DECIZIE Nr. 566 din 20 decembrie 2004
referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 32^1 alin.
(1) si (3) din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 88/1997 privind
privatizarea societatilor comerciale
ACT EMIS DE: CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN: MONITORUL OFICIAL NR. 155 din 22 februarie 2005
Ioan Vida - presedinte
Nicolae Cochinescu - judecator
Aspazia Cojocaru - judecator
Constantin Doldur - judecator
Acsinte Gaspar - judecator
Kozsokar Gabor - judecator
Petre Ninosu - judecator
Ion Predescu - judecator
Serban Viorel Stanoiu - judecator
Dana Titian - procuror
Maria Bratu - magistrat-asistent
Pe rol se afla solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a
prevederilor art. 32^1 alin. (1) si (3) din Ordonanta de urgenta a Guvernului
nr. 88/1997 privind privatizarea societatilor comerciale, exceptie ridicata de
Consiliul Local Onesti in Dosarul nr. 5.845/2003 al Tribunalului Bacau - Sectia
comerciala si de contencios administrativ.
Dezbaterile au avut loc in sedinta publica din 16 decembrie 2004, in
prezenta partilor si a reprezentantului Ministerului Public, cand Curtea, avand
nevoie de timp pentru a delibera, a amanat pronuntarea pentru data de 20
decembrie 2004.
CURTEA,
avand in vedere actele si lucrarile dosarului, constata urmatoarele:
Prin Incheierea din 8 octombrie 2003, pronuntata in Dosarul nr. 5.845/2003,
Tribunalul Bacau - Sectia comerciala si de contencios administrativ a sesizat
Curtea Constitutionala cu exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art.
32^1 alin. (1) si (3) din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 88/1997 privind
privatizarea societatilor comerciale, exceptie ridicata de Consiliul Local
Onesti.
In motivarea exceptiei, autorul acesteia sustine ca prevederile art. 32^1
alin. (1) si (3) din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 88/1997 contravin
dispozitiilor art. 16 alin. (1), ale art. 119 si ale art. 120 alin. (2) din
Constitutie. De asemenea, autorul exceptiei considera ca textele criticate
contravin si prevederilor art. 134 alin. (2) lit. a) din Constitutie, in masura
in care se solicita concesionarea directa fara licitatie, asa cum prevede Legea
nr. 219/1998 privind regimul concesiunilor.
Instanta de judecata apreciaza ca textele criticate sunt constitutionale,
aratand ca art. 16 alin. (1) din Constitutie nu este incident in cauza,
intrucat este aplicabil egalitatii in drepturi a cetatenilor in fata legii si a
autoritatilor publice, nu si egalitatii in drepturi a persoanelor juridice de
drept public sau privat. In ceea ce priveste pretinsa incalcare a prevederilor
art. 120 si ale art. 121 alin. (2) din Constitutie, arata ca autonomia locala a
administratiei publice "poate fi circumscrisa unor limite de catre
legiuitor".
Potrivit art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, incheierea de sesizare a
fost comunicata presedintilor celor doua Camere ale Parlamentului si Guvernului
pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei de
neconstitutionalitate ridicate. De asemenea, in conformitate cu dispozitiile
art. 18^1 din Legea nr. 35/1997, s-a solicitat punctul de vedere al institutiei
Avocatul Poporului.
Guvernul considera ca prevederile art. 16 alin. (1) si ale art. 121 alin.
(2) din Constitutie nu sunt incidente in cauza. Se arata ca textele criticate
nu contravin prevederilor art. 120 alin. (1) si ale art. 135 alin. (2) lit. a)
din Constitutie, deoarece autonomia locala se exercita in acord cu interesul
general al economiei nationale si numai in conditiile legii. In acest sens,
legiuitorul, in temeiul dispozitiilor art. 135 alin. (2) lit. b) din Legea
fundamentala, privind obligatia statului de a asigura protejarea intereselor
nationale in activitatea economica, a adoptat o reglementare unitara, in acord
cu interesul general al accelerarii privatizarii, a situatiei terenurilor
detinute de societatile comerciale ce urmeaza a fi privatizate. In concluzie,
apreciaza exceptia ca neintemeiata.
