DECIZIE Nr.
560 din 14 aprilie 2009
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 142 alin. (1) si (3) din Ordonanta
Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedura fiscala
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 357 din 27 mai 2009
Ioan Vida -
preşedinte
Nicolae Cochinescu -judecător
Aspazia Cojocaru -judecător
Acsinte Gaspar
-judecător
Ion Predescu
-judecător
Puskas Valentin Zoltan -judecător
Tudorel Toader
-judecător
Augustin Zegrean -judecător
Carmen-Cătălina Gliga - procuror
Mihai Paul Cotta -
magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 142 alin. (1) şi (3) din Ordonanţa
Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, excepţie ridicată de
Societatea Comercială „GA-PRO-CO CHEMICALS" - S.R.L. în Dosarul nr.
2.349/279/2008 al Judecătoriei Piatra-Neamţ.
La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura
de citare a fost legal îndeplinită.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de
respingere a excepţiei de neconstituţionalitate. Se arată că prevederile legale
criticate nu încalcă niciunul din textele constituţionale invocate în cauză.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine
următoarele:
Prin Incheierea din 17 octombrie 2008, pronunţată în
Dosarul nr. 2.349/279/2008, Judecătoria Piatra-Neamţ a sesizat Curtea
Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art.
142 alin. (1) şi (3) din Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003 privind Codul
de procedură fiscală, excepţie ridicată de Societatea Comercială „GA-PRO-CO
CHEMICALS" - S.R.L. din Săvineşti într-o cauză având ca obiect
soluţionarea unei contestaţii la executare.
In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine că dispoziţiile legale criticate sunt confuze şi
imprecise, generând abuzuri şi instabilitate jurisdicţională. Astfel, întrucât
executarea silită a bunurilor urmăribile, proprietate privată a debitorului, se
efectuează de regulă în limita a 150% din valoarea creanţelor fiscale, organul
fiscal poate institui o indisponibilizare a patrimoniului debitorului de câteva
ori mai mare faţă de debitul datorat, ceea ce poate duce la blocarea
activităţii societăţii în cauză. Asemenea măsuri permit excesele, sunt
disproporţionate şi încalcă art. 44 alin. (2) din Constituţie, precum şi art. 1
din Protocolul adiţional la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a
libertăţilor fundamentale. De asemenea, faptul că organul fiscal poate uza de
orice măsură asiguratorie în mod succesiv sau concomitent, cu consecinţa
îngrădirii dreptului societăţii în cauză de a mai desfăşura o activitate
economică liberă, contravine prevederilor art. 45 din Constituţie.
Judecătoria Piatra-Neamţ apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată.
In conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din
Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor
două Camere ale Parlamentului, Guvernului, precum şi Avocatului Poporului,
pentru a-şi formula punctele de vedere cu privire la excepţia ridicată.
Avocatul Poporului apreciază
că dispoziţiile legale criticate sunt constituţionale.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra
excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al
Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului,
dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi
Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este
competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1
alin. (2), ale art. 2,3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze
excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl
constituie dispoziţiile art. 142 alin. (1) şi (3) din Ordonanţa Guvernului nr.
92/2003 privind Codul de procedură fiscală, republicată în Monitorul Oficial la
României, Partea I, nr. 513 din 31 iulie 2007, astfel cum au fost modificate
prin art. I pct. 26 din Ordonanţa Guvernului nr. 47/2007, publicată în
Monitorul Oficial la României, Partea I, nr. 603 din 31 august 2007, având
următorul cuprins:
„(1) Executarea silită se poate întinde asupra
veniturilor şi bunurilor proprietate a debitorului, urmăribile potrivit legii,
iar valorificarea acestora se efectuează numai în măsura necesară pentru realizarea
creanţelor fiscale şi a cheltuielilor de executare. Executarea silită a
bunurilor proprietate a debitorului, urmăribile potrivit legii, se efectuează,
de regulă, în limita a 150% din valoarea creanţelor fiscale, inclusiv a
cheltuielilor de executare. [...]
(3) In cadrul procedurii de executare silită se pot
folosi succesiv sau concomitent modalităţile de executare silită prevăzute de
prezentul cod".
