Decizia Nr.557 din 19.09.2017

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Cosmin Grancea.1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 140² alin. (4) lit. b) din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internaţională în materie penală, excepţie ridicată de Zappa Aldisio Andrea în Dosarul nr. 3.448/108/2015 al Judecătoriei Arad - Secţia penală şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 1.351D/2016.2. La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.3. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepţiei. În acest sens solicită Curţii să dispună restrângerea obiectului excepţiei, întrucât în relaţiile dintre România şi Italia în materia hotărârilor judecătoreşti şi a executării pedepselor se aplică Decizia-cadru 2008/909/JAI a Consiliului. Prin urmare, obiectul excepţiei îl constituie art. 166 alin. (4) lit. b) din Legea nr. 302/2004 şi nu dispoziţiile din aceeaşi lege care se referă la Convenţia de la Strasbourg. De asemenea solicită să se stabilească obiectul excepţiei doar cu privire la motivul care a determinat respingerea cererii persoanei condamnate de transferare şi executare a pedepsei în Italia, respectiv neachitarea cheltuielilor judiciare. Aşa fiind, consideră că excepţia este neîntemeiată, deoarece, pentru a se dispune transferarea unei persoane condamnate, trebuie să existe o primă condiţie, care este prevăzută în decizia-cadru, şi anume acordul statelor. Legea nr. 302/2004 stabileşte anumite criterii obiective cu privire la care România îşi poate da acest acord şi constau, între altele, în executarea cheltuielilor judiciare. De altfel, spre deosebire de situaţia de refuz a cererii de transferare pe motiv de neachitare a amenzii penale (a se vedea în acest sens Decizia-cadru 2005/214/JAI), cu privire la cheltuielile judiciare, nu există vreun instrument juridic european care să pună în executare hotărârea în cazul în care s-ar dispune transferarea. Deoarece motivul neexecutării, în cazul de faţă, îl reprezintă cheltuielile judiciare pentru care nu există instrument juridic european, această situaţie constituie un caz obiectiv care justifică reglementarea criticată. CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:4. Prin Încheierea din 14 iulie 2016, pronunţată în Dosarul nr. 3.448/108/2015, Judecătoria Arad - Secţia penală a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 140² alin. (4) lit. b) din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internaţională în materie penală, excepţie ridicată de Zappa Aldisio Andrea într-o cauză având ca obiect soluţionarea contestaţiei formulate de către acesta împotriva încheierii judecătorului de supraveghere din cadrul Penitenciarului Arad cu privire la transferul pentru continuarea executării pedepsei în statul de cetăţenie, Italia.5. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine că prevederile legale menţionate sunt neconstituţionale, deoarece împiedică procedura de transfer pe motiv că nu a achitat cheltuielile judiciare. O astfel de situaţie este de natură să impună privarea de libertate pentru neexecutarea unor obligaţii contractuale.6. Judecătoria Arad - Secţia penală opinează că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. 7. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.8. Guvernul apreciază că dispoziţiile legale criticate sunt constituţionale. În acest sens arată că, prin sentinţa penală nr. 132/P/2012 din 3 iulie 2007, pronunţată de Tribunalul Bihor, autorul excepţiei, cetăţean italian, a fost condamnat la o pedeapsă rezultantă de 16 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de omor calificat, nerespectarea regimului armelor şi muniţiilor, uz de armă letală fără drept şi contrabandă calificată. De asemenea a fost obligat la plata sumei de 2000 lei, reprezentând cheltuieli judiciare. 