Avocatul Poporului arata ca prevederile criticate sunt constitutionale.
Referitor la critica de neconstitutionalitate raportata la art. 16 alin. (1)
din Constitutie, considera ca aceasta este neintemeiata. In acest sens este
invocata jurisprudenta constanta a Curtii Constitutionale, care a statuat ca
principiul egalitatii si al nediscriminarii este aplicabil numai cetatenilor,
nu si persoanelor juridice. In plus, se precizeaza ca din analiza textului de
lege criticat nu rezulta existenta vreunei dispozitii de natura sa instituie o
inegalitate.
Cu privire la critica de neconstitutionalitate, raportata la art. 120 si
art. 121 alin. (2) din Constitutie, arata ca dispozitiile legale criticate
privesc situatia juridica a unor imobile detinute de societatile comerciale
care fac obiectul privatizarii, neavand legatura cu textele invocate din
Constitutie, care se refera la principiile de baza ale administratiei publice
locale si la autoritatile comunale si orasenesti.
Presedintii celor doua Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele
lor de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.
CURTEA,
examinand incheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului si al
Avocatului Poporului, raportul intocmit de judecatorul-raportor, sustinerile
partilor prezente, concluziile procurorului, dispozitiile legale criticate
raportate la prevederile Constitutiei, precum si dispozitiile Legii nr.
47/1992, retine urmatoarele:
Curtea Constitutionala a fost legal sesizata si este competenta, potrivit
dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, ale art. 1 alin. (2), ale art.
2, 3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, sa solutioneze exceptia de
neconstitutionalitate ridicata.
Exceptia are ca obiect prevederile art. 32^1 alin. (1) si (3) din Ordonanta
de urgenta a Guvernului nr. 88/1997, publicata in Monitorul Oficial al
Romaniei, Partea I, nr. 381 din 29 decembrie 1997. Ordonanta de urgenta a
Guvernului nr. 88/1997 a fost aprobata prin Legea nr. 44/1998, publicata in
Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 88 din 25 februarie 1998.
Prevederile art. 32^1 alin. (1) si (3) din Ordonanta de urgenta a
Guvernului nr. 88/1997 fac parte din capitolul V^1 intitulat "Situatia
unor imobile detinute de societatile comerciale care fac obiectul
privatizarii", capitol introdus prin Legea nr. 99/1999 privind unele
masuri pentru accelerarea reformei economice, publicata in Monitorul Oficial al
Romaniei, Partea I, nr. 236 din 27 mai 1999. Textele criticate au urmatoarea redactare:
"Art. 32^1. - (1) Societatile comerciale care detin terenuri ce sunt
necesare pentru desfasurarea activitatii in conformitate cu obiectul lor de
activitate si al caror regim juridic urmeaza sa fie clarificat vor continua sa
foloseasca aceste terenuri pana la clarificarea regimului lor juridic.
[...]
(3) Dupa clarificarea regimului juridic terenurile clasificate ca
apartinand domeniului public al statului ori al unitatilor
administrativ-teritoriale, dupa caz, raman in folosinta societatilor comerciale
privatizate sau care urmeaza a fi privatizate, pe baza unei concesiuni acordate
de autoritatea competenta, pentru perioada maxima prevazuta de lege. Prin
derogare de la dispozitiile Legii nr. 219/1998 privind regimul concesiunilor,
metoda, procedura si documentatia necesare pentru acordarea concesiunilor vor
fi prevazute in normele metodologice emise in aplicarea prezentei ordonante de
urgenta. Terenurile clasificate ca apartinand domeniului privat al statului ori
al unitatilor administrativ-teritoriale, dupa caz, pot fi concesionate in
conditiile prevazute mai sus, inchiriate sau oferite societatii comerciale spre
a fi cumparate. [...]"
