DECIZIE Nr.
568 din 19 septembrie 2006
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a prevederilor art. 12, art. 13 si art. 22 din Legea nr.
544/2001 privind liberul acces la informatiile de interes public si ale art. 32
si art. 33 din Legea nr. 182/2002 privind protectia informatiilor clasificate
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 890 din 1 noiembrie 2006
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu - judecător
Aspazia Cojocaru - judecător
Acsinte Gaspar - judecător
Kozsokar Gabor - judecător
Petre Ninosu - judecător
Şerban Viorel Stănoiu - judecător
Ion Tiucă - procuror
Gabriela Dragomirescu - magistrat-asistent şef
Pe rol se află soluţionarea
excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 12, 13 şi 22 din Legea
nr. 544/2001 privind liberul acces la informaţiile de interes public si ale
art. 32 şi 33 din Legea nr. 182/2002 privind protecţia informaţiilor
clasificate. Excepţia a fost ridicată de Minela Abagiu în Dosarul nr.
3.139/COM/2005 al Curţii de Apel Piteşti - Secţia comercială şi de contencios
administrativ.
La apelul nominal răspunde Agenţia pentru Dezvoltare
Regională Sud-Vest Oltenia, prin consilier juridic, cu delegaţie depusă la
dosar, constatându-se lipsa autorului excepţiei faţă de care procedura de
citare este legal îndeplinită.
Magistratul-asistent informează în legătură cu cererea
formulată de autorul excepţiei privind amânarea judecării cauzei în vederea
pregătirii apărării.
Reprezentantul părţii prezente se opune acordării
termenului de judecată solicitat.
Reprezentantul Ministerului Public este de acord cu
cererea de amânare a judecăţii.
Curtea, deliberând, respinge cererea.
Cauza fiind în stare de judecată
se dă cuvântul, pe fond, reprezentantului părţii prezente, care solicită
respingerea excepţiei de neconstituţionalitate. In acest sens, arată că art.
12, 13 şi 22 din Legea nr. 544/2001, care nu permit accesul la informaţiile
clasificate, nu contravin dispoziţiilor constituţionale şi convenţionale
invocate ca fiind încălcate. De asemenea, apreciază că nici exceptarea de la
accesul liber al cetăţenilor la informaţiile clasificate din domeniul apărării
naţionale, siguranţei şi ordinii publice, prevăzute de art. 32 şi 33 din Legea
nr. 182/2002, nu aduce atingere existenţei dreptului, ci doar restrânge
exerciţiul acestui drept, ceea ce este în concordanţă cu art. 53 din
Constituţie.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de
respingere a excepţiei de neconstituţionalitate
ridicate, întrucât apreciază că dispoziţiile de lege criticate nu contravin
textelor din Constituţie şi din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi
a libertăţilor fundamentale invocate ca fiind încălcate.
CURTEA,
având în vedere actele şi
lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin Incheierea din 20 ianuarie 2006 pronunţată în
Dosarul nr. 3.139/COM/2005 Curtea de Apel Piteşti -Secţia comercială şi de
contencios administrativ a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de
neconstituţionalitate a prevederilor art. 12, 13 şi 22 din Legea nr. 544/2001
privind liberul acces la informaţiile de interes public şi ale art. 32 şi 33
din Legea nr. 182/2002 privind protecţia informaţiilor clasificate. Excepţia
a fost ridicată de Minela Abagiu într-o cauză având ca obiect acţiunea
formulată de aceasta, în temeiul legii criticate, prin care solicită
declasificarea proceselor-verbale ale şedinţelor Consiliului pentru Dezvoltarea
Regională Sud-Vest Oltenia.
