DECIZIE Nr.
560 din 29 aprilie 2010
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 453 alin. 1 din Codul de procedura
civila
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 394 din 15 iunie 2010
Ioan Vida -
preşedinte
Nicolae Cochinescu -judecător
Aspazia Cojocaru -judecător
Acsinte Gaspar -judecător
Petre Lăzăroiu
-judecător
Ion Predescu -judecător
Puskas Valentin Zoltan -judecător
Tudorel Toader -judecător
Augustin Zegrean -judecător
Carmen-Cătălina Gliga - procuror
Ioana Marilena Chiorean - magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 453 alin. 1 din Codul de
procedură civilă, excepţie ridicată de
Nicolae-Tomiţă Negrea, Ion Toropu, Vasile Berescu, Constantin Viespe,
Grigore Oiţă, Constantin Berescu, Aurel Lupu, Ion Stănoiu,
Constantin Gomej, Ilie Mohor, Simona-Lavinia Mohor, Ion Râjniţă,
Marcel Dionisie Vâlcea, Nicolae Drăguşin, Eleodor Badea,
Alexandru-Viorel Popescu, Gabriel Făget, Constantin Neluţu
Râjniţă şi Adrian Mincea în Dosarul nr. 5.503/299/2009 al
Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti şi care formează
obiectul Dosarului nr. 245D/2010 al Curţii Constituţionale.
La apelul nominal se constată lipsa
părţilor, faţă de care procedura de citare este legal
îndeplinită.
Preşedintele dispune a se face apelul şi în
Dosarul nr. 307D/2010, având ca obiect aceeaşi excepţie de
neconstituţionalitate, ridicată de Petre Ştiucă şi Ion
Geană în Dosarul nr. 3.311/299/2009 al Judecătoriei Sectorului 1
Bucureşti.
La apelul nominal se constată lipsa
părţilor, faţă de care procedura de citare este legal
îndeplinită.
Curtea, din oficiu, pune în discuţie conexarea
Dosarului nr. 307D/2010 la Dosarul nr. 245D/2010, având în vedere că
acestea au un obiect identic.
Reprezentantul Ministerului Public arată că
este de acord cu conexarea dosarelor.
Curtea, în temeiul dispoziţiilor art. 53 alin. (5)
din Legea nr. 47/1992, dispune conexarea Dosarului nr. 307D/2010 la Dosarul nr.
245D/2010, care este primul înregistrat.
Cauza fiind în stare de judecată,
preşedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public,
care pune concluzii de respingere a excepţiei de
neconstituţionalitate, invocând jurisprudenţa în materie a
Curţii Constituţionale.
CURTEA,
având în vedere actele şi
lucrările dosarelor, constată următoarele:
Prin încheierile din 28 octombrie 2009 şi din 19
octombrie 2009, pronunţate în dosarele nr. 5.503/299/2009 şi nr.
3.311/299/2009, Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti a sesizat
Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate
a dispoziţiilor art. 453 alin. 1 din Codul de procedură civilă, excepţie
ridicată de Nicolae-Tomiţă Negrea, Ion Toropu, Vasile Berescu,
Constantin Viespe, Grigore Oiţă, Constantin Berescu, Aurel Lupu, Ion
Stănoiu, Constantin Gomej, Ilie Mohor, Simona- Lavinia Mohor, Ion
Râjniţă, Marcel Dionisie Vâlcea, Nicolae Drăguşin, Eleodor
Badea, Alexandru- Viorel Popescu, Gabriel Făget, Constantin Neluţu
Râjniţă, Adrian Mincea şi de Petre Ştiucă şi Ion
Geană în cauze având ca obiect soluţionarea unor contestaţii la
executare.
In motivarea excepţiei de
neconstituţionalitate autorii acesteia
susţin, în esenţă, că dispoziţiile de lege criticate
sunt neconstituţionale, deoarece îi favorizează pe debitori prin
instituirea competenţei organelor de executare de la sediul acestora.
Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti şi-a exprimat opinia în sensul că excepţia de
neconstituţionalitate este întemeiată, în raport cu dispoziţiile
art. 21 din Constituţie şi cu cele ale art. 6 din Convenţia
pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor
fundamentale.
Potrivit dispoziţiilor art. 30 alin. (1) din Legea
nr. 47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate preşedinţilor
celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului
Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de
neconstituţionalitate.
Preşedinţii celor două Camere ale
Parlamentului, Guvernul şi Avocatul
Poporului nu au comunicat Curţii Constituţionale punctele lor de
vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierile de sesizare, rapoartele întocmite
de judecătorul-raportor, susţinerile părţii prezente,
concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate, raportate la
prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile Legii nr.