Textele constitutionale invocate sunt cele ale art. 16 alin. (1), ale art.
120 alin. (1), ale art. 121 alin. (2) si ale art. 135 alin. (2) lit. a) din
Constitutie, a caror redactare este urmatoarea:
- Art. 16 alin. (1): "Cetatenii sunt egali in fata legii si a
autoritatilor publice, fara privilegii si fara discriminari.";
- Art. 120 alin. (1): "Administratia publica din unitatile
administrativ-teritoriale se intemeiaza pe principiile descentralizarii,
autonomiei locale si deconcentrarii serviciilor publice.";
- Art. 121 alin. (2): "Consiliile locale si primarii functioneaza, in
conditiile legii, ca autoritati administrative autonome si rezolva treburile
publice din comune si din orase.";
- Art. 135 alin. (2) lit. a): "Statul trebuie sa asigure:
a) libertatea comertului, protectia concurentei loiale, crearea cadrului
favorabil pentru valorificarea tuturor factorilor de productie;".
Examinand exceptia de neconstitutionalitate, Curtea retine ca aceasta a
fost ridicata intr-un litigiu comercial in care Societatea Comerciala
"Onedil" - S.A. Onesti solicita obligarea Consiliului Local Onesti la
incheierea prin negociere directa a unui contract de concesiune avand ca obiect
terenurile aferente rampei de depozitare a deseurilor menajere de pe raza
municipiului Onesti, terenuri aflate in folosinta acestei societati.
Analizand criticile de neconstitutionalitate, Curtea constata ca art. 16
alin. (1) din Constitutie, care consacra principiul egalitatii in drepturi, nu
este aplicabil in cauza de fata, intrucat textul constitutional mentionat
impune un tratament egal in fata legii si a autoritatilor publice numai in
privinta cetatenilor aflati in situatii identice, iar nu si in privinta
persoanelor juridice, asa cum se intampla in speta.
In legatura cu celelalte sustineri, potrivit carora dispozitiile legale
criticate contravin prevederilor constitutionale ale art. 120 alin. (1) si ale
art. 121 alin. (2), Curtea constata ca acestea din urma se refera la principiul
autonomiei locale in cadrul organizarii administratiei publice din unitatile
administrativ-teritoriale, iar nu la existenta unei autonomii de decizie in
afara cadrului legal, care este general obligatoriu.
Curtea Constitutionala a mai examinat, in legatura cu alte acte normative
(legi si ordonante), critici care vizau incalcari ale principiului autonomiei
locale prin instituirea unor obligatii pentru consiliile locale. Astfel, de
exemplu, prin Decizia nr. 123 din 25 aprilie 2001, publicata in Monitorul
Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 292 din 4 iunie 2001, Curtea a statuat ca
"principiul autonomiei locale nu include si absolvirea autoritatilor
administratiei publice locale de la obligatia respectarii legilor cu caracter
general si valabilitate pe intreg teritoriul tarii".
De asemenea, prin Decizia nr. 136 din 3 mai 2001, publicata in Monitorul
Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 647 din 16 octombrie 2001, Curtea a retinut
ca "dispozitiile constitutionale ale art. 119 si art. 120 alin. (2) [...]
se refera la principiul autonomiei locale in cadrul organizarii administratiei
publice din unitatile administrativ-teritoriale, iar nu la existenta unei
autonomii de decizie in afara cadrului legal, care este general
obligatoriu".
Considerentele acestor decizii sunt valabile si in prezenta cauza,
neexistand elemente noi de natura a determina o reconsiderare a jurisprudentei
Curtii.
De altfel, insasi Carta europeana a autonomiei locale, adoptata la
Strasbourg la 15 octombrie 1985, face referire, potrivit art. 3 pct. 1, la
cadrul legal intern, prin reglementarea conceptului de autonomie locala ca
"dreptul si capacitatea efectiva ale autoritatilor administratiei publice
locale de a solutiona si de a gestiona, in cadrul legii, in nume propriu si in
interesul populatiei locale, o parte importanta a treburilor publice".
