Decizia Nr.562 din 29.05.2012

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Simona Ricu.Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 24/2008 privind accesul la propriul dosar şi deconspirarea Securităţii, excepţie ridicată de Sorin Ion Grigoriţă în Dosarul nr. 12.680/2/2010 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 978D/2011.La apelul nominal răspunde, pentru partea Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii, consilierul juridic Mihaela Jugănaru, cu delegaţie depusă la dosar. Lipseşte autorul excepţiei, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul reprezentantului părţii prezente, care solicită respingerea excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată, sens în care invocă jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale.Reprezentantul Ministerului Public, având în vedere jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale, pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepţiei de neconstituţionalitate.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele:Prin Încheierea din 27 iunie 2011, pronunţată în Dosarul nr. 12.680/2/2010, Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 24/2008 privind accesul la propriul dosar şi deconspirarea Securităţii.Excepţia a fost ridicată de pârâtul Sorin Ion Grigoriţă într-o cauză de contencios administrativ în contradictoriu cu reclamantul Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul excepţiei susţine, în esenţă, că dispoziţiile ordonanţei de urgenţă criticate contravin prevederilor constituţionale ale art. 1 alin. (3), art. 15, art. 16, art. 21, art. 22, art. 23, art. 30, art. 53, art. 54, art. 55, art. 57 şi art. 126, deoarece „dau dreptul Consiliului Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii de a desfăşura activitate jurisdicţională cu finalitate represivă şi de poliţie politică de «desconspirare a Securităţii»“. În acest sens, arată că Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 24/2008 „menţine caracterul neconstituţional constatat anterior de Curtea Constituţională privind existenţa unei jurisdicţii extraordinare de natură să aducă prejudicii demnităţii şi integrităţii persoanelor supuse verificării [...]“. Autorul excepţiei consideră că, înainte de 22 decembrie 1989, „România a avut un regim de republică socialistă în care întreaga putere aparţinea poporului liber şi stăpân pe soarta sa (art. 1 şi 2 din Constituţia din 1965, republicată în 1974), şi nu de «dictatură comunist㻓, constatare de ordin politic şi mediatic care nu are ce căuta într-o reglementare legală“.Instanţa de judecată apreciază că dispoziţiile Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 24/2008 nu contravin prevederilor constituţionale invocate, excepţia fiind neîntemeiată.Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susţinerile părţii prezente, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 24/2008 privind accesul la propriul dosar şi deconspirarea Securităţii, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 182 din 10 martie 2008, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 293/2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 800 din 28 noiembrie 2008.În susţinerea neconstituţionalităţii acestor dispoziţii legale, autorul excepţiei invocă încălcarea prevederilor constituţionale ale art. 1 alin. (3) - Statul român, art. 15 - Universalitatea, art. 16 - Egalitatea în drepturi, art. 21 - Accesul liber la justiţie, art. 22 - Dreptul la viaţă şi la integritate fizică şi psihică, art. 23 - Libertatea individuală, art. 30 - Libertatea de exprimare, art. 53 - Restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi, art. 54 - Fidelitatea faţă de ţară, art. 55 - Apărarea ţării, art. 57 - Exercitarea drepturilor şi a libertăţilor şi art. 126 - Instanţele judecătoreşti.Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine că Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 24/2008 privind accesul la propriul dosar şi deconspirarea Securităţii a mai fost supusă controlului de constituţionalitate în integralitatea sa, instanţa constituţională constatând că această ordonanţă nu reglementează în domeniul drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului, ci operează, pe de o parte, o modificare substanţială a regimului juridic aplicabil persoanelor constatate ca fiind „lucrătoare ale Securităţii“ faţă de Legea nr. 187/1999, declarată neconstituţională prin Decizia nr. 51 din 31 ianuarie 2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 95 din 6 februarie 2008, iar pe de altă parte, o reconfigurare a Consiliului Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii, ca autoritate administrativă autonomă, lipsită de atribuţii jurisdicţionale, ale cărei acte privind accesul la dosar şi deconspirarea Securităţii sunt supuse controlului instanţelor de judecată.De asemenea, prin Decizia nr. 815 din 19 mai 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 394 din 11 iunie 2009, Curtea a observat că prin această ordonanţă de urgenţă s-a realizat o reconfigurare a