DECIZIE Nr.
583 din 20 mai 2008
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a prevederilor art. 3 alin. (1) lit. b) din Legea nr.
10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate in mod abuziv in
perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 550 din 21 iulie 2008
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu -judecător
Aspazia Cojocaru -judecător
Acsinte Gaspar -judecător
Ion Predescu -judecător
Puskas Valentin Zoltan -judecător
Tudorel Toader -judecător
Augustin Zegrean -judecător
Ion Tiucă - procuror
Maria Bratu -
magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea
excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 3 alin. (1) lit. b) din
Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod
abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, excepţie ridicată de
Octavian Ştefan în Dosarul nr. 1.887/3/2006 al Inaltei Curţi de Casaţie şi
Justiţie - Secţia civilă şi de proprietate intelectuală.
La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care
procedura de citare este legal îndeplinită.
Cauza se află în stare de judecată.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de
respingere a excepţiei ca inadmisibilă, întrucât critica de neconstituţionalitate
vizează completarea legii.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată
următoarele:
Prin Incheierea din 22
noiembrie 2007, pronunţată în Dosarul nr. 1.887/3/2006, Inalta Curte de
Casaţie şi Justiţie - Secţia civilă şi de proprietate intelectuală a sesizat
Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art.
3 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 10/2001
privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6
martie 1945 - 22 decembrie 1989, excepţie ridicată
de Octavian Ştefan.
In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine, în esenţă, că „redactarea textului de
lege criticat este defectuoasă" deoarece are în vedere numai asociaţii
persoanelor juridice cu scop lucrativ, fără a ţine seama de asociaţii unei
fundaţii care, de asemenea, este persoană juridică, ceea ce contravine atât
art. 16 alin. (1) şi (2), cât şi art. 44 alin. (2) din Constituţie. Se mai
susţine că prevederile de lege criticate contravin şi art. 21 din Legea
fundamentală, întrucât înlătură de la accesul liber la justiţie pe fondatorii
persoanelor juridice fără scop lucrativ, care aveau în proprietate imobile
preluate abuziv de către stat, şi aceasta pentru că practica judiciară este unanimă
în a considera ca inadmisibilă acţiunea în revendicare a unor astfel de
imobile, fundamentată pe dispoziţiile de drept comun.
Inalta Curte de
Casaţie şi Justiţie - Secţia civilă şi de proprietate intelectuală consideră că prevederile de lege criticate nu contravin
dispoziţiilor constituţionale. De altfel, arată aceasta, criticile de
neconstituţionalitate vizează modificarea sau completarea textului de lege,
atribut care este de competenţa legiuitorului.
Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea
de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale
Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele
de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Guvernul consideră că
excepţia este neîntemeiată. In acest sens, arată că Legea nr. 10/2001 este o
lege specială în materia revendicării imobiliare, prin care legiuitorul a
urmărit să evite perpetuarea stării de incertitudine în ceea ce priveşte
situaţia juridică a imobilelor preluate în mod abuziv de către stat sau de
către alte persoane juridice în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989. Pe
de altă parte, se arată că prin această lege s-a dorit adoptarea unor măsuri
care să asigure o reparaţie integrală a abuzurilor comise de regimul comunist şi,
ori de câte ori din motive obiective restituirea în natură nu este posibilă, să
se acorde despăgubiri juste şi echitabile. Mai arată că autorul excepţiei solicită de fapt modificarea
legii, or, Curtea nu are o astfel de atribuţie, aceasta revenind exclusiv
legiuitorului.
Avocatul Poporului consideră
că textul de lege criticat este constituţional, invocând în acest sens
jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de
neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de
sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul
întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, prevederile de lege
criticate raportate la dispoziţiile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992,
reţine următoarele:
Curtea Constituţională este competentă, potrivit
dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale art.
2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de
neconstituţionalitate cu care a fost sesizată.
Obiectul excepţiei îl
constituie prevederile art. 3 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 10/2001 privind
regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie
1945 - 22 decembrie 1989, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea
I, nr. 798 din 2 septembrie 2005.
Textul criticat are următoarea redactare: „Sunt
îndreptăţite, în înţelesul prezentei legi, la măsuri reparatorii constând în
restituire în natură sau, după caz, prin echivalent:
[...];
b) persoanele fizice, asociaţi ai persoanei juridice
care deţinea imobilele şi alte active în proprietate la data preluării acestora
în mod abuziv;"
Textele constituţionale invocate ca fiind încălcate
sunt cele ale art. 16 alin. (1) şi (2) privind egalitatea în drepturi, art. 21
referitor la accesul liber la justiţie şi art. 44 alin. (2) referitor la
dreptul de proprietate privată.
Analizând criticile de neconstituţionalitate, Curtea
constată că acestea vizează de fapt modificarea legii, or, examinarea excepţiei
cu un atare obiect excedează competenţei sale care, potrivit art. 2 alin. (3)
din Legea nr. 47/1992, se pronunţă „numai asupra constituţionalităţii
actelor cu privire la care a fost sesizată, fără a putea modifica sau completa
prevederile supuse controlului".
In acest sens este şi jurisprudenţa constantă a Curţii
Constituţionale, potrivit căreia aceasta nu se poate substitui legiuitorului
pentru completarea cu noi prevederi celor instituite şi nici nu îşi poate asuma
rolul de a crea, de a modifica sau de a abroga o normă juridică. Aceasta ar
contraveni dispoziţiilor art. 61 alin. (1) din Constituţie, care prevăd că: „(1)
Parlamentul este organul reprezentativ suprem al poporului român şi unica
autoritate legiuitoare a ţării."
Pentru motivele expuse mai sus, în temeiul art. 146
lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al
art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge, ca fiind inadmisibilă, excepţia de
neconstituţionalitate a prevederilor art. 3 alin. (1) lit. b) din Legea nr.
10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în
perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, excepţie ridicată de Octavian Ştefan
în Dosarul nr. 1.887/3/2006 al Inaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Secţia
civilă şi de proprietate intelectuală.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 20 mai 2008.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof.univ.dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Maria Bratu