9. Mai arată că procedurii de transfer din România în Italia îi sunt aplicabile dispoziţiile Deciziei-cadru 2008/909/JAI a Consiliului din 27 noiembrie 2008 privind aplicarea principiului recunoaşterii reciproce a hotărârilor judecătoreşti în materie penală, care impun pedepse sau măsuri privative de libertate în scopul executării lor în Uniunea Europeană. Această procedură este reglementată de art. 166 alin. (4) lit. b) referitor la Condiţii pentru transmiterea, în vederea executării, a hotărârii judecătoreşti române din Legea nr. 302/2004, potrivit căruia, „(4) Solicitarea iniţierii procedurii menţionate la alin. (1) nu atrage obligaţia transmiterii statului de executare a hotărârii judecătoreşti şi a certificatului statului de executare, atunci când: [...] b)până la data iniţierii procedurii, persoana condamnată nu a achitat amenda penală, amenda judiciară, cheltuielile judiciare avansate de stat, cele cuvenite părţilor şi despăgubirile civile;".10. În speţa de faţă, judecătorul delegat cu executarea pedepselor în Penitenciarul Arad a apreciat, la data de 23 iunie 2015, că nu sunt îndeplinite cumulativ condiţiile pentru demararea procedurii transferului executării pedepsei aplicate petentului Zappa Aldisio Andrea [invocând în mod greşit ca temei dispoziţiile art. 140² alin. (4) lit. a) şi b) din Legea nr. 302/2004 - aceste dispoziţii fiind aplicabile statelor care nu au transpus Decizia-cadru 2008/909/JAI - dar impedimentul la transfer este acelaşi: neplata cheltuielilor judiciare]. Împotriva încheierii judecătorului delegat, persoana în cauză poate introduce contestaţie la judecătoria în a cărei circumscripţie se află penitenciarul în termen de 3 zile de la comunicare. 11. Guvernul mai arată că procedura transferului persoanelor condamnate din statul de condamnare în statul de cetăţenie, indiferent că aceasta se întemeiază pe dispoziţiile Convenţiei europene asupra transferării persoanelor condamnate - Strasbourg, 1983, şi ale Protocolului adiţional, 1997, (aplicabil între statele membre al Consiliului Europei care au finalizat procedura ratificării acestui instrument) sau pe dispoziţiile Deciziei-cadru 2008/909/JAI a Consiliului din 27 noiembrie 2008 privind aplicarea principiului recunoaşterii reciproce în cazul hotărârilor judecătoreşti în materie penală care impun pedepse sau măsuri privative de libertate în scopul executării lor în Uniunea Europeană (pentru statele membre ale Uniunii Europene care au transpus acest instrument), are în vedere reintegrarea socială, mai facilă, stimulată de vizitele membrilor familiei şi depăşirea barierelor lingvistice şi nu este un drept inalienabil al persoanei condamnate, fiind necesar să existe atât acordul statului de condamnare, cât şi cel al statului de executare. 12. Astfel, autorităţile statului de condamnare au posibilitatea de a se opune procedurii de transfer, în anumite condiţii prevăzute de legea naţională. În acest sens, statul de condamnare, după analiza cererii şi a condiţiilor legale necesare, poate să iniţieze procedura de transfer, poate să o amâne sau poate chiar să o refuze, dacă nu sunt îndeplinite condiţiile legale. 13. Prin neplata cheltuielilor judiciare, persoana condamnată nu şi-a încheiat afacerile judiciare cu statul de condamnare, fiind ignorată o dispoziţie dintr-o sentinţă penală definitivă emisă de o instanţă judecătorească şi, prin urmare, nu există obligativitatea iniţierii procedurii de transfer. De aceea, neplata cheltuielilor judiciare reprezintă unul dintre motivele de refuz introduse de state în legislaţia internă ce reglementează procedura de transferare, fiind luat în considerare, alături de ipoteza în care persoana transferabilă a săvârşit infracţiuni grave care au avut un ecou profund defavorabil în opinia publică din statul de condamnare. 14. Aşa fiind, analizând excepţia de neconstituţionalitate invocată, Guvernul susţine că nu există elemente care să conducă la ideea de tratament inegal între cetăţeni în ce priveşte legile aplicabile şi relaţia cu autorităţile publice, atât timp cât aceştia îşi respectă obligaţiile ce le revin faţă de stat. 15. De asemenea, procedura extrădării sau a expulzării nu este aplicabilă în speţă, în cazul de faţă fiind aplicabilă procedura transferului de persoane condamnate şi a condiţiilor legale de admisibilitate a unei astfel de cereri (temei legal diferit, condiţii diferite, finalitate diferită). 