DECIZIE   Nr. 559 din 7 iunie 2007

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 720 1 din Codul de procedura civila

ACT EMIS DE: CURTEA CONSTITUTIONALA

ACT PUBLICAT IN: MONITORUL OFICIAL  NR. 558 din 15 august 2007

Ion Predescu                         - preşedinte

Nicolae Cochinescu              -judecător

Kozsokar Gabor                    -judecător

Acsinte Gaspar                      -judecător

Petre Ninosu                          -judecător

Şerban Viorel Stănoiu           -judecător

Tudorel Toader                      -judecător

Antonia Constantin                - procuror

Daniela Ramona Mariţiu        - magistrat-asistent

Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 7201 din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Eleonora Prodan în Dosarul nr. 20.870/301/2005al Judecătoriei Sectorului 3 Bucureşti.

La apelul nominal răspunde autoarea excepţiei, prin mandatar asistat de avocat Caracas Mugur Jak. Lipsesc celelalte părţi, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Cauza fiind în stare de judecată, avocatul prezent solicită admiterea excepţiei de neconstituţionalitate, deoarece dispoziţiile art. 7201 limitează accesul liber la justiţie.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate. In acest sens, face referire la jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale.

CURTEA,

avand în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele:

Prin Incheierea din 2 februarie 2006, pronunţată în Dosarul nr. 20.870/301/2005, Judecătoria Sectorului 3 Bucureşti a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 7201 din Codul de procedură civilă. Excepţia a fost ridicată de Eleonora Prodan într-o cauză civilă avand ca obiect pretenţii.

In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autoarea acesteia susţine că textul de lege criticat încalcă dispoziţiile constituţionale referitoare la accesul liber la justiţie, dreptul la apărare şi la un proces echitabil, întrucat imprecizia textului de lege criticat dă posibilitatea instanţei de a-l aplica şi în litigiile dintre persoane fizice, necomercianţi, şi persoane juridice, comercianţi. Prin aplicarea procedurii prealabile a concilierii, specifică soluţionării litigiilor în materie comercială, raportului juridic civil comerciant-necomerciant, se încalcă principiul egalităţii cetăţenilor în faţa legii şi se îngrădeşte dreptul persoanei de a beneficia de judecarea procesului într-un termen rezonabil, suficient pentru pregătirea apărării.

Judecătoria Sectorului 3 Bucureşti apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. In acest sens arată că prin instituirea procedurii prealabile de conciliere legiuitorul a urmărit transpunerea în practică a principiului celerităţii soluţionării litigiilor dintre părţi, rolul normei procedurale fiind acela de a reglementa o procedură extrajudiciară care să ofere părţilor posibilitatea de a se înţelege asupra eventualelor pretenţii ale reclamantului, fără implicarea autorităţii judecătoreşti competente. Astfel, condiţionarea sesizării instanţei de parcurgerea procedurii de conciliere cu partea potrivnică nu poate fi calificată ca o îngrădire a accesului liber la justiţie, în accepţiunea prohibită de prevederile constituţionale de referinţă, atata vreme cat partea interesată poate sesiza instanţa judecătorească cu cererea de chemare în judecată.

In conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi formula punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.

Guvernul apreciază că prin dispoziţiile de lege criticate a fost instituită o procedură prealabilă obligatorie a concilierii părţilor din litigiul comercial, oferindu-le acestora, în mod egal şi fără nicio discriminare, posibilitatea de a soluţiona litigiul în mod amiabil, exercitandu-şi liber şi cu bună-credinţă toate drepturile şi interesele prevăzute de lege. Prin această procedură s-a urmărit transpunerea în practică a principiului celerităţii soluţionării litigiilor dintre părţi şi degrevarea de activitate a instanţelor de judecată, fără a se încălca prevederile constituţionale invocate de autorul excepţiei.

Avocatul Poporului apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. In acest sens face referire la Decizia Curţii Constituţionale nr. 335 din 16 septembrie 2004, publicată în Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 955 din 19 octombrie 2004.

Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate ridicată.

CURTEA,

examinand încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susţinerile părţii prezente, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:

Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2,3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.

Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 7201 din Codul de procedură civilă, care au următorul conţinut: „In procesele şi cererile în materie comercială evaluabile în bani, înainte de introducerea cererii de chemare în judecată, reclamantul va încerca soluţionarea litigiului prin conciliere directă cu cealaltă parte.

In scopul arătat la alin. 1, reclamantul va convoca partea adversă, comunicandu-i în scris pretenţiile sale şi temeiul lor legal, precum şi toate actele doveditoare pe care se sprijină acestea. Convocarea se va face prin scrisoare recomandată cu dovadă de primire, prin telegramă, telex, fax sau orice alt mijloc de comunicare care asigură transmiterea textului actului şi confirmarea primirii acestuia. Convocarea se poate face şi prin înmanarea înscrisurilor sub semnătură de primire.

Data convocării pentru conciliere nu se va fixa mai devreme de 15 zile de la data primirii actelor comunicate potrivit alin. 2.

Rezultatul concilierii se va consemna într-un înscris cu arătarea pretenţiilor reciproce referitoare la obiectul litigiului şi a punctului de vedere al fiecărei părţi.

Inscrisul despre rezultatul concilierii ori, în cazul în care paratul nu a dat curs convocării prevăzute la alin. 2, dovada că de la data primirii acestei convocări au trecut 30 de zile se anexează la cererea de chemare în judecată."

In susţinerea neconstituţionalităţii acestor dispoziţii legale, autoarea excepţiei invocă încălcarea prevederilor constituţionale ale art. 16 alin. (1) care consacră egalitatea în faţa legii, ale art. 21 alin. (1), (2) şi (3) privitoare la accesul liber la justiţie şi ale art. 24 referitoare la dreptul la apărare, precum şi prevederile art. 6 paragraful 1 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului si a libertăţilor fundamentale.

Examinand excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că a mai soluţionat o excepţie de neconstituţionalitate identică, cu raportare la aceleaşi prevederi constituţionale. Astfel, prin Decizia nr. 361 din 2 mai 2006, publicată în Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 461 din 29 mai 2006, şi prin Decizia nr. 335 din 16 septembrie 2004, publicată în Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 955 din 19 octombrie 2004, Curtea a statuat că prin instituirea procedurii prealabile de conciliere legiuitorul a urmărit să transpună în practică principiul celerităţii soluţionării litigiilor dintre părţi - mai pregnant în materie comercială - şi să degreveze activitatea instanţelor de judecată. Astfel, rolul normei procedurale criticate este acela de a reglementa o procedură extrajudiciară care să ofere părţilor posibilitatea de a se înţelege asupra eventualelor pretenţii ale reclamantului, fără implicarea autorităţii judecătoreşti competente. Faţă de aceste raţiuni majore, condiţionarea sesizării instanţei de parcurgerea procedurii de conciliere cu partea potrivnică nu poate fi calificată ca o îngrădire a accesului liber la justiţie, în accepţiunea prohibită de prevederile constituţionale de referinţă, atata vreme cat partea interesată poate sesiza instanţa judecătorească cu cererea de chemare în judecată.

Intrucat în cauza de faţă nu au intervenit elemente noi, de natură să modifice jurisprudenţa Curţii, se impune ca atat soluţia pronunţată prin deciziile menţionate, cat şi considerentele care au stat la baza acestora să îşi menţină valabilitatea.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu majoritate de voturi,

CURTEA  CONSTITUŢIONALĂ

In numele legii

DECIDE:

Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 7201 din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Eleonora Prodan în Dosarul nr. 20.870/301/2005 al Judecătoriei Sectorului 3 Bucureşti.

Definitivă şi general obligatorie.

Pronunţată în şedinţa publică din data de 7 iunie 2007.

PREŞEDINTE,

ION PREDESCU

Magistrat-asistent,

Daniela Ramona Maritiu