasca, arata ca acestea au fost abrogate expres prin art. I pct. 45 din Legea nr. 219/2005, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 609 din 14 iulie 2005, respectiv prin art. 133 alin. (1) lit. b) din titlul IX al Legii nr. 304/2004, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 576 din 29 iunie 2004, punand concluzii de respingere ca fiind inadmisibila a exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 25 alin. 3 din Legea nr. 92/1992 si ca devenita inadmisibila a exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 299 alin. 3 din Codul de procedura civila, deoarece abrogarea acestora a intervenit dupa sesizarea Curtii Constitutionale. In ceea ce priveste exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 3 din Codul de procedura civila si ale art. II din Legea nr. 195/2004 pentru aprobarea Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 58/2003 privind modificarea si completarea Codului de procedura civila, pune concluzii de respingere a acesteia ca neintemeiata, aratand ca instanta de contencios constitutional s-a pronuntat prin Decizia nr. 333 din 28 iunie 2005, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 766 din 23 august 2005, in sensul constitutionalitatii acestora.

    CURTEA,
avand in vedere actele si lucrarile dosarului, retine urmatoarele:
    Prin Incheierea din 30 martie 2005, pronuntata in Dosarul nr. 263/CM/2005, Curtea de Apel Galati - Sectia conflicte de munca si asigurari sociale a sesizat Curtea Constitutionala cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 3 si art. 299 alin. 3 din Codul de procedura civila, ale art. II din Legea nr. 195/2004 pentru aprobarea Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 58/2003 privind modificarea si completarea Codului de procedura civila si ale art. 25 alin. 3 din Legea nr. 92/1992 pentru organizarea judecatoreasca. Exceptia a fost ridicata de Marin Frunza cu ocazia solutionarii recursului declarat impotriva Deciziei civile nr. 1.029 din 3 decembrie 2003, pronuntata de Tribunalul Galati in Dosarul nr. 2.212/C/2003 ce are ca obiect o contestatie in anulare.
    In motivarea exceptiei de neconstitutionalitate autorul acesteia considera ca dispozitiile art. 3 si art. 299 alin. 3 din Codul de procedura civila, ale art. II din Legea nr. 195/2004 si ale art. 25 alin. 3 din Legea nr. 92/1992 "sunt discriminatorii, totalitare, dictatoriale, inchizitoriale", deoarece incalca dreptul la un recurs efectiv la o instanta nationala, "dreptul privind interzicerea discriminarii, dreptul la un proces echitabil, principiul universalitatii, principiul statului de drept si dreptul la aparare". De asemenea, apreciaza ca dispozitiile Legii nr. 195/2004, care scot recursurile de pe rolul Inaltei Curti de Casatie si Justitie si le trimit pe cale administrativa unei instante inferioare in grad sau le trimit prin incheiere irevocabila de declinare a competentei, data in sala de consiliu, fara citarea partilor, incalca, de asemenea, toate drepturile mentionate mai sus, intrucat justitiabilul este supus unei discriminari, fiindu-i totodata nesocotit dreptul la aparare si dreptul la un proces echitabil.
    Curtea de Apel Galati - Sectia conflicte de munca si asigurari sociale apreciaza ca exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 3 si art. 299 alin. 3 din Codul de procedura civila, precum si ale Legii nr. 195/2004 pentru aprobarea Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 58/2003 privind modificarea si completarea Codului de procedura civila este neintemeiata, deoarece prin aceste dispozitii de lege s-a urmarit asigurarea unei mai bune administrari a justitiei. In ceea ce priveste exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 25 alin. 3 din Legea nr. 92/1992 pentru organizarea judecatoreasca, arata ca aceasta este inadmisibila, dispozitiile respective fiind abrogate.
    In conformitate cu dispozitiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, incheierea de sesizare a fost comunicata presedintilor celor doua Camere ale Parlamentului, Guvernului si Avocatului Poporului, pentru a-si formula punctele de vedere cu privire la exceptia de neconstitutionalitate ridicata.
