DECIZIE Nr.
581 din 7 iunie 2007
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 278 si art. 278 1 alin. 8 lit. a)
din Codul de procedura penala
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 534 din 7 august 2007
Ion Predescu - preşedinte
Nicolae Cochinescu
-judecător
Acsinte Gaspar -judecător
Kozsokar Gabor -judecător
Petre Ninosu -judecător
Şerban Viorel Stănoiu -judecător
Tudorel Toader -judecător
Marinela Mincă - procuror
Florentina Geangu - magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 278 şi art. 2781 alin. 8 lit. c) din Codul de
procedură penală, excepţie ridicată de Valentin Pop în Dosarul nr. 246/219/2006
al Judecătoriei Dej.
La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de
care procedura de citare a fost legal îndeplinită.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de
respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca
neîntemeiată, făcând referire la jurisprudenţa în materie a Curţii
Constituţionale.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine
următoarele: Prin Incheierea din 1 martie 2007, pronunţată în Dosarul nr. 246/219/2006, Judecătoria Dej
a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a
dispoziţiilor art. 278 şi art. 2781 alin. 8 lit. a) din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Valentin Pop.
In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine că textele de lege criticate sunt neconstituţionale,
întrucât este supusă controlului judecătoresc doar soluţia de neîncepere a
urmăririi penale, precum şi pentru că „neparcurgerea procedurii prevăzute de
art. 278 din Codul de procedură penală constituie un fine de neprimire a
plângerii de către instanţa competentă să judece în fond cauza". Referitor
la dispoziţiile art. 2781 alin. 8 lit. a) din Codul de procedură penală, se susţine că
încalcă normele constituţionale şi din Convenţia pentru apărarea drepturilor
omului şi a libertăţilor fundamentale invocate, deoarece „dau dreptul instanţei
de judecată să nu administreze nemijlocit probe, ceea ce are drept consecinţă încălcarea
principiului egalităţii şi imparţialităţii justiţiei". Se mai arată că
„restrângerea căii de atac doar la recurs este neconstituţională şi permite
instanţelor judecătoreşti să nu judece fondul cauzei, de asemenea, permite să
restrângă şi calea de atac a revizuirii".
Judecătoria Dej apreciază
că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată.
In conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din
Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor
două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi
exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.
Avocatul Poporului arată
că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, textele de lege
criticate fiind în deplină concordanţă cu dispoziţiile constituţionale.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi
Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere cu
privire la excepţia de neconstituţionalitate ridicată.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al
Avocatului Poporului, raportul întocmit de
judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate
raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine
următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este
competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1
alin. (2), ale art. 2,' 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze
excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl
constituie dispoziţiile art. 278 şi art. 2781 alin.'8 lit. c) din Codul de procedură
penală, astfel cum au fost modificate prin Legea nr. 356/2006, publicată în
Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 677 din 7 august 2006, şi au următorul cuprins:
- Art. 278 (Plângerea contra actelor procurorului): „Plângerea împotriva măsurilor luate sau a actelor efectuate de
procuror ori efectuate pe baza dispoziţiilor date de acesta se rezolvă de
prim-procurorul parchetului sau, după caz, de procurorul general al parchetului
de pe lângă curtea de apel ori de procurorul şef de secţie al
Parchetului de pe lângă Inalta Curte de Casaţie şi Justiţie.
In cazul când măsurile şi actele sunt ale
prim-procurorului ori ale procurorului general al parchetului de pe lângă
curtea de apel sau ale procurorului şef de secţie al Parchetului de pe lângă
Inalta Curte de Casaţie şi Justiţie ori au fost luate sau efectuate pe baza
dispoziţiilor date de către aceştia, plângerea se rezolvă de procurorul
ierarhic superior.
In cazul rezoluţiei de neîncepere a urmăririi penale
sau al ordonanţei ori, după caz, al rezoluţiei de clasare, de scoatere de sub
urmărire penală sau de încetare a urmăririi penale, plângerea se face în termen
de 20 de zile de la comunicarea copiei de pe ordonanţă sau rezoluţie
persoanelor interesate, potrivit art. 228 alin.
6,' art. 246 alin. '1
şi art. 249 alin. 2.
Rezoluţiile sau ordonanţele prin care se
soluţionează plângerile împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor de neîncepere a
urmăririi penale, de clasare, de scoatere de sub urmărire penală ori de
încetare a urmăririi penale, se comunică persoanei care a făcut plângerea şi
celorlalte persoane interesate.
Dispoziţiile art. 275-277 se aplică în mod
corespunzător."
- Art. 2781
(Plângerea în faţa judecătorului împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor
procurorului de netrimitere în judecată) alin. 8 lit. a): „Judecătorul
pronunţă una dintre următoarele soluţii: a) respinge plângerea, prin sentinţă,
ca tardivă sau inadmisibilă ori, după caz, ca ne fondată, menţinând rezoluţia
sau ordonanţa atacată".