47/1992, reţine următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal
sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art.
146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art.
2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze
excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate
îl constituie dispoziţiile art. 453 alin. 1 din Codul de procedură
civilă, având următorul cuprins: „Poprirea se înfiinţează
la cererea creditorului, de executorul judecătoresc de la domiciliul sau
sediul debitorului ori de la domiciliul sau sediul terţului poprit."
Autorii excepţiei de neconstituţionalitate
susţin că prevederile de lege criticate încalcă
dispoziţiile constituţionale ale art. 16 alin. (1) privind egalitatea
cetăţenilor în faţa legii şi a autorităţilor
publice, art. 21 privind accesul liber la justiţie, precum şi cele
ale art. 6 referitor la dreptul la un proces echitabil şi art. 13 privind
dreptul la un recurs efectiv la instanţă, din Convenţia pentru
apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate,
Curtea constată că s-a pronunţat asupra
constituţionalităţii dispoziţiilor criticate din Codul de
procedură civilă prin Decizia nr. 835/2009, publicată în
Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 419 din 18 iunie 2009, constatând
că acestea nu contravin prevederilor invocate din Constituţie.
Cu acel prilej, Curtea a reţinut că textul de
lege criticat stabileşte competenţa materială şi
teritorială pentru soluţionarea cererii creditorului de
înfiinţare a popririi. Astfel, legea atribuie competenţa
materială de a dispune înfiinţarea popririi executorului judecătoresc,
creditorul având a alege între două birouri execuţionale
deopotrivă competente, cel de la domiciliul sau sediul debitorului,
respectiv cel de la domiciliul sau sediul terţului poprit.
Reglementarea criticată a fost adoptată de
legiuitor în cadrul atribuţiilor sale, astfel cum sunt determinate prin
dispoziţiile art. 126 alin. (2) şi ale art. 129 din Constituţie,
potrivit cărora competenţa, procedura de judecată, inclusiv
procedura executării silite, precum şi căile de atac sunt
prevăzute numai prin lege.
De asemenea, textul de lege criticat nu încalcă
prevederile art. 16 din Constituţie, privind egalitatea în drepturi a
cetăţenilor, întrucât reglementarea este aplicabilă tuturor
persoanelor aflate în situaţia prevăzută de ipoteza normei,
fără nicio distincţie sau în considerarea altor criterii, precum
celeritatea desfăşurării procedurii de executare silită.
Totodată, Curtea a statuat că este
nefondată şi critica potrivit căreia reglementarea dedusă
controlului îngrădeşte accesul liber la justiţie şi dreptul
la un proces echitabil, în condiţiile în care art. 399 din Codul de
procedură civilă prevede că împotriva oricărui act de
executare se poate face contestaţie de către cei interesaţi sau
vătămaţi prin executare, oferind toate garanţiile procesuale
pentru realizarea deplină a acestor drepturi.
Curtea a mai reţinut faptul că este de
competenţa legiuitorului de a stabili procedura de executare silită,
astfel încât acesta poate reglementa atât reguli generale, cât şi
excepţii de la acestea în funcţie de specificul fiecărui caz în
parte. In cazul de faţă, legiuitorul are deplină legitimitate
constituţională în a reglementa competenţa executorului
judecătoresc de la domiciliul sau sediul debitorului ori de la domiciliul
sau sediul terţului poprit de a înfiinţa poprirea la cererea
creditorului.
Intrucât criticile de neconstituţionalitate din
prezenta cauză privesc, în esenţă, aceleaşi aspecte şi
avându-se în vedere că nu au intervenit elemente noi, de natură
să determine schimbarea jurisprudenţei Curţii
Constituţionale, soluţia şi considerentele deciziei menţionate
îşi păstrează valabilitatea şi în cauza de fată.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art.
146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi
al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit.A.d) şi al art. 29 din Legea nr.
47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a
dispoziţiilor art. 453 alin. 1 din Codul de procedură civilă,
excepţie ridicată de Nicolae-Torniţă Negrea, Ion Toropu,
Vasile Berescu, Constantin Viespe, Grigore Oiţă, Constantin Berescu,
Aurel Lupu, Ion Stănoiu, Constantin Gomej, llie Mohor, Simona-Lavinia
Mohor, Ion Râjniţă, Marcel Dionisie Vâlcea, Nicolae Drăguşin,
Eleodor Badea, Alexandru-Viorel Popescu, Gabriel Făget, Constantin
Neluţu Râjniţă, Adrian Mincea şi de Petre Ştiucă
şi Ion Geană în dosarele nr. 5.503/299/2009 şi nr.
3.311/299/2009 ale Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică
din data de 29 aprilie 2010.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Ioana Marilena Chiorean