Decizia Nr.560 din 16.10.2014

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 4 teza a doua raportat la art. 33 alin. (1) din Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România
ACT EMIS DE: Curtea Constitutionala
ACT PUBLICAT ÎN MONITORUL OFICIAL NR. 929 din 19 decembrie 2014

Augustin Zegrean	- preşedinte
Toni Greblă	- judecător
Petre Lăzăroiu	- judecător
Mircea Ştefan Minea	- judecător
Daniel Marius Morar	- judecător
Mona-Maria Pivniceru	- judecător
Tudorel Toader	- judecător
Puskás Valentin Zoltán	- judecător
Claudia-Margareta Krupenschi	- magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Carmen-Cătălina Gliga.1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 4 teza a doua din Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România, excepţie ridicată de Sebastian Nicolae Ionescu în Dosarul nr. 21.829/63/2007 al Curţii de Apel Craiova - Secţia I civilă şi care constituie obiectul Dosarului nr. 222D/2014 al Curţii Constituţionale.2. La apelul nominal se constată lipsa părţilor. Procedura de citare este legal îndeplinită.3. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate, având în vedere jurisprudenţa în această materie a Curţii Constituţionale. Astfel, se arată, în esenţă, că dispoziţiile de lege criticate nu contravin principiului neretroactivităţii, deoarece în speţă este vorba de o situaţie juridică în curs de constituire, aplicarea imediată a legii noi fiind firească şi conformă cu principiile de drept. Totodată, textele de lege criticate, precum şi Legea nr. 165/2013, în ansamblul său, oferă, atât în cadrul procedurilor administrative, cât şi a celor judiciare, garanţiile necesare respectării atât a dreptului de proprietate, cât şi a dreptului de acces liber la instanţă şi la un proces echitabil.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:4. Prin Încheierea din 7 martie 2014, pronunţată în Dosarul nr. 21.829/63/2007, Curtea de Apel Craiova - Secţia I civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 4 teza a doua din Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România, excepţie ridicată de Sebastian Nicolae Ionescu într-o cauză având ca obiect soluţionarea recursului promovat împotriva sentinţei judecătoreşti prin care a fost respinsă acţiunea referitoare la obligarea primarului municipiului Craiova la restituirea în natură a unui imobil preluat în mod abuziv, în privinţa căruia aceasta a emis în anul 2006 o dispoziţie prin care constata imposibilitatea restituirii în natură şi propunea acordarea de despăgubiri prin echivalent, în condiţiile Legii nr. 247/2005.5. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, autorul acesteia susţine că dispoziţiile art. 4 teza a doua din Legea nr. 165/2013 contravin normelor constituţionale ale art. 1, art. 15 alin. (2), art. 21 şi ale art. 44, astfel cum acestea trebuie interpretate şi analizate în concordanţă cu prevederile Convenţiei pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale şi cu jurisprudenţa în materie a Curţii Europene a Drepturilor Omului.6. În esenţă se arată că aplicarea art. 4 din Legea nr. 165/2013, inclusiv cauzelor în materia restituirii imobilelor preluate în mod abuziv aflate pe rolul instanţelor judecătoreşti la data intrării în vigoare a acestei legi, are ca efect „obligarea proprietarilor la parcurgerea unei noi proceduri administrative şi anularea tuturor demersurilor judiciare“ desfăşurate sub imperiul legilor anterioare, ceea ce afectează siguranţa circuitului civil şi principiile fundamentale ale statului de drept, echivalând, totodată, cu nesocotirea principiului neretroactivităţii legii, a dreptului la un proces echitabil şi a dreptului de proprietate.7. La reglementarea legii examinate, legiuitorul nu a avut în considerare şi regimul juridic aplicabil cauzelor pendinte în materia imobilelor naţionalizate, creându-se ab initio premisele lipsei de coerenţă în practica judecătorească, concretizată în soluţii fie de excludere a unor cauze de la aplicarea legii, fie de includere artificială şi nejustificată a altora. Se mai arată că natura termenelor prevăzute de legea criticată, precum şi soluţia legiuitorului de a transfera competenţa soluţionării cauzelor pendinte în materia restituirii imobilelor din sfera controlului judiciar în cea a procedurilor administrative ignoră cele reţinute de Curtea Europeană a Drepturilor Omului în Hotărârea-pilot din 12 octombrie 2010, pronunţată în Cauza Maria Atanasiu şi alţii împotriva României, referitoare la identificarea unui remediu mai rapid problemelor de la nivel naţional în această materie.8. Curtea de Apel Craiova - Secţia I civilă apreciază că dispoziţiile art. 4 teza a doua din Legea nr. 165/2014 sunt constituţionale.9. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.10. Avocatul Poporului consideră că excepţia de neconstituţionalitate este, în temeiul art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, inadmisibilă, deoarece textul legal criticat a fost declarat neconstituţional prin Decizia nr. 88 din 27 februarie 2014.11. Preşedinţii celor două Camere al Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului şi dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:12. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.13. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate, astfel cum rezultă din încheierea de sesizare, îl constituie art. 4 teza a doua din Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 278 din 17 mai 2013, cu modificările şi completările ulterioare. Analizând, însă, motivarea autorilor excepţiei, raportat la circumstanţele litigiului, Curtea constată că obiectul excepţiei îl constituie, în realitate, prevederile art. 4 teza a doua raportat la art. 33 alin. (1) din Legea nr. 165/2013, care au următorul conţinut:

