DECIZIE Nr. 57 din 21 februarie 2002
referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 91^5
alin. 2 din Codul de procedura penala
ACT EMIS DE: CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN: MONITORUL OFICIAL NR. 182 din 18 martie 2002
Nicolae Popa - presedinte
Costica Bulai - judecator
Nicolae Cochinescu - judecator
Constantin Doldur - judecator
Kozsokar Gabor - judecator
Petre Ninosu - judecator
Serban Viorel Stanoiu - judecator
Lucian Stangu - judecator
Ioan Vida - judecator
Iuliana Nedelcu - procuror
Mihaela Senia Costinescu - magistrat-asistent
Pe rol se afla solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a
dispozitiilor art. 91^5 alin. 2 din Codul de procedura penala, ridicata de
Nicolae Calinescu in Dosarul nr. 711/2001 al Tribunalului Bucuresti - Sectia I
penala.
Dezbaterile au avut loc in sedinta publica din 14 februarie 2002 si au fost
consemnate in incheierea de la acea data, cand Curtea a amanat pronuntarea, in
vederea depunerii de concluzii scrise, pentru data de 21 februarie 2002.
CURTEA,
avand in vedere actele si lucrarile dosarului, retine urmatoarele:
Prin Incheierea din 27 septembrie 2001 Tribunalul Bucuresti - Sectia I
penala a sesizat Curtea Constitutionala cu exceptia de neconstitutionalitate a
dispozitiilor art. 91^5 alin. 2 din Codul de procedura penala, exceptie
ridicata de Nicolae Calinescu in Dosarul nr. 711/2001 al acelei instante.
In motivarea exceptiei de neconstitutionalitate autorul sustine ca
dispozitiile legale criticate incalca flagrant principiul inviolabilitatii
vietii intime, familiale si private prevazut la art. 26 din Constitutie,
deoarece permit autoritatilor publice imixtiunea in viata personala a
individului in alte conditii decat cele reglementate de lege in concordanta cu
Constitutia. Aceleasi dispozitii legale incalca, in opinia autorului exceptiei,
si secretul corespondentei reglementat la art. 28 din Constitutie, intrucat
permit oricarei persoane, fie ea si parte in procesul penal, sa inregistreze
convorbiri telefonice sau de alta natura, acestea putand servi ulterior ca
mijloace de proba. Se considera ca prevederile criticate sunt contrare insesi
logicii reglementarilor din aceeasi sectiune a Codului de procedura penala,
care se refera la inregistrari audio sau video efectuate numai cu autorizarea
procurorului.
De asemenea, se invoca in motivarea exceptiei si prevederile Conventiei
europene pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale,
cuprinse in art. 6, referitoare la dreptul persoanei la un proces echitabil, si
in art. 8, cu privire la dreptul persoanei la respectarea vietii sale private
si de familie, a domiciliului sau si a corespondentei sale.
Instanta de judecata, exprimandu-si opinia, arata ca dispozitiile art. 91^5
alin. 2 din Codul de procedura penala nu incalca prevederile art. 26 si 28 din
Constitutie. Dispozitiile legale criticate trebuie sa fie interpretate si
aplicate prin coroborare cu dispozitiile art. 91^1 din Codul de procedura
penala, text care limiteaza expres modalitatea administrarii acestor probe si
le conditioneaza de existenta unor date sau indicii temeinice privind
pregatirea sau savarsirea unei infractiuni. Sub acest aspect instanta apreciaza
ca prevederile Codului de procedura penala instituie un control jurisdictional
real, cu atat mai eficient cu cat dispozitiile art. 91^5 alin. 2 din Codul de
procedura penala dau posibilitatea procurorului, partilor si instantei, din
oficiu, sa supuna expertizei tehnice mijloacele de proba constand in
inregistrari audio sau video. Se mai arata ca principiul liberei aprecieri a
probelor, instituit de art. 63 alin. 2 din Codul de procedura penala, da
posibilitatea instantei sa isi intemeieze convingerea pe analiza probelor
administrate, care nu au o valoare prestabilita, nefiind vatamate in acest mod
drepturile si libertatile fundamentale garantate de Constitutie. In concluzie
instanta opineaza in sensul respingerii exceptiei de neconstitutionalitate.
Conform art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicata, incheierea de
sesizare a Curtii Constitutionale a fost comunicata presedintilor celor doua
Camere ale Parlamentului si Guvernului, pentru a-si exprima punctele de vedere
asupra exceptiei de neconstitutionalitate ridicate.