In motivarea excepţiei de
neconstituţionalitate se susţine că textele de
lege criticate contravin, în ordinea invocării lor, art. 31 alin. (1), (2) si
(3), art. 52 alin. (1) si (2), art. 53 alin. (1) şi (2), art. 21' alin. (2) şi
(3), art. 126 alin. (6) şi art. 148 alin. (2) şi (4) din Constituţie, precum
cap. 2 din Carta Drepturilor Fundamentale a Uniunii Europene, referitor la
libertatea de informare. Astfel: art. 12 din Legea nr. 544/2001, care
exceptează unele categorii de informaţii de la accesul liber al cetăţenilor,
încalcă art. 53 alin. (2) din Constituţie, întrucât principiul
proporţionalităţii consacrat de acest text impune ca restrângerea dreptului să
fie determinată de existenţa unui pericol iminent în aprecierea căruia
interesul public este prioritar, precum şi Recomandarea (2002)2 privind accesul
la documente oficiale adoptată de Comitetul de Miniştri al Consiliului Europei,
care stabileşte că limitările trebuie să fie clar prevăzute de lege, necesare
într-o societate democratică şi necesare scopului pe care îl protejează; art.
22 din aceeaşi lege îngrădeşte accesul liber la justiţie, întrucât caracterul
secret al informaţiilor de interes public duce la imposibilitatea de a cere
instanţei de judecată anularea actului administrativ, ceea ce încalcă şi art.
52 din Constituţie, iar deţinătorul informaţiei este cel care „trebuie să
dovedească motivele pentru care o anumită informaţie este considerată secretă
sau din orice motiv scoasă din sfera publică şi că o astfel de justificare
există la data soluţionării cauzei"; art. 13 din Legea nr. 544/2001, cât
şi art. 32 şi 33 din Legea nr. 182/2002 stabilesc informaţiile ce nu pot fi incluse
în categoria informaţiilor clasificate, „însă lipseşte un text de lege expres
care să acorde judecătorilor dreptul de a verifica documentaţia şi motivele pe
baza cărora o informaţie este catalogata ca secretă, precum şi dreptul de a
decide încetarea caracterului secret al unei informaţii"; „ambele legi
prevăd posibilitatea pentru conducătorul instituţiei publice să clasifice după
bunul plac informaţiile fără a fi supus controlului judiciar", deşi
dreptul la informaţie prevăzut de acquisul comunitar şi Carta Drepturilor
Fundamentale a Uniunii Europene are caracter obligatoriu şi este prioritar.
Curtea de Apel Piteşti - Secţia comercială şi de contencios administrativ apreciază că
textele de lege criticate sunt constituţionale. Astfel, în legătură cu art. 12
din Legea nr. 544/2001, se consideră că nu contravine art. 21, 31 sau 53 din
Constituţie în condiţiile în care dreptul la informare nu trebuie să
prejudicieze securitatea naţională, iar informaţiile de interes public se
circumscriu acestei sfere. De asemenea, se apreciază că nici art. 13 din
aceeaşi lege nu contravine dispoziţiilor constituţionale, iar în legătură cu
art. 22 se invocă jurisprudenţa Curţii Constituţionale, potrivit căreia acest
text de lege este în concordanţă cu Constituţia. In ceea ce priveşte art. 32 şi
33 din Legea nr. 182/2002, se arată că aceste texte de lege sunt conforme cu
prevederile constituţionale ale art. 53, iar art. 148 din Constituţie este
aplicabil în măsura îndeplinirii cerinţelor acestuia.
In conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din
Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor
două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi
exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.
Guvernul apreciază că,
în principal, excepţia de neconstituţionalitate ridicată este inadmisibilă, iar
în subsidiar, este neîntemeiată. Este inadmisibilă întrucât „pârâtul nu a
precizat niciun motiv de ordin juridic care să justifice critica de neconstituţionalitate"
şi este neîntemeiată deoarece textele de lege criticate sunt în acord cu
dispoziţiile din Constituţie invocate ca fiind încălcate.
Avocatul Poporului consideră
că prevederile ce fac obiectul excepţiei sunt constituţionale.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de
neconstituţionalitate ridicate.