    Guvernul apreciaza ca exceptia de neconstitutionalitate invocata este neintemeiata. In acest sens arata ca stabilirea competentei materiale a instantelor judecatoresti reprezinta o expresie a principiului inscris in art. 126 alin. (2) din Constitutie, potrivit caruia "Competenta instantelor judecatoresti si procedura de judecata sunt prevazute numai prin lege". Astfel, numarul gradelor de jurisdictie, precum si repartizarea competentei materiale pe nivelurile de instante nu sunt stabilite prin norme de natura constitutionala, legiuitorul constituant abilitand forul legislativ sa stabileasca aceste aspecte prin lege. In continuare, facand referire la jurisprudenta Curtii Constitutionale, arata ca accesul la justitie nu presupune in mod necesar accesul la toate gradele de jurisdictie si la toate nivelurile de instante, cu atat mai putin ajungerea tuturor cauzelor la Inalta Curte de Casatie si Justitie, motiv pentru care exercitarea controlului de legalitate, pe calea recursului, de o alta instanta decat instanta suprema nu contravine nici dreptului la un proces echitabil, nici dreptului la un recurs efectiv si liberului acces la justitie. De asemenea, se arata ca prevederile legale sunt concepute astfel incat sa confere aceleasi posibilitati si sa impuna aceleasi obligatii celor care se afla in situatii similare, motiv pentru care prevederile legale referitoare la competenta nu sunt nici "discriminatorii", nici "inchizitoriale".
    Avocatul Poporului apreciaza ca exceptia de neconstitutionalitate invocata este neintemeiata. In ceea ce priveste critica de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 3 si art. 299 alin. 3 din Codul de procedura civila si ale Legii nr. 195/2004 fata de prevederile art. 21 si 126 din Constitutie, arata ca aceasta nu poate fi retinuta, deoarece instituirea regulilor de desfasurare a procesului in fata instantelor judecatoresti este de competenta exclusiva a legiuitorului. Astfel, prevederile legale criticate, care reglementeaza competenta materiala a instantelor judecatoresti, precum si cele referitoare la termenul si formele recursului nu ingradesc sub nici un aspect accesul liber la justitie al cetatenilor, iar instituirea unor proceduri speciale in considerarea unor situatii deosebite este compatibila cu liberul acces la justitie. De asemenea, arata ca dispozitiile de lege criticate nu aduc atingere nici prevederilor art. 1, 11, 15, 20 si 24 din Constitutie. In ceea ce priveste critica de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 25 alin. 3 din Legea nr. 92/1992, arata ca aceasta este inadmisibila, aceste dispozitii fiind abrogate prin Legea nr. 304/2004, iar potrivit art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, Curtea Constitutionala se pronunta numai cu privire la dispozitiile dintr-o lege sau dintr-o ordonanta in vigoare.
    Presedintii celor doua Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la exceptia de neconstitutionalitate ridicata.

    CURTEA,
examinand incheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului si Avocatului Poporului, raportul intocmit de judecatorul-raportor, concluziile procurorului, dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si dispozitiile Legii nr. 47/1992, retine urmatoarele:
    Curtea Constitutionala a fost legal sesizata si este competenta, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, ale art. 1 alin. (2), art. 2, 3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, sa solutioneze exceptia de neconstitutionalitate ridicata.
    Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate il constituie:
    - Dispozitiile art. 3 din Codul de procedura civila; aceste dispozitii au fost modificate succesiv prin mai multe acte normative, ultimul dintre ele fiind Legea nr. 219/2005 privind aprobarea Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 138/2000 pentru modificarea si completarea Codului de procedura civila, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 609 din 14 iulie 2005;
    - Art. 299 alin. 3 din Codul de procedura civila; aceste dispozitii au fost abrogate expres prin art. I pct. 45 din Legea nr. 219/2005 privind aprobarea Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 138/2000 pentru modificarea si completarea Codului de procedura civila, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 609 din 14 iulie 2005;
    - Art. 25 alin. 3 din Legea nr. 92/1992 pentru organizarea judecatoreasca, republicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 259 din 30 septembrie 1997; aceste dispozitii au fost abrogate expres prin art. 133 alin. (1) lit. b) din titlul IX al Legii nr. 304/2004 privind organizarea judiciara, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 576 din 29 iunie 2004;
    - Desi Curtea Constitutionala a fost sesizata cu dispozitiile Legii nr. 195/2004 pentru aprobarea Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 58/2003 privind modificarea si completarea Codului de procedura civila, din motivarea exceptiei de neconstitutionalitate se observa ca, in fapt, critica autorului acesteia vizeaza dispozitiile art. II din Legea nr. 195/2004. Asadar, Curtea Constitutionala urmeaza sa se pronunte asupra acestui din urma text de lege. Legea nr. 195/2004 pentru aprobarea Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 58/2003 privind modificarea si completarea Codului de procedura civila a fost publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 470 din 26 mai 2004.
    Textele de lege criticate au urmatorul cuprins:
    - Art. 3 din Codul de procedura civila: "Curtile de apel judeca:
    1. in prima instanta, procesele si cererile in materie de contencios administrativ privind actele autoritatilor si institutiilor centrale;
    2. ca instante de apel, apelurile declarate impotriva hotararilor pronuntate de tribunale in prima instanta;
    3. ca instante de recurs, recursurile declarate impotriva hotararilor pronuntate de tribunale in apel sau impotriva hotararilor pronuntate in prima instanta de tribunale, care, potrivit legii, nu sunt supuse apelului, precum si in orice alte cazuri expres prevazute de lege;
    4. in orice alte materii date prin lege in competenta lor.";
    - Art. 299 alin. 3 din Codul de procedura civila: "In situatiile in care, potrivit dispozitiilor prezentului cod sau ale legii speciale, incheierile sau alte hotarari pronuntate de instantele judecatoresti sunt supuse numai recursului, judecarea acestei cai de atac este de competenta instantei imediat superioare celei care a pronuntat hotararea in cauza sau, dupa caz, de competenta instantei expres prevazute de lege.";
    - Art. II din Legea nr. 195/2004: "(1) Recursurile impotriva hotararilor date fara drept de apel potrivit legii in vigoare la data pronuntarii lor si aflate pe rolul Inaltei Curti de Casatie si Justitie se trimit spre judecata instantelor imediat superioare celor care au pronuntat hotararea in prima instanta.
    (2) Recursurile aflate pe rolul Inaltei Curti de Casatie si Justitie si care au ca obiect hotarari prin care tribunalele au judecat apeluri se trimit spre judecata curtilor de apel.
    (3) Recursurile prevazute la alin. (1) si (2), a caror admisibilitate in principiu nu a fost examinata pana la data intrarii in vigoare a prezentei legi, se scot de pe rol si se trimit, pe cale administrativa, instantelor devenite competente sa le judece, iar in cazul in care admisibilitatea in principiu a fost examinata, se trimit prin declinarea competentei, prin incheiere irevocabila, data in camera de consiliu, fara citarea partilor.";
    - Art. 25 alin. 3 din Legea nr. 92/1992: "Ca instante de recurs, curtile de apel judeca recursurile declarate impotriva hotararilor pronuntate de tribunale in apel, precum si in alte cauze prevazute de lege."
    In sustinerea neconstitutionalitatii acestor dispozitii legale, autorul exceptiei invoca incalcarea prevederilor art. 1 referitoare la statul roman, art. 11 privind dreptul international si dreptul intern, art. 15 privind universalitatea, art. 16 referitoare la egalitatea cetatenilor in fata legii, art. 20 relative la tratatele internationale privind drepturile omului, art. 21 privind accesul liber la justitie, art. 24 privind dreptul la aparare, art. 124 privind infaptuirea justitiei si ale art. 126 privind instantele judecatoresti.