Presedintele Camerei Deputatilor, in punctul sau de vedere, apreciaza ca
dispozitiile art. 91^5 alin. 2 din Codul de procedura penala sunt
constitutionale si propune respingerea exceptiei de neconstitutionalitate
ridicate. In acest sens se arata ca, "potrivit prevederilor art. 29 pct. 2
din Declaratia Universala a Drepturilor Omului, in exercitarea drepturilor si
libertatilor sale, orice persoana nu este supusa decat ingradirilor stabilite
prin lege, exclusiv in scopul de a asigura cuvenita recunoastere si respectare
a drepturilor si libertatilor altora si ca sa fie satisfacute justele cerinte
ale moralei, ordinii publice si bunastarii generale intr-o societate
democratica. Pe cale de consecinta, potrivit art. 49 alin. (2) din Constitutie,
restrangerea trebuie sa fie proportionala cu situatia care a determinat-o si nu
poate aduce atingere existentei dreptului sau libertatii". De asemenea, se
subliniaza faptul ca "textele art. 91^1 - 91^5 din Codul de procedura
penala contin suficiente garantii impotriva ingradirilor abuzive ale
exercitiului drepturilor invocate de autorul exceptiei de
neconstitutionalitate, mentionandu-se ca o posibila nerespectare de catre
organul de urmarire penala a acestor reglementari nu constituie o problema de
constitutionalitate a textelor de lege, ci una de aplicare a lor, fapt ce
excede competentei Curtii Constitutionale".
Se invoca in sprijinul argumentelor de respingere a exceptiei de
neconstitutionalitate continutul art. 8 pct. 2 din Conventia pentru apararea
drepturilor omului si a libertatilor fundamentale, din care rezulta ca "o
ingerinta in exercitarea libertatii de comunicare este admisibila daca vizeaza,
printre altele: protejarea securitatii nationale, a ordinii publice si pentru
prevenirea faptelor penale".
Guvernul, in punctul sau de vedere, apreciaza, de asemenea, ca exceptia
este neintemeiata, intrucat prevederile art. 91^5 alin. 2 din Codul de
procedura penala nu sunt de natura sa incalce drepturile la viata intima,
familiala si privata si, respectiv, dreptul la corespondenta, intrucat
"aceste drepturi trebuie sa fie interpretate si prin prisma art. 49 din
Constitutie".
Presedintele Senatului nu a comunicat punctul sau de vedere.
CURTEA,
examinand incheierea de sesizare, punctele de vedere ale presedintelui Camerei
Deputatilor si Guvernului, raportul intocmit de judecatorul-raportor,
concluziile procurorului, dispozitiile legale criticate, raportate la
prevederile Constitutiei, precum si dispozitiile Legii nr. 47/1992, retine
urmatoarele:
Curtea Constitutionala constata ca este competenta, potrivit dispozitiilor
art. 144 lit. c) din Constitutie, ale art. 1 alin. (1), art. 2, 3, 12 si 23 din
Legea nr. 47/1992, republicata, sa solutioneze exceptia de
neconstitutionalitate cu care a fost sesizata.
Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate il constituie dispozitiile art.
91^5 alin. 2 din Codul de procedura penala, care prevad ca:
"Inregistrarile audio si video prevazute in prezenta sectiune [Sectiunea V
(art. 91^1 - art. 91^5) - Inregistrarile audio si video], prezentate de parti,
pot servi ca mijloace de proba, daca nu sunt interzise de lege."
In motivarea exceptiei se arata ca dispozitiile legale criticate sunt
contrare urmatoarelor prevederi constitutionale:
- Art. 26: "(1) Autoritatile publice respecta si ocrotesc viata
intima, familiala si privata.
(2) Persoana fizica are dreptul sa dispuna de ea insasi, daca nu incalca
drepturile si libertatile altora, ordinea publica sau bunele moravuri.";
- Art. 28: "Secretul scrisorilor, al telegramelor, al altor trimiteri
postale, al convorbirilor telefonice si al celorlalte mijloace legale de
comunicare este inviolabil.";
- Art. 49: "(1) Exercitiul unor drepturi sau al unor libertati poate
fi restrans numai prin lege si numai daca se impune, dupa caz, pentru: apararea
sigurantei nationale, a ordinii, a sanatatii ori a moralei publice, a
drepturilor si a libertatilor cetatenilor; desfasurarea instructiei penale;
prevenirea consecintelor unei calamitati naturale ori ale unui sinistru
deosebit de grav.
(2) Restrangerea trebuie sa fie proportionala cu situatia care a
determinat-o si nu poate atinge existenta dreptului sau a libertatii."