Autorul exceptiei considera, de asemenea, ca, prin obligarea atribuirii directe
a terenurilor catre societatile comerciale privatizate sau in curs de
privatizare, se incalca dispozitiile art. 135 alin. (2) lit. a) din
Constitutie.
Masurile instituite prin Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 88/1997
reprezinta o optiune a legiuitorului pentru societatile comerciale vizate,
avand in vedere, in mod evident, accelerarea procesului de privatizare,
obiectiv de interes general.
In speta este vorba despre fosta regie "REGCL" Onesti, devenita
societate comerciala, avand ca unic actionar statul roman si care, ulterior,
s-a privatizat. Aceasta societate are in obiectul sau de activitate colectarea,
transportul si depozitarea reziduurilor menajere si nemenajere de pe raza
municipiului Onesti. Terenul a carui concesionare prin negociere directa
aceasta societate il solicita s-a aflat in folosinta sa si reprezinta rampa de
depozitare a deseurilor.
In acest context atribuirea directa apare ca fiind pe deplin justificata de
necesitatea reorganizarii regiilor autonome si se incadreaza in ansamblul
masurilor cu aceasta finalitate. Aceste masuri se inscriu pe deplin in
obligatia statului de a asigura "protejarea intereselor nationale in
activitatea economica, financiara si valutara", prevazuta la art. 135
alin. (2) lit. b) din Constitutie. In acelasi timp, daca se are in vedere
importanta activitatilor si serviciilor publice din domeniul gospodaririi
comunale pentru viata locuitorilor, masurile in discutie se incadreaza si in
prerogativa statului de creare a "conditiilor necesare pentru cresterea
calitatii vietii", prevazuta la art. 135 alin. (2) lit. f) din
Constitutie.
Dispozitiile art. 135 din Constitutie privind "Economia" trebuie
interpretate sistematic si prin luarea in considerare a finalitatii lor, fara a
se absolutiza una dintre obligatiile ce revin statului conform alin. (2) din
acest articol, pana la inlaturarea celorlalte obligatii la fel de importante.
De altfel, textul criticat pentru neconstitutionalitate nici nu contravine
obligatiei statului prevazute la art. 135 alin. (2) lit. a) din Constitutie,
intrucat masura prevazuta poate fi considerata ca fiind menita sa asigure
"crearea cadrului favorabil pentru valorificarea tuturor factorilor de
productie" in domeniul gospodaririi comunale.
Pentru motivele expuse, in temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin.
(4) din Constitutie, precum si al art. 1 - 3, art. 11 alin. (1) lit. A.d) si al
art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu majoritate de voturi,
CURTEA CONSTITUTIONALA
In numele legii
DECIDE:
Respinge exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 32^1 alin.
(1) si (3) din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 88/1997 privind
privatizarea societatilor comerciale, exceptie ridicata de Consiliul Local
Onesti in Dosarul nr. 5.845/2003 al Tribunalului Bacau - Sectia comerciala si
de contencios administrativ.
Definitiva si general obligatorie.
Pronuntata in sedinta publica din data de 20 decembrie 2004.
PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Maria Bratu
*
OPINIE SEPARATA
Sunt de acord cu opinia majoritatii colegilor mei judecatori cu privire la
respingerea exceptiei de neconstitutionalitate ridicate cu referire la
incalcarea dispozitiilor art. 16 alin. (1) din Constitutie. Acest text
constitutional impune un tratament egal in fata legii numai al cetatenilor
aflati in situatii identice si nu in privinta persoanelor juridice, ca in speta
analizata.
Sunt insa in dezacord cu opinia majoritatii cu privire la constatarea
neconstitutionalitatii prevederilor art. 32^1 alin. (1) si (3) din Ordonanta de
urgenta a Guvernului nr. 88/1997 privind privatizarea societatilor comerciale,
aprobata prin Legea nr. 44/1998, modificata si completata prin Legea nr.