    De asemenea, considera ca se incalca si prevederile art. 6 privind dreptul la un proces echitabil, art. 13 privind dreptul la un recurs efectiv, art. 14 privind interzicerea discriminarii si art. 17 privind interzicerea abuzului de drept din Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale, precum si ale art. 1, 2 si 7 privind egalitatea in drepturi, ale art. 6 referitoare la dreptul fiecarui om de a-i fi recunoscuta calitatea de subiect de drept, ale art. 8 privind dreptul de a sesiza instantele judecatoresti, ale art. 10 privind dreptul persoanei de a fi audiata in mod echitabil si public de un tribunal independent si impartial, ale art. 11 referitoare la prezumtia de nevinovatie si ale art. 30 privind interpretarea Declaratiei, din Declaratia Universala a Drepturilor Omului.
    Examinand exceptia de neconstitutionalitate, Curtea constata ca obiectul cauzei in care a fost ridicata exceptia de neconstitutionalitate il constituie recursul impotriva unei decizii a Tribunalului Galati intr-un dosar ce avea ca obiect o contestatie in anulare, recurs a carui solutionare, la momentul declararii, era de competenta Inaltei Curti de Casatie si Justitie, potrivit art. I pct. 8 din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 58/2003 privind modificarea si completarea Codului de procedura civila. In urma aprobarii cu modificari si completari a acestui act normativ, prin Legea nr. 195/2004, recursurile au fost trimise pe cale administrativa instantei devenite competente sa le solutioneze, respectiv Curtii de Apel Galati - Sectia civila, in conformitate cu dispozitiile art. II alin. (1) si (3) teza intai din Legea nr. 195/2004. Ulterior, avand in vedere infiintarea sectiilor specializate in cadrul Curtii de Apel Galati, instanta a invocat exceptia necompetentei Sectiei civile si a dispus scoaterea de pe rolul Sectiei civile a cauzei si trecerea acesteia pe rolul Sectiei conflicte de munca si asigurari sociale din cadrul Curtii de Apel Galati.
    Potrivit art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, "Curtea Constitutionala decide asupra exceptiilor ridicate in fata instantelor judecatoresti sau de arbitraj comercial privind neconstitutionalitatea unei legi sau ordonante ori a unei dispozitii dintr-o lege sau dintr-o ordonanta in vigoare, care are legatura cu solutionarea cauzei in orice faza a litigiului si oricare ar fi obiectul acestuia". Asa fiind, Curtea constata ca dispozitiile art. 3 pct. 1, 2 si 4 din Codul de procedura civila nu au legatura cu solutionarea cauzei deduse judecatii, respectiv cu solutionarea recursului impotriva deciziei Tribunalului Galati. Or, potrivit dispozitiilor alin. (6) al art. 29 din Legea nr. 47/1992, exceptia de neconstitutionalitate contrara prevederilor alin. (1) al aceluiasi articol este inadmisibila, urmand a fi respinsa ca atare.
    Cu privire la critica de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 299 alin. 3 din Codul de procedura civila si art. 25 alin. 3 din Legea nr. 92/1992 pentru organizarea judecatoreasca, Curtea constata ca aceste dispozitii au fost abrogate expres prin art. I pct. 45 din Legea nr. 219/2005, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 609 din 14 iulie 2005, respectiv prin art. 133 alin. (1) lit. b) din titlul IX al Legii nr. 304/2004, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 576 din 29 iunie 2004.
