DECIZIE Nr. 567 din 27 octombrie 2005
referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 136 alin.
1 lit. d) si ale art. 148 alin. 1 din Codul de procedura penala
ACT EMIS DE: CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN: MONITORUL OFICIAL NR. 1047 din 24 noiembrie 2005
Ion Predescu - presedinte
Nicolae Cochinescu - judecator
Aspazia Cojocaru - judecator
Acsinte Gaspar - judecator
Kozsokar Gabor - judecator
Petre Ninosu - judecator
Serban Viorel Stanoiu - judecator
Marinela Minca - procuror
Afrodita Laura Tutunaru - magistrat-asistent
Pe rol se afla solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a
dispozitiilor art. 136 alin. 1 lit. d) si ale art. 148 alin. 1 din Codul de
procedura penala, exceptie ridicata de Gregorian Bivolaru in Dosarul nr.
1.393/2005 al Curtii de Apel Bucuresti - Sectia I penala.
La apelul nominal se prezinta, pentru autorul exceptiei, doamna avocat
Mihaela Mitu, cu delegatie la dosar. Procedura de citare a fost legal
indeplinita.
Reprezentantul autorului exceptiei arata ca nu contesta modul de
interpretare si de aplicare a dispozitiilor legale criticate, ci faptul ca
exista un posibil inteles neconstitutional. Astfel, cele doua texte din Codul
de procedura penala sunt contrare prevederilor Constitutiei referitoare la
libertatea individuala in masura in care din continutul lor ar rezulta
posibilitatea de a fi luate, fata de aceeasi persoana, doua sau mai multe
masuri de arestare preventiva, care, cumulate, ar depasi, in faza de urmarire
penala, durata maxima de 180 de zile stabilita de Constitutie.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a exceptiei
de neconstitutionalitate, deoarece dispozitiile legale criticate nu vin in
contradictie cu prevederile constitutionale invocate. Astfel, nu intereseaza
numarul mandatelor de arestare preventiva atata vreme cat este respectata
durata de 180 de zile. In plus, pot exista situatii care sa impuna, potrivit
legii, luarea masurii arestarii preventive in alta cauza, ceea ce nu presupune
ca instantele de judecata, sesizate cu respectarea conditiilor inscrise in
Codul de procedura penala pentru dispunerea masurii privative de libertate, vor
insuma perioadele de detentie din ambele dosare.
CURTEA,
avand in vedere actele si lucrarile dosarului, constata urmatoarele:
Prin Incheierea din 18 mai 2005, pronuntata in Dosarul nr. 1.393/2005,
Curtea de Apel Bucuresti - Sectia I penala a sesizat Curtea Constitutionala cu
exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 136 alin. 1 lit. d) si
ale art. 148 alin. 1 din Codul de procedura penala, exceptie ridicata de
Gregorian Bivolaru in dosarul mai sus aratat, avand ca obiect solutionarea unui
recurs in materie penala.
In motivarea exceptiei de neconstitutionalitate autorul acesteia sustine ca
dispozitiile legale criticate sunt neconstitutionale in masura in care sunt
interpretate in sensul ca impotriva uneia si aceleiasi persoane pot fi luate in
acelasi timp mai multe masuri privative de libertate rezidand in emiterea a
doua sau mai multe mandate de arestare preventiva. Aceasta interpretare a
textelor criticate este posibila intrucat legea nici nu distinge si nici nu
interzice emiterea unui nou mandat impotriva aceleiasi persoane aflate sub
puterea altui mandat de arestare preventiva.
In consecinta, in opinia autorului exceptiei unicitatea si
indivizibilitatea libertatii umane nu suporta privari suprapuse sau concurente
constand in doua sau mai multe arestari preventive raportate la aceeasi
persoana, intrucat este suficienta o singura masura pentru a restrange
libertatea acesteia.
De altfel, legiuitorul constituant a limitat masura arestarii preventive la
o perioada de 30 de zile, ce poate fi prelungita, dar nu complinita, adaugata
la un alt mandat de arestare. In caz contrar, se face imposibila recapatarea
starii normale de libertate a individului la expirarea termenului limita de 30
de zile, in conditiile in care ar intra in vigoare un nou mandat de arestare
preventiva ce s-ar activa la incetarea primului.