Consiliului Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii ca autoritate administrativă autonomă, lipsită de atribuţii jurisdicţionale, ale cărei acte privind accesul la dosar şi deconspirarea Securităţii sunt supuse controlului instanţelor de judecată. În condiţiile în care acţiunea în constatarea calităţii de lucrător al Securităţii este introdusă la o instanţă de judecată, a cărei hotărâre poate fi atacată cu recurs, dispoziţiile Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 24/2008 nu sunt de natură să confere Consiliului Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii rolul de instanţă extraordinară, acestea satisfăcând exigenţele prevăzute de art. 126 din Constituţie, potrivit cărora justiţia se realizează prin instanţele judecătoreşti, a căror competenţă este stabilită numai prin lege.Totodată, prin Decizia nr. 530 din 9 aprilie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 430 din 24 iunie 2009, Curtea a statuat că Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 24/2008 urmăreşte deconspirarea prin consemnarea publică a persoanelor care au participat la activitatea de poliţie politică comunistă, fără să promoveze răspunderea juridică şi politică a acestora şi fără să creeze premisele unei forme de răspundere morală şi juridică colectivă pentru simpla participare la activitatea serviciilor de informaţii, în condiţiile lipsei de vinovăţie şi a vreunei încălcări a drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale. Curtea a mai reţinut cu acelaşi prilej că prevederile art. 2 lit. a) din ordonanţa de urgenţă definesc noţiunea de „lucrător al Securităţii“ şi explicitează în concret semnificaţia termenului. Astfel, deţin calitatea de lucrători ai Securităţii persoanele care, pe de o parte, au fost încadrate ca ofiţeri sau subofiţeri ai Securităţii sau ai Miliţiei cu atribuţii pe linie de Securitate, inclusiv ofiţeri sub acoperire, în perioada 1945-1989, şi care, pe de altă parte, au desfăşurat activităţi prin care au suprimat sau au îngrădit drepturi şi libertăţi fundamentale ale omului, în scopul susţinerii puterii totalitare comuniste. Întrunirea cumulativă a celor două condiţii prevăzute de textul de lege criticat este constatată de instanţa judecătorească - Secţia de contencios administrativ şi fiscal a Curţii de Apel Bucureşti, în baza copiilor certificate de pe documentele aflate în arhiva Consiliului Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii. Aşa fiind, în condiţiile în care acţiunea în constatarea calităţii de lucrător al Securităţii este introdusă la o instanţă de judecată, a cărei hotărâre poate fi atacată cu recurs, potrivit art. 11 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 24/2008, Curtea reţine că dispoziţiile procedurale criticate nu sunt de natură a încălca dreptul la un proces echitabil, ci constituie o garanţie a aplicării principiului prevăzut de art. 21 alin. (3) din Constituţie şi de art. 6 paragraful 1 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale. Astfel, procedura de judecată respectă principiile fundamentale privind oralitatea, contradictorialitatea, publicitatea şi dreptul la apărare, părţile având, deopotrivă, posibilitatea de a uza de garanţiile prevăzute de legea procesual civilă pentru a-şi susţine poziţia asupra problemelor de fapt şi de drept.Prin aceeaşi decizie, Curtea a constatat că nu este întemeiată nici critica referitoare la pretinsa nerespectare a principiului egalităţii în drepturi, deoarece Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 24/2008 nu instituie niciun privilegiu sau discriminare pe criterii arbitrare, fiind aplicabilă tuturor persoanelor aflate în ipoteza normei.În fine, prin Decizia nr. 1.311 din 14 octombrie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 760 din 15 noiembrie 2010, Curtea a reţinut că, în condiţiile în care acţiunea în constatarea calităţii de lucrător al Securităţii este introdusă la o instanţă de judecată a cărei hotărâre poate fi atacată cu recurs, dispoziţiile Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 24/2008 nu sunt de natură a încălca dreptul la un proces echitabil şi dreptul la apărare şi nici celelalte drepturi şi libertăţi fundamentale invocate, părţile având, deopotrivă, posibilitatea de a uza de garanţiile prevăzute de legea procesuală civilă.Întrucât, faţă de cele analizate de instanţa de contencios constituţional în jurisprudenţa la care s-a făcut referire, autorul prezentei excepţii nu a relevat elemente noi, de natură a determina reconsiderarea acesteia, Curtea constată că cele reţinute în deciziile amintite îşi menţin valabilitatea.Pentru motivele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 24/2008 privind accesul la propriul dosar şi deconspirarea Securităţii, excepţie ridicată de Sorin Ion Grigoriţă în Dosarul nr. 12.680/2/2010 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.Definitivă şi general obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 29 mai 2012.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,AUGUSTIN ZEGREANMagistrat-asistent-şef,Doina Suliman