Autorul excepţiei susţine că dispoziţiile legale
criticate încalcă prevederile constituţionale ale art. 44 alin. (2) privind
dreptul de proprietate privată şi ale art. 45 privind libertatea economică.
Totodată, se consideră că sunt încălcate şi prevederile art. 1 din Protocolul
adiţional la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi ale libertăţilor fundamentale.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate sub
aspectul criticii referitoare la absenţa din conţinutul reglementării a
exigenţelor de claritate şi precizie, Curtea constată că textul legal criticat
are o redactare univocă, nefiind susceptibil de o interpretare abuzivă sau
arbitrară. De altfel, în Cauza Wingrove contra Marii Britanii (1996),
Curtea de la Strasbourg a decis că legea internă pertinentă trebuie să fie
formulată cu o precizie suficientă pentru a permite persoanelor interesate -
care pot apela, la nevoie, la sfatul unui specialist - să prevadă într-o măsură
rezonabilă, în condiţiile concrete ale cauzei, consecinţele care pot rezulta
dintr-un act determinat.
Astfel, art. 142 alin. (1) teza finală din Codul de
procedură fiscală trebuie interpretat ţinându-se cont şi de prima teză a
aceluiaşi alineat, potrivit căruia „executarea silită se poate întinde
asupra veniturilor şi bunurilor proprietate a debitorului, urmăribile potrivit
legii, iar valorificarea acestora se efectuează numai în măsura necesară pentru
realizarea creanţelor fiscale şi a cheltuielilor de executare". Faptul
că textul criticat cuprinde sintagma „de regulă" înseamnă că
executarea silită se poate face într-o limită inferioară sau superioară valorii
de 150% în funcţie de circumstanţele concrete ale cauzei. în acest sens,
organul fiscal va ţine seama de dobânzile, penalizările existente la debitul
principal, de cheltuielile ocazionate cu executarea silită (cheltuieli
administrative sau judiciare). In cazul în care organul fiscal se îndestulează
cu o sumă mai mare faţă de debitul datorat, devin aplicabile prevederile art.
137 din Codul de procedură fiscală privind restituirile de sume. Dacă se
constată că reprezentanţii organului fiscal au acţionat cu rea-credinţă şi cu
încălcarea reglementării legale, aceştia pot fi traşi la răspundere civilă,
materială, disciplinară sau penală.
Aşadar, executarea silită a bunurilor urmăribile
proprietate a debitorului, efectuându-se, de regulă, în limita a 150% din
valoarea creanţelor fiscale, nu determină o micşorare nelegală a patrimoniului
debitorului.
Având în vedere cele de mai sus, Curtea constată că nu
sunt încălcate prevederile art. 44 alin. (2) din Constituţie şi ale art. 1 din
Protocolul adiţional la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a
libertăţilor fundamentale.
Cu privire la pretinsa încălcare a dispoziţiilor art.
45 din Constituţie, Curtea reţine că libertatea economică se desfăşoară în
condiţiile prevăzute de lege. Or, posibilitatea acordată organelor fiscale de a
folosi succesiv sau concomitent diversele forme de executare silită nu este de
natură să înfrângă libertatea economică, Intrucât creanţele datorate de debitor
sunt în relaţie directă cu bugetul de stat, acestea trebuie recuperate cu
rapiditate, iar legiuitorul, tocmai în considerarea acestui fapt, are o marjă
largă de apreciere în domeniul realizării creanţelor fiscale. De altfel, se
constată că şi în raporturile dintre particulari, în procedurile de executare
silită, aceştia pot uza de toate modalităţile de executare silită prevăzute de
Codul de procedură civilă sau de legi speciale, după caz, pentru realizarea
drepturilor lor.
In aceste condiţii, excepţia de neconstituţionalitate
ridicată apare ca fiind neîntemeiată.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit.
d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11
alin. (1) lit. A. d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALA
In numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a
dispoziţiilor art. 142 alin. (1) şi (3) din Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003
privind Codul de procedură fiscală, excepţie ridicată de Societatea Comercială
„GA-PRO-CO CHEMICALS" - S.R.L. în Dosarul nr. 2.349/279/2008 al
Judecătoriei Piatra-Neamţ.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 14 aprilie
2009.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Mihai Paul Cotta