CURTEA,
examinând încheierea de
sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul
întocmit de judecătorul-raportor, concluziile părţii prezente şi ale
reprezentantului Ministerului Public, dispoziţiile legale criticate, raportate
la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
Curtea Constituţională constată că a fost legal sesizată
si este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie,
ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să
soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl
constituie prevederile art. 12, 13 şi 22 din Legea nr. 544/2001 privind liberul
acces la informaţiile de interes public, precum si art. 32 şi 33 din Legea nr.
182/2002 privind protecţia informaţiilor clasificate.
Art. 12, 13 şi 22 din Legea nr. 544/2001 prevăd:
- art. 12: „(1) Se
exceptează de la accesul liber al cetăţenilor, prevăzut la art. 1, următoarele
informaţii:
a) informaţiile din domeniul apărării naţionale,
siguranţei şi ordinii publice, dacă fac parte din categoriile informaţiilor
clasificate, potrivit legii;
b) informaţiile privind deliberările autorităţilor,
precum şi cele care privesc interesele economice şi politice ale României, dacă
fac parte din categoria informaţiilor clasificate, potrivit legii;
c) informaţiile privind activităţile comerciale sau financiare,
dacă publicitatea acestora aduce atingere principiului concurenţei loiale,
potrivit legii;
d) informaţiile cu privire la datele personale, potrivit legii;
e) informaţiile privind procedura în timpul anchetei
penale sau disciplinare, dacă se periclitează rezultatul anchetei, se dezvăluie
surse confidenţiale ori se pun în pericol viaţa, integritatea corporală,
sănătatea unei persoane în urma anchetei efectuate sau în curs de desfăşurare;
f) informaţiile privind procedurile judiciare, dacă
publicitatea acestora aduce atingere asigurării unui proces echitabil ori
interesului legitim al oricăreia dintre părţile implicate în proces;
g) informaţiile a căror publicare prejudiciază
măsurile de protecţie a tinerilor.
(2) Răspunderea pentru aplicarea măsurilor de
protejare a informaţiilor aparţinând categoriilor prevăzute la alin. (1) revine
persoanelor şi autorităţilor publice care deţin astfel de informaţii, precum şi
instituţiilor publice abilitate prin lege să asigure securitatea
informaţiilor.";
- art. 13: „Informaţiile care favorizează sau ascund încălcarea legii de către
o autoritate sau o instituţie publică nu pot fi incluse în categoria
informaţiilor clasificate şi constituie informaţii de interes public.";
- art. 22: „(1) In cazul în
care o persoană se consideră vătămată în drepturile sale, prevăzute în prezenta
lege, aceasta poate face plângere la secţia de contencios administrativ a
tribunalului în a cărei rază teritorială domiciliază sau în a cărei rază
teritorială se află sediul autorităţii ori al instituţiei publice. Plângerea se
face în termen de 30 de zile de la data expirării termenului prevăzut la art.
7.
(2) Instanţa poate obliga autoritatea sau instituţia
publică să furnizeze informaţiile de interes public solicitate şi să plătească
daune morale şi/sau patrimoniale.
(3) Hotărârea tribunalului este supusă recursului.
(4) Decizia Curţii de apel este definitivă şi
irevocabilă.
(5) Atât plângerea, cât şi apelul se judecă în
instanţă în procedură de urgenţă si sunt scutite de taxă de timbru."
Art. 32 şi 33 din Legea nr. 182/2002 dispun:
- art. 32: „Conducătorii
autorităţilor şi instituţiilor publice, ai agenţilor economici cu capital
integral sau parţial de stat şi ai altor persoane juridice de drept public ori
privat sunt obligaţi să stabilească informaţiile care constituie secrete de
serviciu şi regulile de protecţie a acestora, să coordoneze activitatea şi să
controleze măsurile privitoare la păstrarea secretului de serviciu, potrivit
competenţelor, în conformitate cu normele stabilite prin hotărâre a
Guvernului.";
- art. 33: „Este interzisă clasificarea ca secrete de serviciu a informaţiilor
care, prin natura sau conţinutul lor, sunt destinate să asigure informarea
cetăţenilor asupra unor probleme de interes public sau personal, pentru
favorizarea ori acoperirea eludării legii sau obstrucţionarea justiţiei."