16. Totodată se mai arată că autorul excepţiei a invocat o serie de pretinse încălcări ale unor articole constituţionale şi convenţionale fără a arăta în mod concret în ce constă contrarietatea reclamată. 17. Avocatul Poporului apreciază că dispoziţiile legale criticate sunt constituţionale. Astfel, norma criticată nu aduce atingere principiului egalităţii în faţa legii, întrucât aceasta se aplică în mod egal tuturor persoanelor condamnate în România, cetăţeni ai unui stat terţ sau care trăiesc pe teritoriul unui alt stat decât cel de cetăţenie. 18. Declanşarea procedurii de transferare în statul de executare nu atrage obligaţia transmiterii către statul de executare a înscrisurilor şi informaţiilor necesare în vederea recunoaşterii şi punerii în executare a hotărârilor judecătoreşti sau a ordonanţelor penale, decât după ce persoana condamnată a achitat amenda penală, amenda judiciară, cheltuielile judiciare avansate de stat, cele cuvenite părţilor şi despăgubirile civile. 19. Având în vedere că persoana condamnată este în executarea unei pedepse privative de libertate, nu se poate reţine critica de neconstituţionalitate a dispoziţiilor legale supuse controlului faţă de prevederile cuprinse în normele convenţionale referitoare la interzicerea privării de libertate pentru datorii şi interzicerea expulzării propriilor cetăţeni. Un motiv în plus în acest sens este faptul că prevederile art. 140² alin. (4) lit. b) din Legea nr. 302/2004 nu instituie privarea de libertate a unei persoane pentru singurul motiv că nu este în măsură să execute o obligaţie contractuală, ci fac referire la obligaţia statului de a transmite o serie de înscrisuri şi informaţii. 20. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. CURTEA, examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele: 21. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate. 22. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate, astfel cum a fost formulat, îl constituie dispoziţiile art. 140² alin. (4) lit. b) referitor la Condiţii pentru transferarea în statul de executare a persoanelor deţinute în penitenciarele sau unităţile medicale din România din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internaţională în materie penală, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 377 din 31 mai 2011, astfel cum a fost modificat prin art. I pct. 47 din Legea nr. 300/2013 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internaţională în materie penală, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 772 din 11 decembrie 2013, care au următorul conţinut: „Solicitarea iniţierii procedurii menţionate la alin. (1) nu atrage obligaţia transmiterii statului de executare a înscrisurilor şi informaţiilor prevăzute la art. 132, atunci când: [...] b)până la data iniţierii procedurii, persoana condamnată nu a achitat amenda penală, amenda judiciară, cheltuielile judiciare avansate de stat, cele cuvenite părţilor şi despăgubirile civile;"23. Autorul excepţiei de neconstituţionalitate susţine că dispoziţiile legale criticate încalcă prevederile constituţionale ale art. 16 alin. (1) referitor la egalitatea cetăţenilor în faţa legii, art. 19 alin. (3) referitor la extrădarea cetăţenilor străini, art. 20 referitor la Tratatele internaţionale privind drepturile omului, art. 147 alin. (1) referitor la deciziile Curţii Constituţionale, precum şi dispoziţiile art. 4 - Interzicerea sclaviei şi a muncii forţate, art. 14 - Interzicerea discriminării, art. 17 - Interzicerea abuzului de drept din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, art. 1 - Interzicerea privării de libertate pentru datorii şi art. 3 - Interzicerea expulzării propriilor cetăţeni din Protocolul nr. 4 adiţional la Convenţie şi art. 1 - Interzicerea generală a discriminării din Protocolul nr. 12 adiţional la Convenţie. 24. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că autorul acesteia, cetăţean italian, a fost condamnat de autorităţile judiciare române pentru săvârşirea unor infracţiuni pe teritoriul României şi se află în executarea pedepsei astfel dispuse. 