Curtea de Apel Bucuresti - Sectia I penala opineaza ca exceptia de
neconstitutionalitate este neintemeiata, deoarece emiterea a doua sau mai multe
mandate de arestare preventiva pentru o persoana care a comis mai multe
infractiuni nu contravine Legii fundamentale, daca sunt respectate conditiile
legale de fond, forma si procedura pentru fiecare infractiune in parte. Avand
in vedere ca legea prevede posibilitatea urmaririi si judecarii cauzelor
separat sau reunite, instanta considera ca si arestarea preventiva poate fi
luata printr-un mandat emis pentru mai multe infractiuni ori prin mandate emise
pentru fiecare infractiune, fara ca prin aceasta sa fie incalcate prevederile
art. 23 din Constitutie.
Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, incheierea de sesizare a
fost comunicata presedintilor celor doua Camere ale Parlamentului, Guvernului
si Avocatului Poporului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra
exceptiei de neconstitutionalitate ridicate.
Guvernul apreciaza ca dispozitiile legale criticate nu cuprind vreo
prevedere referitoare la posibilitatea luarii mai multor masuri preventive
impotriva aceleiasi persoane. Ceea ce contesta autorul exceptiei este modul de
interpretare si de aplicare a legii de catre instantele judecatoresti si
caracterul incomplet al dispozitiilor art. 136 alin. 1 lit. d) si ale art. 148
alin. 1 din Codul de procedura penala.
Avand in vedere jurisprudenta constanta a Curtii Constitutionale, potrivit
careia instanta de contencios constitutional nu se poate substitui
legiuitorului pentru adaugarea unor prevederi noi, neputand crea, abroga sau
modifica o norma juridica, Guvernul considera ca exceptia este inadmisibila.
Avocatul Poporului considera ca exceptia de neconstitutionalitate este
neintemeiata, deoarece dispozitiile legale criticate care stabilesc categoriile
de masuri preventive, precum si conditiile in care se dispune masura arestarii
preventive nu contravin in nici un mod reglementarilor constitutionale
invocate. Conditiile instituite prin lege pentru luarea masurii arestarii
preventive reprezinta tocmai o garantie impotriva luarii in mod arbitrar a
acestei masuri, al carei scop este acela de a dinamiza urmarirea penala si
procesul penal in general.
In plus, masura arestarii preventive reprezinta o restrangere a libertatii
persoanei, permisa de art. 53 din Constitutie, tocmai in scopul desfasurarii
instructiei penale, iar garantiile procesuale pe care legea le ofera
inculpatului si in special dreptul acestuia de a se plange impotriva masurii
arestarii atesta conformitatea dispozitiilor legale criticate cu art. 23 alin.
(2) din Constitutie, care impun ca masura arestarii preventive sa se ia numai
in cazurile si cu procedura prevazute de lege.
Presedintii celor doua Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele
lor de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate ridicate.
CURTEA,
examinand incheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului si
Avocatului Poporului, raportul intocmit de judecatorul-raportor, concluziile
procurorului, dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile
Constitutiei, precum si dispozitiile Legii nr. 47/1992, retine urmatoarele:
Curtea Constitutionala constata ca a fost legal sesizata si este
competenta, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, ale art. 1
alin. (2), ale art. 2, 3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, sa solutioneze
exceptia de neconstitutionalitate ridicata.
Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate il constituie dispozitiile art.
136 alin. 1 lit. d) si ale art. 148 alin. 1 din Codul de procedura penala, cu
urmatorul continut:
Art. 136 alin. 1 lit. d) - Scopul si categoriile masurilor preventive:
"In cauzele privitoare la infractiuni pedepsite cu detentiune pe viata sau
cu inchisoare, pentru a se asigura buna desfasurare a procesului penal ori
pentru a se impiedica sustragerea invinuitului sau inculpatului de la urmarirea
penala, de la judecata ori de la executarea pedepsei, se poate lua fata de
acesta una dintre urmatoarele masuri preventive: [...]
d) arestarea preventiva."