Autorul excepţiei susţine că textele de lege criticate
contravin, în ordinea invocării lor, prevederilor constituţionale ale: art. 31
alin. (1), (2) şi (3), privind dreptul persoanei la informaţiile de interes
public şi obligaţia autorităţilor publice de a asigura informarea corecta a
cetăţenilor asupra treburilor publice şi asupra problemelor de interes
personal; art. 52 alin. (1) şi (2), referitor la dreptul persoanei vătămate de
o autoritate publică într-un drept al său ori într-un interes legitim exercitat
în condiţiile şi limitele stabilite prin lege organică; art. 53 alin. (1) şi
(2), privind restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi;
art. 21 alin. (2) şi (3), care consacră accesul liber la justiţie şi dreptul
părţilor la un proces echitabil şi la soluţionarea cauzelor într-un termen
rezonabil; art. 126 alin. (2), potrivit căruia competenţa instanţelor
judecătoreşti şi procedura de judecată sunt prevăzute numai prin lege, şi art.
148 alin. (2) şi (4), care dispun în legătură cu prioritatea reglementărilor
comunitare, ca urmare a aderării României la Uniunea Europeană, faţă de
dispoziţiile contrare din legile interne şi garantarea aducerii lor la îndeplinire
de către autorităţi. In sensul acestor din urmă dispoziţii constituţionale este
invocată şi încălcarea cap. 2 din Carta Drepturilor Fundamentale a Uniunii
Europene, referitor la libertatea de informare, precum şi Recomandarea (2002)2
privind accesul la documente oficiale adoptată de Comitetul de Miniştri al
Consiliului Europei.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate ridicată,
Curtea reţine următoarele:
O primă critică constă, în esenţă, în susţinerea că
art. 12, 13 şi 22 din Legea nr. 544/2001 îngrădesc accesul liber la justiţie,
încalcă dreptul cetăţenilor la informaţie şi principiul proporţionalităţii în
restrângerea şi limitarea exercitării unor drepturi, prin aceea că exceptează
unele categorii de informaţii de la accesul liber al cetăţenilor.
Curtea constată că, dimpotrivă, prevederile art. 12 şi
13 din legea criticată sunt chiar în sensul dispoziţiilor art. 31 şi 53 din
Constituţie, invocate ca fiind încălcate. Astfel a statuat Curtea
Constituţională prin Decizia nr. 462 din 4 decembrie 2003, publicată în
Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 63 din 26 ianuarie 2004, pronunţată cu prilejul soluţionării
unei excepţii de neconstituţionalitate a art. 12 alin. (1) lit. a) din Legea
nr. 544/2001, având o motivare
asemănătoare celei din prezentul dosar şi prin raportare la aceleaşi dispoziţii
din Constituţie. In acea decizie s-a constatat că exceptarea prevăzută de
textul de lege criticat este legitimată chiar de prevederile constituţionale
ale art. 31 alin. (3) care stabilesc că „Dreptul la informaţie nu trebuie să
prejudicieze [...] securitatea naţională", precum şi ale art. 53,
potrivit cărora exerciţiul unor drepturi poate fi restrâns, printre altele,
pentru apărarea securităţii naţionale, concept care include apărarea naţională,
siguranţa şi ordinea publică. In acelaşi sens, al constituţionalităţii
prevederilor art. 12 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 544/2001, a statuat Curtea
Constituţională şi prin Decizia nr. 158 din 30 martie 2004, publicată în
Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 420 din 11 mai 2004. Tot astfel, cu privire la susţineri
privind încălcarea prin art. 22 din legea criticată a prevederilor art. 21 şi
art. 126 din Constituţie, prin Decizia Curţii Constituţionale nr. 407 din 7
octombrie 2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.112 din 27 noiembrie 2004, s-a
reţinut, cu trimitere la Decizia Plenului Curţii nr. 1 din 8 februarie 1994, că
„este de competenţa exclusivă a legiuitorului de a institui regulile de
desfăşurare a procesului în faţa instanţelor judecătoreşti", precum şi că
„legiuitorul poate institui, în considerarea unor situaţii deosebite, reguli
speciale de procedură, ca şi modalităţile de exercitare a drepturilor
procedurale, principiul liberului acces la justiţie presupunând posibilitatea
neîngrădită a celor interesaţi de a utiliza aceste proceduri, în formele şi
modalităţile instituite de lege".