    In conformitate cu dispozitiile art. 147 alin. (1) din Constitutie, numai legile si ordonantele in vigoare pot forma obiect al controlului de constitutionalitate. In consecinta, Curtea retine ca in cauza devin incidente dispozitiile art. 29 alin. (1) si (6) din Legea nr. 47/1992, potrivit carora controlul de constitutionalitate exercitat de Curte nu poate avea ca obiect decat legi sau ordonante ori dispozitii dintr-o lege sau ordonanta in vigoare la momentul exercitarii acestuia, in caz contrar exceptia fiind inadmisibila. Avand in vedere ca, in cauza, abrogarea art. 299 alin. 3 din Codul de procedura civila a intervenit dupa sesizarea Curtii Constitutionale, exceptia urmeaza sa fie respinsa ca devenita inadmisibila.
    Referitor la critica de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 3 pct. 3 din Codul de procedura civila si art. II din Legea nr. 195/2004, prin Decizia nr. 333 din 28 iunie 2005, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 766 din 23 august 2005, Curtea a constatat ca aceasta este neintemeiata, in considerarea celor ce urmeaza.
    Modificarea reglementarii in aceasta materie a fost realizata de legiuitor in cadrul competentei sale constitutionale, fiind impusa de o serie de ratiuni majore, care erau afectate de reglementarea anterioara, ce instituia competenta exclusiva a Inaltei Curti de Casatie si Justitie in materie de solutionare a recursurilor. S-a urmarit astfel o mai buna administrare a justitiei, o deplina realizare a accesului liber la justitie si a dreptului la un proces echitabil. Dupa cum a decis Curtea Constitutionala in Decizia nr. 523 din 25 noiembrie 2004, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 144 din 17 februarie 2005, dispozitia art. II din Legea nr. 195/2004 a fost adoptata pentru a se debloca activitatea de solutionare a recursurilor de catre Inalta Curte de Casatie si Justitie, care, in aplicarea prevederilor Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 58/2003, avea competenta generala in materia recursului civil, iar din aceasta cauza, dat fiind numarul mare al cauzelor pe rol, se afla in imposibilitate de a asigura solutionarea acestora in termenul rezonabil impus de art. 21 alin. (3) din Constitutie. Noua solutie legislativa nu instituie nici o discriminare si, ca atare, nu contravine principiului egalitatii de tratament intre subiectele de drept. Consacrarea posibilitatii de a exercita o cale de atac impotriva solutiei de trimitere a dosarului, pe cale administrativa sau prin incheiere de declinare de competenta, la instanta devenita competenta potrivit noii reglementari, ar fi fost nu doar neproductiva, ducand la tergiversarea solutionarii cauzei, ci, totodata, inutila fata de caracterul imperativ al normelor in materie de competenta. Asa fiind, nu se poate retine incalcarea nici unuia dintre textele invocate de autorul exceptiei, continute in Constitutie, in Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale si in Declaratia Universala a Drepturilor Omului.

    Pentru considerentele expuse mai sus, in temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, precum si al art. 1 - 3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) si al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

    CURTEA CONSTITUTIONALA
    In numele legii
    DECIDE:

    1. Respinge, ca fiind inadmisibila, exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 3 pct. 1, 2 si 4 din Codul de procedura civila si a dispozitiilor art. 25 alin. 3 din Legea nr. 92/1992 pentru organizarea judecatoreasca, exceptie ridicata de Marin Frunza in Dosarul nr. 263/CM/2005 al Curtii de Apel Galati - Sectia conflicte de munca si asigurari sociale.
    2. Respinge, ca devenita inadmisibila, exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 299 alin. 3 din Codul de procedura civila, exceptie ridicata de acelasi autor in acelasi dosar al aceleiasi instante.
    3. Respinge, ca fiind neintemeiata, exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 3 pct. 3 din Codul de procedura civila si art. II din Legea nr. 195/2004, exceptie ridicata de acelasi autor in acelasi dosar al aceleiasi instante.
    Definitiva si general obligatorie.
    Pronuntata in sedinta publica din data de 8 noiembrie 2005.

          PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,
              prof. univ. dr. IOAN VIDA

                              Magistrat-asistent,
                              Daniela Ramona Maritiu