DECIZIE Nr.
579 din 7 iunie 2007
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 397, art. 399 si art. 401 din Codul
de procedura penala
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 534 din 7 august 2007
Ion Predescu - preşedinte
Nicolae Cochinescu -judecător
Acsinte Gaspar -judecător
Kozsokar Gabor -judecător
Petre Ninosu -judecător
Şerban Viorel Stănoiu -judecător
Tudorel Toader -judecător
Marinela Mincă - procuror
Florentina Geangu - magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 397, art. 399 şi art. 401 din Codul
de procedură penală, excepţie ridicată de Alexandru Rădulescu în Dosarul nr.
25.294/3/2006 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia I penală.
La apelul nominal răspunde autorul excepţiei. Procedura
este legal îndeplinită.
Având cuvântul pe fond, autorul excepţiei solicită
admiterea acesteia, expunând, pe larg, motivele de neconstituţionalitate
invocate în faţa instanţei de fond. Depune la dosar concluzii scrise.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de
respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată, făcând
referire la jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine
următoarele:
Prin Incheierea din 13 martie 2007, pronunţată în
Dosarul nr. 25.294/3/2006, Curtea de Apel Bucureşti - Secţia I penală a sesizat Curtea
Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 397,
art. 399 şi art. 401 din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Alexandru Rădulescu.
In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine că prevederile
art. 397, art. 399 şi art. 401 din Codul de procedură penală contravin
dispoziţiilor constituţionale privind accesul liber la justiţie, deoarece
cererea de revizuire se adresează parchetului, iar nu instanţei de judecată.
Curtea de Apel
Bucureşti - Secţia I penală apreciază că dispoziţiile
legale invocate nu aduc atingere principiului liberului acces la justiţie.
In conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din
Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor
două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi
exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.
Avocatul Poporului arată
că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, textele de lege
criticate fiind în deplină concordanţă cu dispoziţiile constituţionale.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi
Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere cu
privire la excepţia de neconstituţionalitate ridicată.
CURTEA,
examinând încheierea de
sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de
judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate,
raportate la prevederile
Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este
competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1
alin. (2), ale art. 2,3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze
excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de
neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 397, art. 399 şi art. 401
din Codul de procedură penală, care au următorul conţinut:
- Art. 397: „Cererea de
revizuire se adresează procurorului de la parchetul de pe lângă instanţa care a
judecat cauza în primă instanţă.
Cererea se face în scris, cu arătarea cazului de
revizuire pe care se întemeiază şi a mijloacelor de probă în dovedirea
acestuia.
Dacă cererea nu îndeplineşte condiţiile arătate în
alin. 2, procurorul cheamă persoana care a făcut cererea, în vederea
completării sau precizării acesteia.";
-Art. 399: „După
introducerea cererii de revizuire procurorul ascultă, dacă este cazul, potrivit
art. 397 alin. 3, persoana care solicită revizuirea. In cazul când este
necesară efectuarea de cercetări pentru a verifica temeinicia cererii de
revizuire, procurorul dispune aceasta prin ordonanţă.
Totodată, procurorul cere, dacă este necesar,
dosarul cauzei.
Pentru efectuarea actelor de cercetare procurorul
poate delega organul de cercetare penală. Dispoziţiile art. 217 alineatul ultim
sunt aplicabile.
Termenul de efectuare a actelor de cercetare este de
2 luni şi curge de la data introducerii cererii de revizuire.
După efectuarea cercetărilor, procurorul înaintează
întregul material împreună cu concluziile sale instanţei competente.";
-Art. 401: „Competentă să
judece cererea de revizuire este instanţa care a judecat cauza în primă
instanţă. Când temeiul cererii de revizuire constă în existenţa unor hotărâri
ce nu se pot concilia, competenţa se determină potrivit dispoziţiilor art.
35".
Prevederile din Legea fundamentală pretins încălcate
sunt cele ale art. 21 referitoare la accesul liber la justiţie.
Examinând excepţia de
neconstituţionalitate ridicată, se constată că dispoziţiile art. 397, art. 399
şi art. 401 din Codul de procedură penală, instituind reguli privind modul de
soluţionare a cererii de revizuire, nu sunt de natură să îngrădească dreptul
părţilor de a se adresa justiţiei pentru apărarea drepturilor, libertăţilor şi
intereselor lor legitime şi de a beneficia de un proces echitabil. Legislaţia
procesual penală prevede suficiente garanţii pentru asigurarea accesului liber
la justiţie, astfel, după efectuarea cercetărilor pentru verificarea
temeiniciei cererii de revizuire, procurorul înaintează întregul material
împreună cu concluziile sale instanţei competente. De asemenea, potrivit
dispoziţiilor art. 403 din Codul de procedură penală, instanţa, ascultând
concluziile procurorului şi ale părţilor, examinează dacă cererea de revizuire
este făcută în condiţiile prevăzute de lege şi dacă din probele strânse în
cursul cercetării efectuate de procuror rezultă date suficiente pentru
admiterea în principiu.
In concluzie, din dispoziţiile
art. 397 - 406 din Codul de procedură penală rezultă faptul că este obligatorie
sesizarea instanţei de judecată, care, după verificarea probelor existente sau
după administrarea de probe noi, se va pronunţa cu privire la temeinicia cererii de revizuire.
Justificarea prezenţei organelor de urmărire penală în
procedura revizuirii se explică prin specificul acestei căi de atac, al cărui
scop îl constituie repararea erorilor judiciare de fapt cuprinse în hotărârile
judecătoreşti definitive. Calea de atac a revizuirii presupune reluarea
procesului penal din faza de urmărire penală, restabilirea adevărului putând
duce la o altă soluţionare a cauzei decât cea dispusă anterior, fiind necesar
ca şi în această situaţie fazele procesului penal să fie respectate.
Pe cale de consecinţă, contrar susţinerilor autorului
excepţiei, prevederile art. 397, art. 399 şi art. 401 din Codul de procedură penală nu aduc atingere
principiului liberului acces la justiţie, întreaga activitate desfăşurată de
procuror şi de organele de urmărire penală, precum şi întregul probatoriu
administrat fiind supuse controlului instanţei judecătoreşti.
In sensul celor arătate, Curtea s-a pronunţat prin
Decizia nr. 155 din 27 februarie 2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 186 din 19 martie 2007.
Deoarece până în prezent nu au intervenit elemente noi
de natură să determine schimbarea acestei jurisprudenţe, considerentele
deciziei menţionate mai sus îşi păstrează valabilitatea şi în prezenta cauză.
Faţa de cele arătate, în
temeiul art. 146 lit. d)şi al art. 147 alin. (4)din Constituţie, precum şi al
art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi ai art. 29 alin. (1) şi (6) din
Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 397, art. 399 şi art. 401 din Codul
de procedură penală, excepţie ridicată de Alexandru Rădulescu în Dosarul nr.
25.294/3/2006 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia I penală.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 7 iunie 2007.
PREŞEDINTE,
ION PREDESCU
Magistrat-asistent,
Florentina Geangu