Dispoziţiile constituţionale pretins încălcate sunt
cuprinse în art. 16 privind egalitatea în drepturi, în art. 21 privind accesul
liber la justiţie şi dreptul la un proces echitabil, în art. 24 privind dreptul
la apărare, în art. 53 referitor la restrângerea exerciţiului unor drepturi sau
al unor libertăţi, în art. 124 privind înfăptuirea justiţiei, în art. 129
privind folosirea căilor de atac, în art. 131 privind rolul Ministerului
Public, cu raportare la art. 6, 13 şi 14 din Convenţia pentru apărarea
drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, care reglementează dreptul
la un proces echitabil, dreptul la un recurs efectiv în faţa unei instanţe
naţionale, respectiv interzicerea discriminării.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate astfel cum
a fost formulată, Curtea constată că aceasta este neîntemeiată.
Contrar susţinerilor autorului excepţiei, prevederile
legale ce fac obiectul excepţiei sunt expresia unor dispoziţii cuprinse în
Legea fundamentală. Astfel, art. 278 din Codul de procedură penală, care
reglementează plângerea împotriva actelor procurorului, constituie
concretizarea dispoziţiilor constituţionale privind rolul Ministerului Public
şi dă expresie principiului controlului ierarhic ce guvernează activitatea
procurorilor, prevăzut de art. 132 alin. (1) din Legea fundamentală. Art. 2781 din Codul de procedură penală, care
reglementează posibilitatea formulării plângerii la instanţa de judecată
împotriva acelor acte prin care procurorul soluţionează cauza penală fără ca
aceasta să mai ajungă în faţa instanţei, reprezintă concretizarea prevederilor
constituţionale ce stabilesc liberul acces la justiţie şi dreptul la un proces
echitabil.
Aceste texte de lege nu cuprind privilegii sau
discriminări în raport cu criteriile egalităţii în drepturi prevăzute de art. 4
din Legea fundamentală, orice persoană vătămată în drepturile sale prin măsuri
sau acte ale procurorului având posibilitatea să promoveze împotriva acestora
căile de atac prevăzute de lege, iar, în acest cadru, să beneficieze de toate
garanţiile specifice dreptului la apărare. Aşa fiind, criticile formulate în
raport cu dispoziţiile art. 16 din Legea fundamentală privind egalitatea în
drepturi, ale art. 14 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a
libertăţilor fundamentale privind interzicerea discriminării şi ale art. 24 din
Constituţie privind dreptul la apărare sunt neîntemeiate.
Intrucât textele de lege criticate nu pun în discuţie
restrângeri ale exerciţiului unor drepturi sau libertăţi constituţionale, art.
53 din Legea fundamentală nu are incidenţă în cauză.
De altfel, în jurisprudenţa sa, Curtea Constituţională
s-a pronunţat prin numeroase decizii asupra constituţionalităţii art. 278 şi
art. 2781 alin. 8
lit. a) din Codul de procedură penală, în raport cu dispoziţii constituţionale
şi din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor
fundamentale invocate şi în prezenta cauză.
Astfel, de exemplu, prin Decizia nr. 301 din 9 iunie
2005, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 689 din 1 august 2005, şi prin
Decizia nr. 540 din 7 decembrie 2004, publicată în Monitorul Oficial al României,
Partea I, nr. 15 din 5
ianuarie 2005, Curtea a respins excepţia de neconstituţionalitate a
dispoziţiilor art. 278 din Codul de procedură penală, statuând, pentru
considerentele acolo reţinute, că acest text de lege nu încalcă prevederile
art. 21 din Legea fundamentală şi nici pe cele ale art. 6 şi 13 din Convenţia
pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, privind
liberul acces la justiţie şi dreptul la un proces echitabil.
De asemenea, prin Decizia nr. 228 din 7 martie 2006,
publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 332 din 13 aprilie 2006, Curtea a respins excepţia de
neconstituţionalitate a prevederilor art. 2781 alin. 8 lit. a) din Codul de procedură
penală, reţinând că acest text de lege nu încalcă dispoziţiile constituţionale
ale art. 21 alin. (3) privind dreptul la un proces echitabil şi nici pe cele
ale art. 124 alin. (2) privind unicitatea, imparţialitatea şi egalitatea
justiţiei. In cuprinsul deciziei menţionate, Curtea a reţinut următoarele:
„Faptul că, potrivit art. 2781 alin. 8 lit. a) din Codul de procedură penală, după judecarea
plângerii împotriva soluţiei procurorului, instanţa pronunţă la rândul ei o
hotărâre prin care menţine această soluţie nu poate fi caracterizat ca o
împiedicare a accesului la justiţie, respectiv o încălcare a dreptului la un
proces echitabil, dat fiind că hotărârea aparţine în acest caz înseşi
justiţiei, iar partea nemulţumită are deschise, tot în justiţie, căile de atac
prevăzute de lege."
Intrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să
determine schimbarea jurisprudenţei Curţii, cele statuate în deciziile mai sus
menţionate îşi păstrează valabilitatea.
Faţă de cele arătate, în temeiul art. 146 lit. d) si al
art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum si al art. 1-3, al art. 11 alin. (1)
lit. A.d) şi ai art. 29 alin. (1) şi (6) din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a
dispoziţiilor art. 278 şi art. 2781 alin. 8 lit. c) din Codul de procedură penală, excepţie ridicată
de Valentin Pop în Dosarul nr. 246/219/2006 al Judecătoriei Dej.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 7 iunie 2007.
PREŞEDINTE,
ION PREDESCU
Magistrat-asistent,
Florentina Geangu