DECIZIE Nr.
576 din 7 iunie 2007
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 393 alin. 1 din Codul de procedura
penala
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 534 din 7 august 2007
Ion Predescu - preşedinte
Nicolae Cochinescu -judecător
Acsinte Gaspar -judecător
Kozsokar Gabor -judecător
Petre Ninosu -judecător
Şerban Viorel Stănoiu - judecător
Tudorel Toader -judecător
Marinela
Mincă - procuror
Florentina Geangu - magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 393 alin. 1 din Codul de procedură
penală, excepţie ridicată de
Maricica Popa în Dosarul nr. 143/2006 al Curţii Militare de Apel.
La apelul nominal răspunde partea Mihai Robert
Burcescu, lipsind celelalte părţi, faţă de care procedura de citare a fost
legal îndeplinită.
Partea prezentă solicită respingerea excepţiei de
neconstituţionalitate ca neîntemeiată.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de
respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată, apreciind că
dispoziţiile legale criticate nu contravin prevederilor constituţionale.
CURTEA,
având în vedere actele şi
lucrările dosarului, reţine următoarele:
Prin Incheierea din 16 martie 2007, pronunţată în
Dosarul nr. 143/2006, Curtea Militară de Apel a sesizat Curtea
Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 393
alin. 1 din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Maricica Popa.
In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia apreciază că textul art. 393 alin. 1 din Codul de
procedură penală contravine prevederilor art. 21 din Constituţie, deoarece „nu
permite persoanelor interesate să formuleze cerere de revizuire atunci când
instanţele, judecând plângeri împotriva soluţiilor date de parchet, pronunţă
hotărâri judecătoreşti definitive şi ireconciliabile".
Curtea Militară de Apel apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este nefondată.
In conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din
Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor
două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi
exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.
Guvernul consideră că
excepţia este neîntemeiată, deoarece critica de neconstituţionalitate vizează
modalitatea de aplicare a dispoziţiilor art. 393 alin. 1 din Codul de procedură
penală de către instanţa de judecată, aspect care nu formează obiectul
competenţei Curţii Constituţionale.
Avocatul Poporului arată
că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, textele de lege
criticate fiind în deplină concordanţă cu dispoziţiile constituţionale.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de
neconstituţionalitate ridicată.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere
ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor,
susţinerile părţii prezente, concluziile procurorului, dispoziţiile legale
criticate raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992,
reţine următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este
competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1
alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze
excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl
constituie dispoziţiile art. 393 alin. 1 din Codul de procedură penală, care
are următorul cuprins: „Hotărârile judecătoreşti definitive pot fi supuse
revizuirii atât cu privire la latura penală, cât şi cu privire la latura
civilă".
Autorul excepţiei susţine că
dispoziţiile legale criticate încalcă prevederile constituţionale cuprinse în
art. 21 privind accesul liber la justiţie.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate ridicată,
Curtea reţine că revizuirea constituie o cale extraordinară de atac,
reglementată de legiuitor în temeiul prerogativelor acordate acestuia de
prevederile art. 126 alin. (2) din Constituţie, republicată, potrivit cărora „Competenţa
instanţelor judecătoreşti şi procedura de judecată sunt prevăzute numai prin
lege". Aceste
dispoziţii constituţionale conferă legiuitorului competenţa exclusivă de a
stabili procedura de judecată şi îl îndrituiesc pe acesta ca, în considerarea
unor situaţii deosebite, să stabilească reguli speciale de procedură, precum şi
modalităţi de exercitare a drepturilor procesuale, aşa cum este şi cazul
reglementării privind hotărârile judecătoreşti supuse revizuirii, realizată
prin dispoziţiile art. 393 alin. 1 din Codul de procedură penală.
Curtea constată că prin aceste dispoziţii de lege,
criticate de autoarea excepţiei de neconstituţionalitate, nu se aduce atingere
liberului acces la justiţie, întrucât, aşa cum a statuat în mod constant Curtea
în jurisprudenţa sa, liberul acces la justiţie semnifică faptul că orice
persoană poate sesiza instanţele judecătoreşti în cazul în care consideră că
drepturile, libertăţile sau interesele sale legitime au fost încălcate, iar nu
faptul că acest acces nu poate fi supus niciunei condiţionări, competenţa de a
stabili regulile de desfăşurare a procesului în faţa instanţelor judecătoreşti
revenindu-i, aşa cum s-a arătat, legiuitorului. Prevederile legale criticate,
reglementând o cale de atac extraordinară împotriva hotărârilor judecătoreşti,
nu îngrădesc, ci permit liberul acces la justiţie, în concordanţă şi cu
dispoziţiile art. 13 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a
libertăţilor fundamentale, referitoare la dreptul la un recurs efectiv.
De altfel, Curtea observă că neconstituţionalitatea
textului de lege criticat este dedusă exclusiv din modul de aplicare a
prevederilor legale privind revizuirea în cauza aflată pe rolul instanţei.
Astfel, motivele invocate în susţinerea excepţiei demonstrează că, în
realitate, obiectul criticii îl constituie această operaţiune, pe care Curtea
ar urma să o cenzureze. Or, exercitarea controlului asupra activităţii de
aplicare în concret a normelor legale reprezintă atributul exclusiv al
instanţelor judecătoreşti, Curtea Constituţională fiind competentă, potrivit
art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, să „se pronunţe numai asupra constituţionalităţii actelor cu privire la
care a fost sesizată". Atât interpretarea
conţinutului unei norme juridice, cât şi îndreptarea eventualelor erori de
interpretare sunt de competenţa instanţelor judecătoreşti, în cadrul căilor de
atac prevăzute de lege, pe care, de altfel, autoarea excepţiei le-a promovat.
Curtea constată în acest sens că excepţia de neconstituţionalitate a fost
ridicată în cadrul recursului declarat de Maricica Popa împotriva Sentinţei nr.
110 din 8 septembrie 2006, pronunţată de Tribunalul Militar Teritorial
Bucureşti în Dosarul nr. 132/2006, prin care s-a dispus respingerea, ca
inadmisibilă, a cererii de revizuire formulate de aceasta.
Faţade cele arătate, în temeiul art. 146 lit. d)şi al
art. 147 alin. (4)din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1)
lit. A.d) şi ai art. 29 alin. (1) şi (6) din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a
dispoziţiilor art. 393 alin. 1 din Codul de procedură penală, excepţie ridicată
de Maricica Popa în Dosarul nr. 143/2006 al Curţii Militare de Apel.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 7 iunie 2007.
PREŞEDINTE,
ION PREDESCU
Magistrat-asistent,
Florentina Geangu