Dispozitiile Conventiei pentru apararea drepturilor omului si a
libertatilor fundamentale, invocate in motivarea exceptiei, au urmatorul
cuprins:
- Art. 6: "1. Orice persoana are dreptul la judecarea in mod
echitabil, in mod public si intr-un termen rezonabil a cauzei sale, de catre o
instanta independenta si impartiala, instituita de lege, care va hotari fie
asupra incalcarii drepturilor si obligatiilor sale cu caracter civil, fie
asupra temeiniciei oricarei acuzatii in materie penala indreptate impotriva sa.
Hotararea trebuie sa fie pronuntata in mod public, dar accesul in sala de
sedinta poate fi interzis presei si publicului, pe intreaga durata a procesului
sau a unei parti a acestuia, in interesul moralitatii, al ordinii publice ori
al securitatii nationale intr-o societate democratica, atunci cand interesele
minorilor sau protectia vietii private a partilor la proces o impun sau in
masura considerata absolut necesara de catre instanta atunci cand, in
imprejurari speciale, publicitatea ar fi de natura sa aduca atingere
intereselor justitiei.
2. Orice persoana acuzata de o infractiune este prezumata nevinovata pana
ce vinovatia sa va fi legal stabilita.";
- Art. 8: "1. Orice persoana are dreptul la respectarea vietii sale
private si de familie, a domiciliului sau si a corespondentei sale.
2. Nu este admis amestecul unei autoritati publice in exercitarea acestui
drept decat in masura in care acest amestec este prevazut de lege si daca
constituie o masura care, intr-o societate democratica, este necesara pentru
securitatea nationala, siguranta publica, bunastarea economica a tarii,
apararea ordinii si prevenirea faptelor penale, protejarea sanatatii sau a
moralei, ori protejarea drepturilor si libertatilor altora."
Examinand exceptia de neconstitutionalitate, Curtea constata ca
dispozitiile art. 91^1 - 91^5 din Codul de procedura penala, privitoare la
folosirea ca mijloace de proba in procesul penal a inregistrarilor audio si
video, introduse prin Legea nr. 141 din 5 noiembrie 1996, publicata in
Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 289 din 14 noiembrie 1996,
raspund, pe de o parte, necesitatii de a pune la dispozitie organelor judiciare
penale mijloace de proba noi si eficiente, cunoscute in sistemele de drept moderne,
si, pe de alta parte, apararii drepturilor fundamentale ale omului. Folosirea
acestor mijloace este in concordanta cu prevederile Constitutiei, cu
prevederile Declaratiei Universale a Drepturilor Omului, precum si cu cele ale
Conventiei pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale,
care recunosc legitimitatea unor restrangeri ale exercitiului unor drepturi sau
libertati, daca acestea se fac prin lege si in vederea apararii unor valori
sociale importante, precum desfasurarea instructiei penale sau prevenirea
faptelor penale.
Unul dintre principiile fundamentale ale dreptului procesual penal este
principiul aflarii adevarului, statuat la art. 3 din Codul de procedura penala,
care prevede ca: "In desfasurarea procesului penal trebuie sa se asigure
aflarea adevarului cu privire la faptele si imprejurarile cauzei, precum si cu
privire la persoana faptuitorului." In aplicarea acestui principiu
dispozitiile art. 91^5 alin. 2 din Codul de procedura penala trebuie coroborate
cu dispozitiile art. 91^1 din acelasi cod, care limiteaza si conditioneaza
folosirea mijloacelor de proba, inregistrari audio si video, de existenta unor
date sau indicii temeinice privind pregatirea si savarsirea unei infractiuni.
De altfel, chiar dispozitiile alin. 2 al art. 91^5 prevad ca inregistrarile
prezentate de parti pot servi ca mijloace de proba "daca nu sunt interzise
de lege".
In ceea ce priveste verificarea acestor mijloace de proba, dispozitiile
alin. 1 al art. 91^5 reglementeaza posibilitatea ca inregistrarile audio si
video sa poata fi supuse unor expertize tehnice la cererea procurorului, a
partilor ori a instantei, din oficiu.
Curtea mai retine ca legiuitorul, in cuprinsul art. 63 alin. 2 din Codul de
procedura penala, consacra doua principii de drept procesual penal, si anume:
principiul potrivit caruia probele nu au valoare mai dinainte stabilita si
principiul aprecierii probelor. Potrivit acestor principii, aprecierea fiecarei
probe se face de catre judecator, in urma unei analize atente asupra tuturor
probelor administrate. Astfel, instanta de judecata are obligatia sa examineze
legalitatea si temeinicia efectuarii inregistrarilor ori de cate ori i se
prezinta, ca mijloace de proba, inregistrari de convorbiri sau inregistrari de
imagini, de catre partile implicate in proces. Sub acest aspect Curtea constata
ca problema supusa controlului de constitutionalitate nu intra in sfera
competentei sale, ci este o chestiune de aplicare a legii, de apreciere a
probatoriului existent in cauza dedusa judecatii, care revine in exclusivitate
instantelor judecatoresti.