Cele statuate prin deciziile menţionate îşi menţin valabilitatea şi în prezenta cauză, întrucât nu
au intervenit elemente noi care să justifice schimbarea jurisprudenţei Curţii
Constituţionale.
O altă critică constă în susţinerea privind încălcarea
Recomandării (2002)2 privind accesul la documente oficiale adoptată de
Comitetul de Miniştri al Consiliului Europei, precum şi încălcarea cap. 2 (în
realitate Titlul I - Articolul 11-71) din Carta
Drepturilor Fundamentale a Uniunii Europene, referitor la libertatea de
informare.
Şi cu privire la aceste susţineri Curtea
Constituţională constată că sunt neîntemeiate. Pentru a aplica dispoziţiile
prevăzute de art. 148 din Constituţie trebuie ca procesul de aderare a României
la Uniunea Europeană să fie încheiat, astfel că la data pronunţării prezentei
decizii nu poate fi analizată eventuala contradicţie între textele de lege
criticate şi prevederile documentelor internaţionale menţionate.
Celelalte susţineri ale autorului excepţiei, potrivit
cărora: deţinătorul informaţiei este cel care „trebuie să dovedească motivele
pentru care o anumită informaţie este considerată secretă sau din orice motiv
scoasă din sfera publică şi că o astfel de justificare există la data
soluţionării cauzei"; art. 13 din Legea nr. 544/2001, cât şi art. 32 şi
art. 33 din Legea nr. 182/2002 stabilesc informaţiile ce nu pot fi incluse în
categoria informaţiilor clasificate, „însă lipseşte un text de lege expres care
să acorde judecătorilor dreptul de a verifica documentaţia şi motivele pe baza
cărora o informaţie este catalogată ca secretă, precum şi dreptul de a decide
încetarea caracterului secret al unei informaţii"; „ambele legi prevăd
posibilitatea pentru conducătorul instituţiei publice să clasifice după bunul
plac informaţiile fără a fi supus controlului judiciar", sunt aspecte ce
ţin de aplicarea legii sau eventuale omisiuni de reglementare, care nu intră în
competenţa de soluţionare a Curţii.
In sfârşit, pentru considerentele expuse nu pot fi
reţinute nici criticile de neconstituţionalitate ale art. 32 şi 33 din Legea
nr. 182/2002 care, de asemenea, fac obiect al prezentei excepţii, ce urmează să
fie respinsă.
Fată de cele de mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) si
al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum si al art. 1-3, al art. 11 alin.
(1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a
prevederilor art. 12, 13 şi 22 din Legea nr. 544/2001 privind liberul acces la
informaţiile de interes public şi ale art. 32 şi 33 din Legea nr. 182/2002
privind protecţia informaţiilor clasificate, excepţie ridicată de Minela Abagiu
în Dosarul nr. 3.139/COM/2005 al Curţii de Apel Piteşti - Secţia comercială şi
de contencios administrativ.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 19 septembrie
2006.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent şef,
Gabriela Dragomirescu