- Art. 148 alin. 1 - Conditiile si cazurile in care se dispune arestarea
inculpatului:
"Masura arestarii inculpatului poate fi luata daca sunt intrunite
conditiile prevazute in art. 143 si numai in vreunul din urmatoarele cazuri:
a) identitatea sau domiciliul inculpatului nu pot fi stabilite din lipsa
datelor necesare;
b) infractiunea este flagranta, iar pedeapsa inchisorii prevazute de lege
este mai mare de un an;
c) inculpatul a fugit ori s-a ascuns in scopul de a se sustrage de la
urmarire sau de la judecata, ori a facut pregatiri pentru asemenea acte, precum
si daca in cursul judecatii sunt date ca inculpatul urmareste sa se sustraga de
la executarea pedepsei;
d) sunt date suficiente ca inculpatul a incercat sa zadarniceasca aflarea
adevarului, prin influentarea vreunui martor sau expert, distrugerea ori
alterarea mijloacelor materiale de proba sau prin alte asemenea fapte;
e) inculpatul a comis din nou o infractiune ori din datele existente
rezulta necesitatea impiedicarii savarsirii unei alte infractiuni;
f) inculpatul este recidivist;
g) abrogat prin Legea nr. 281/2003;
h) inculpatul a savarsit o infractiune pentru care legea prevede pedeapsa
detentiunii pe viata alternativ cu pedeapsa inchisorii sau pedeapsa inchisorii
mai mare de 4 ani si exista probe certe ca lasarea sa in libertate prezinta un
pericol concret pentru ordinea publica;
i) exista date sau indicii suficiente care justifica temerea ca inculpatul
va exercita presiuni asupra persoanei vatamate sau ca va incerca o intelegere
frauduloasa cu aceasta."
Autorul exceptiei de neconstitutionalitate sustine ca prin dispozitiile
legale criticate sunt incalcate prevederile constitutionale ale art. 23 alin.
(1) si (5) privitoare la inviolabilitatea libertatii individuale si prelungirea
arestarii preventive in cursul urmaririi penale pe o durata totala de maximum
180 de zile.
Examinand exceptia de neconstitutionalitate, Curtea constata ca autorul
acesteia sustine, in esenta, ca pe baza dispozitiilor cuprinse in art. 136
alin. 1 lit. d) si art. 148 alin. 1 din Codul de procedura penala se pot emite,
succesiv, mai multe mandate de arestare preventiva impotriva unei persoane,
depasindu-se astfel durata arestarii preventive stabilita de art. 23 alin. (5)
din Constitutie si incalcandu-se principiul inviolabilitatii libertatii
individuale a persoanei, consacrat prin alin. (1) al aceluiasi text
constitutional.
Curtea constata ca problema daca pe baza textelor de lege atacate se poate
emite unul sau mai multe mandate de arestare preventiva a unei persoane nu este
o problema de constitutionalitate, ci una de aplicare a legii.
Din punct de vedere constitutional nu intereseaza cate mandate de arestare
preventiva au fost emise impotriva unei persoane si nici daca acestea au fost
emise in aceeasi cauza sau in cauze diferite, ci daca masura arestarii a fost
luata "numai in cazurile si cu procedura prevazute de lege", asa cum
in mod imperativ se dispune in art. 23 alin. (2) din Constitutie.
Or, intemeindu-se pe normele si principiile consacrate prin Legea
fundamentala, prevederile legale atacate pe calea exceptiei de neconstitutionalitate
stabilesc scopul masurilor preventive luate in cursul procesului penal, precum
si cazurile si conditiile in care se poate dispune arestarea preventiva a
inculpatului. Prin continutul lor normativ, aceste prevederi nu contravin
dispozitiilor art. 23 din Constitutie privind libertatea individuala.
Pe de alta parte, avand in vedere ca, asa cum corect sustine autorul
exceptiei, libertatea individuala este indivizibila, este evident ca,
indiferent cate mandate de arestare s-ar emite impotriva unei persoane pentru
savarsirea infractiunilor de care este invinuita, durata masurii arestarii
preventive nu poate depasi, in cursul urmaririi penale, termenele prevazute de
art. 23 alin. (5) din Constitutie. Prevenirea depasirii acestor termene pe
calea unor mandate de arestare succesive emise in cursul urmaririi penale avand
ca obiect aceleasi persoane si aceleasi fapte este insa de competenta organelor
judiciare, si nu de resortul justitiei constitutionale.
Pentru considerentele expuse, in temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147
alin. (4) din Constitutie, precum si al art. 1 - 3, al art. 11 alin. (1) lit.
A.d) si al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUTIONALA
In numele legii
DECIDE:
Respinge exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 136 alin. 1
lit. d) si ale art. 148 alin. 1 din Codul de procedura penala, exceptie
ridicata de Gregorian Bivolaru in Dosarul nr. 1.393/2005 al Curtii de Apel
Bucuresti - Sectia I penala.
Definitiva si general obligatorie.
Pronuntata in sedinta publica din data de 27 octombrie 2005.
PRESEDINTE,
ION PREDESCU
Magistrat-asistent,
Afrodita Laura Tutunaru