Pe de alta parte, in ceea ce priveste raportarea textelor legale criticate
la prevederile documentelor internationale, Curtea Constitutionala constata ca
Declaratia Universala a Drepturilor Omului, adoptata si promulgata de Adunarea
Generala a O.N.U. prin Rezolutia nr. 217 A (III) din 10 decembrie 1948, la art.
29 pct. 2 statueaza: "In exercitarea drepturilor si libertatilor sale,
fiecare persoana este supusa numai ingradirilor stabilite de lege in scopul
exclusiv al asigurarii recunoasterii si respectului drepturilor si libertatilor
celorlalti si in vederea satisfacerii cerintelor juste ale moralei, ordinii
publice si bunastarii generale, intr-o societate democratica." In lumina
acestor dispozitii, precum si a prevederilor art. 6 si 8 din Conventia pentru
apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale, Curtea Europeana a
Drepturilor Omului a statuat in cazul "Klass si altii impotriva
Germaniei", 1978, ca "puterea de a supraveghea in secret cetatenii
este o caracteristica a statului politist si nu este tolerata de catre
conventie decat in masura strict necesara apararii institutiilor
democratice". De asemenea, a retinut ca "existenta unor dispozitii
legislative care acorda puteri de supraveghere secreta a corespondentei, a
trimiterilor postale si a telecomunicatiilor este necesara intr-o societate
democratica, pentru securitatea nationala ori apararea ordinii si pentru
prevenirea infractiunilor". Sub aceste aspecte, din analiza jurisprudentei
Curtii Constitutionale rezulta ca dispozitiile art. 91^5 alin. 2 din Codul de
procedura penala sunt in concordanta cu principiile internationale invocate de
autorul exceptiei.
Curtea Constitutionala constata, de asemenea, ca asupra constitutionalitatii
dispozitiilor art. 91^1 - 91^5 din Codul de procedura penala s-a mai pronuntat
prin Decizia nr. 21 din 3 februarie 2000, publicata in Monitorul Oficial al
Romaniei, Partea I, nr. 159 din 17 aprilie 2000. In motivarea acelei exceptii a
fost invocata, ca si in cauza de fata, contrarietatea dispozitiilor respective
in raport cu prevederile art. 26 si 28 din Constitutie. In acea decizie Curtea
Constitutionala a examinat exceptia si in raport cu prevederile din conventiile
internationale privitoare la drepturile omului, retinand ca "interceptarea
si inregistrarea unor convorbiri sau inregistrarea unor imagini, fara acordul
persoanei vizate, constituie o restrangere a exercitiului dreptului la
respectarea si ocrotirea de catre autoritatile publice a vietii intime,
familiale si private, precum si a exercitiului dreptului la inviolabilitatea
secretului convorbirilor si al celorlalte mijloace legale de comunicare,
drepturi fundamentale consacrate prin art. 26 alin. (1) si art. 28 din
Constitutie". Totodata Curtea a constatat ca insasi Constitutia prevede la
art. 49 posibilitatea restrangerii exercitiului unor drepturi si libertati
fundamentale, in cazuri si in conditii limitativ si precis determinate. Sub
acest aspect respectarea conditiilor stabilite de Constitutie pentru
restrangerea exercitiului drepturilor consacrate prin art. 26 alin. (1) si art.
28, precum si asigurarea garantiilor impotriva unor ingradiri abuzive ale
exercitiului drepturilor respective rezulta din analiza redactarii textelor de
lege criticate. Solutia adoptata in acea decizie, precum si considerentele pe
care se intemeiaza sunt valabile si in cauza de fata.
Pentru considerentele expuse mai sus, in temeiul art. 144 lit. c) si al
art. 145 alin. (2) din Constitutie, precum si al art. 1 - 3, al art. 13 alin.
(1) lit. A. c), al art. 23 si al art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992,
republicata,
CURTEA
In numele legii
DECIDE:
Respinge exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 91^5 alin.
2 din Codul de procedura penala, exceptie ridicata de Nicolae Calinescu in
Dosarul nr. 711/2001 al Tribunalului Bucuresti - Sectia I penala.
Definitiva si obligatorie.
Pronuntata in sedinta publica din data de 21 februarie 2002.
PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,
prof. univ. dr. NICOLAE POPA
Magistrat asistent,
Mihaela Senia Costinescu