99/1999 privind unele masuri pentru accelerarea reformei economice, raportate
la dispozitiile art. 120 alin. (1), art. 121 alin. (2) si art. 135 alin. (2) lit.
a) din Constitutie.
Principala critica de neconstitutionalitate vizeaza incalcarea art. 135
alin. (2) lit. a) din Constitutie. Autorul exceptiei, in speta Consiliul Local
Onesti, considera ca textul criticat obliga unitatile administrativ-teritoriale
sa concesioneze direct terenuri care alcatuiesc proprietatea publica a acestor
unitati societatilor comerciale privatizate sau care vor fi privatizate.
Prevederile cuprinse in art. 32^1 alin. (1) si (3) din ordonanta criticata
cuprind trei ipoteze.
Prima ipoteza stabileste ca societatile comerciale care detin terenuri ce
sunt necesare pentru desfasurarea activitatii in conformitate cu obiectul lor
de activitate si al caror regim urmeaza sa fie clarificat vor continua sa
foloseasca aceste terenuri pana la clarificarea regimului lor juridic.
Cea de-a doua ipoteza se refera la terenurile al caror regim juridic a fost
clarificat, terenuri care au fost clasificate ca apartinand proprietatii
publice a statului ori a unitatilor administrativ-teritoriale si care raman in
folosinta societatilor comerciale privatizate sau in curs de privatizare pe
baza unei concesiuni acordate de autoritatea competenta pentru perioada maxima
prevazuta de lege. Prin derogare de la dispozitiile Legii nr. 219/1998 privind regimul
concesiunilor, metoda, procedura si documentatia necesare pentru acordarea
concesiunilor vor fi prevazute de normele metodologice emise in aplicarea
acestei ordonante. Aceste norme au fost aprobate prin Hotararea Guvernului nr.
577/2002, act normativ care nu intra in competenta de solutionare a Curtii
Constitutionale.
Cea de-a treia ipoteza se refera la terenurile clasificate ca apartinand
proprietatii private a statului sau a unitatilor administrativ-teritoriale,
care, dupa caz, pot fi concesionate, inchiriate sau oferite societatilor
comerciale spre a fi cumparate.
In speta, exceptia priveste ipoteza a doua, fiind vorba de un teren
proprietate publica a municipiului Onesti, care se afla in folosinta Societatii
Comerciale "Onedil" - S.A. Onesti, societate privatizata care,
potrivit textului criticat, trebuie sa beneficieze de atribuirea lui directa
printr-un contract de concesiune.
Masurile instituite prin Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 88/1997
vizeaza procesul de privatizare a societatilor comerciale cu capital de stat,
care este incontestabil obiectiv de interes general, avand ca scop accelerarea
reformei economice.
Dar, asa cum prevad dispozitiile art. 135 alin. (1) din Constitutie,
economia Romaniei este o economie de piata, iar potrivit alin. (2) lit. a),
statul trebuie sa asigure "libertatea comertului, protectia concurentei
loiale, crearea cadrului favorabil pentru valorificarea tuturor factorilor de
productie".
Asa fiind, se impune stabilirea unui cadru concurential ce exclude orice
forma de privilegiu de natura sa impiedice concurenta loiala pe piata. In
aceste conditii, socotesc ca sunt neconstitutionale prevederile art. 32^1 alin.
(1) si (3) din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 88/1997, cu modificarile
ulterioare, in masura in care autoritatile publice locale sunt obligate sa
atribuie direct printr-un contract de concesiune bunuri proprietate publica (in
speta, terenuri) unor persoane juridice nominalizate.
In interesul comunitatii locale si in acord cu prerogativele statului de
creare a conditiilor necesare pentru cresterea calitatii vietii, prevazuta de
art. 135 alin. (2) lit. f) din Constitutie, unitatile administrativ-teritoriale
pot recurge la procedura de negociere directa potrivit art. 26 din Legea nr.
219/1998, in vederea concesionarii de bunuri, activitati si servicii publice,
numai in cazul in care licitatia publica nu a dus la desemnarea unui
castigator.