– Art. 4 teza a doua: „Dispoziţiile prezentei legi se aplică (...) cauzelor în materia restituirii imobilelor preluate abuziv, aflate pe rolul instanţelor (...) la data intrării în vigoare a prezentei legi.“;

– Art. 33 alin. (1): „(1) Entităţile învestite de lege au obligaţia de a soluţiona cererile formulate potrivit Legii nr. 10/2001, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, înregistrate şi nesoluţionate până la data intrării în vigoare a prezentei legi şi de a emite decizie de admitere sau de respingere a acestora, după cum urmează:a)în termen de 12 luni, entităţile învestite de lege care mai au de soluţionat un număr de până la 2.500 de cereri;b)în termen de 24 de luni, entităţile învestite de lege care mai au de soluţionat un număr cuprins între 2.500 şi 5.000 de cereri;c)în termen de 36 de luni, entităţile învestite de lege care mai au de soluţionat un număr de peste 5.000 de cereri.“14. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate sunt invocate prevederile constituţionale ale art. 1 alin. (4) care consacră principiul separaţiei puterilor şi echilibrului puterilor - legislativă, executivă şi judecătorească - în cadrul democraţiei constituţionale, ale art. 15 alin. (2) privind principiul neretroactivităţii legii, ale art. 21 alin. (1)-(3) cu referire la dreptul de acces la instanţă şi dreptul părţilor la un proces echitabil şi soluţionarea cauzei într-un termen rezonabil şi ale art. 44 - Proprietatea privată. De asemenea sunt invocate dispoziţiile cuprinse la art. 6 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, referitoare la dreptul la un proces echitabil şi la art. 1 din Primul Protocol adiţional la Convenţie, cu privire la protecţia proprietăţii. 15. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine că, pentru soluţionarea acesteia, se impune a fi analizată mai întâi incidenţa dispoziţiilor de lege criticate asupra soluţionării litigiilor în care aceasta a fost invocată, ca una dintre condiţiile de admisibilitate ale excepţiei de neconstituţionalitate prevăzute de art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992. 16. Aşadar, Curtea observă că în litigiu a fost depăşită prima etapă administrativă, finalizată printr-o dispoziţie, emisă în anul 2006, de către autoritatea publică administrativă, prin care se constatata imposibilitatea restituirii în natură a imobilului preluat în mod abuziv şi se propunea, în consecinţă, acordarea de despăgubiri prin echivalent, în condiţiile Legii nr. 247/2005. Această dispoziţie a fost atacată în justiţie de către persoana îndreptăţită, care a considerat că imobilul în cauză poate fi restituit în natură. Acţiunea judecătorească a fost respinsă la prima instanţă, iar judecarea recursului ulterior promovat este suspendată pe perioada soluţionării prezentei excepţii de neconstituţionalitate. 17. Litigiul aflându-se în această fază procesuală, Curtea constată lipsa legăturii dintre dispoziţiile de lege criticate - art. 33 alin. (1) din Legea nr. 165/2013 - şi soluţionarea cauzei. Astfel, indiferent dacă recursul pendinte va fi admis sau respins, reclamantul, în calitate de persoană îndreptăţită în temeiul Legii nr. 10/2001, nu va fi obligat să repete procedura administrativă desfăşurată în faţa entităţii învestite de lege şi, deci, nu va fi în situaţia de a se supune noilor termene reglementate de art. 33 alin. (1) din Legea nr. 165/2013. 18. Curtea conchide că dispoziţiile art. 33 alin. (1) din Legea nr. 165/2013 nu au incidenţă în cauză, astfel că, în temeiul art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, excepţia urmează să fie respinsă ca inadmisibilă. Dată fiind soluţia de respingere, ca inadmisibilă, a acestei excepţii, ce se impune în atare împrejurare, în cauză nici nu se poate pune problema aplicării Deciziei nr. 88 din 27 februarie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 281 din 16 aprilie 2014, prin care Curtea Constituţională a constatat că dispoziţiile art. 4 teza a doua din Legea nr. 165/2013 sunt constituţionale în măsura în care termenele prevăzute la art. 33 din aceeaşi lege nu se aplică şi cauzelor în materia restituirii imobilelor preluate abuziv, aflate pe rolul instanţelor la data intrării în vigoare a legii. 19. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi, CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE: Respinge, ca inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 4 teza a doua raportat la art. 33 alin. (1) din Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România, excepţie ridicată de Sebastian Nicolae Ionescu în Dosarul nr. 21.829/63/2007 al Curţii de Apel Craiova - Secţia I civilă. Definitivă şi general obligatorie. Decizia se comunică Curţii de Apel Craiova - Secţia I civilă şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I. Pronunţată în şedinţa din data de 16 octombrie 2014. PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE AUGUSTIN ZEGREAN Magistrat-asistent, Claudia-Margareta Krupenschi