Societatea Comerciala "Onedil" - S.A. din Onesti este o societate
privatizata, astfel ca ea putea intra in raporturi juridice de drept comun cu
toate celelalte societati comerciale participante la licitatie, situandu-se pe
pozitii de egalitate juridica, cu atat mai mult cu cat licitatia a fost
castigata de o alta societate comerciala.
De altfel, Curtea Constitutionala a mai examinat aceasta problema in
legatura cu art. 40 din Legea nr. 219/1998, care in esenta cuprinde aceeasi
reglementare. Critica viza incalcarea art. 135 alin. (2) lit. a) din
Constitutie. Curtea a decis ca fiind neconstitutionala acea prevedere legala,
in masura in care autoritatile locale sunt obligate sa atribuie direct
printr-un contract de concesiune bunuri proprietate publica sau activitati si
servicii publice de interes local unor persoane juridice nominalizate (Decizia
nr. 136 din 3 mai 2001).
Se poate observa ca art. 40 din Legea nr. 219/1998, declarat
neconstitutional, a fost reluat in continutul Ordonantei de urgenta a
Guvernului nr. 88/1997, care reglementeaza in acelasi mod problema atribuirii
directe a terenurilor proprietate publica, fara licitatie publica, atunci cand
se incheie contracte de concesiune intre unitatile administrativ-teritoriale si
societati comerciale privatizate.
De altfel, asa cum se arata si in opinia majoritara, insasi Carta europeana
a autonomiei locale, adoptata la Strasbourg la 15 octombrie 1985, intrata in
vigoare la 1 septembrie 1988, ratificata de Romania prin Legea nr. 199 din 17
noiembrie 1997, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 331
din 26 noiembrie 1997, face referire, potrivit art. 3 pct. 1, la cadrul legal
intern privind reglementarea conceptului de autonomie locala ca "dreptul
si capacitatea efectiva ale autoritatilor administratiei publice locale de a
solutiona si de a gestiona, in cadrul legii (Legea nr. 219/1998 - s.n.), in
nume propriu si in interesul populatiei locale, o parte importanta a treburilor
publice".
In alta ordine de idei, avand in vedere continutul art. 120 alin. (1) si
art. 121 alin. (2) din Constitutie, administratia publica din unitatile
administrativ-teritoriale se intemeiaza pe principiile descentralizarii,
autonomiei locale si deconcentrarii serviciilor publice, actionand astfel ca
autoritati administrative autonome care rezolva treburile publice din comune si
orase. Serviciul public local, in speta, priveste colectarea, transportul si
depozitarea reziduurilor menajere si nemenajere. Terenul pe care Societatea
Comerciala "Onedil" - S.A. Onesti il solicita sa-i fie concesionat
direct fara licitatie publica se afla, conform legii, in folosinta sa, dar
apartine proprietatii publice a municipiului Onesti. Acesta isi exercita
prerogativele dreptului de proprietate, mai putin dreptul de dispozitie, avand
posibilitatea de a incheia astfel acte de administrare, deci si contracte de
concesiune, cu respectarea conditiilor prevazute in Legea nr. 219/1998, cu
precizarea ca art. 40 alin. (1) fraza intai a fost declarat neconstitutional.
Aceste activitati si servicii publice din domeniul gospodaririi comunale
trebuie sa aiba in vedere interesul public in folosul comunitatii si nu al unor
societati comerciale nominalizate.
Asa fiind, consider ca exceptia de neconstitutionalitate a art. 32^1 alin.
(1) si (3) din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 88/1997 privind
privatizarea societatilor comerciale, aprobata prin Legea nr. 44/1998,
modificata si completata prin Legea nr. 99/1999 privind unele masuri pentru
accelerarea reformei economice, trebuie admisa, prevederile legale fiind in
contradictie cu dispozitiile art. 120 alin. (1), art. 121 alin. (2) si art. 135
alin. (2) lit. a) din Constitutie.
Judecator,
prof. univ. dr. Aspazia Cojocaru