25. Ulterior, condamnatul, aflat în Penitenciarul Arad, a formulat o cerere de recunoaştere a hotărârii judecătoreşti în vederea transferării sale în Italia, ca stat de executare şi, respectiv, de cetăţenie a acestuia, cerere ce a format obiectul Dosarului nr. 3.448/108/2015. La termenul din 14 iunie 2016, petentul Zappa Aldisio Andrea a invocat excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 140² alin. (4) lit. b) din Legea nr. 302/2004 şi a susţinut că acestea încalcă mai multe dispoziţii constituţionale şi convenţionale, între care prevederile art. 1 referitor la Interzicerea privării de libertate pentru datorii din Protocolul nr. 4 adiţional la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, deoarece judecătorul delegat cu executarea pedepselor din cadrul Penitenciarului Arad a respins cererea formulată, întemeinduse pe art. 140² alin. (4) lit. b) din Legea nr. 302/2004. Aşa fiind, petentul a susţinut că dispoziţiile legale care împiedică procedura de transfer pe motiv că nu a achitat cheltuielile judiciare sunt de natură să impună privarea de libertate pentru neexecutarea unor obligaţii contractuale. 26. Examinând excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 140² alin. (4) lit. b) din Legea nr. 302/2004, Curtea constată că acestea fac parte din titlul V: Recunoaşterea şi executarea hotărârilor judecătoreşti, a ordonanţelor penale şi a actelor judiciare în relaţia cu statele terţe, Capitolul IV: Recunoaşterea şi executarea hotărârilor judecătoreşti şi a altor acte procedurale emise de autorităţile judiciare române, Secţiunea 1: Transferarea din România în alte state a persoanelor condamnate, aflate în executarea, în regim de detenţie, a unor pedepse sau măsuri privative de libertate. 27. Cu privire la acestea, Curtea constată, în primul rând, că dispoziţiile legale criticate nu sunt aplicabile cauzei, întrucât autorul excepţiei nu se află în situaţia juridică reglementată de Titlul V, art. 130 alin. (1) din Legea nr. 302/2004 stabilind, în termeni lipsiţi de echivoc, că: „Prezentul titlu se aplică în relaţia cu statele terţe, în domeniul recunoaşterii şi executării hotărârilor judecătoreşti şi ordonanţelor penale, în conformitate cu normele cuprinse în tratatele internaţionale la care România este parte, iar, în absenţa acestora, pe bază de reciprocitate. Dispoziţiile prezentului titlu se aplică deopotrivă, în completare, situaţiilor nereglementate prin tratatele internaţionale. Dispoziţiile capitolului III se aplică şi în relaţia cu statele membre ale Uniunii Europene, dacă nu contravin dispoziţiilor speciale." 28. De asemenea, potrivit art. 141 din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internaţională în materie penală, titlul VI - referitor la Dispoziţii privind cooperarea cu statele membre ale Uniunii Europene în aplicarea Deciziei-cadru 2008/909/JAI a Consiliului din 27 noiembrie 2008 privind aplicarea principiului recunoaşterii reciproce în cazul hotărârilor judecătoreşti în materie penală care impun pedepse sau măsuri privative de libertate în scopul executării lor în Uniunea Europeană -, „se aplică în relaţia cu statele membre ale Uniunii Europene care au transpus Decizia-cadru 2008/909/JAI a Consiliului din 27 noiembrie 2008 privind aplicarea principiului recunoaşterii reciproce în cazul hotărârilor judecătoreşti în materie penală care impun pedepse sau măsuri privative de libertate în scopul executării lor în Uniunea Europeană. În relaţia cu statele membre care nu au transpus decizia-cadru sunt aplicabile dispoziţiile titlului V." 29. Prin urmare, întrucât atât România, cât şi Italia au transpus Decizia-cadru 2008/909/JAI a Consiliului Uniunii Europene, vor fi deplin aplicabile exigenţele acesteia şi numai în situaţia în care cel puţin unul dintre statele membre implicate în transfer încă nu a transpus decizia-cadru se vor aplica, în continuare, instrumentele juridice existente privind transferul deţinuţilor, precum Convenţia europeană asupra transferării persoanelor condamnate, adoptată în 1983, şi protocolul său adiţional din 1997. 30. În concluzie, Curtea constată că dispoziţiile legale criticate nu sunt aplicabile cauzei, întrucât incidente sunt prevederile art. 166 alin. (4) lit. b) din Legea nr. 302/2004, care consacră, de asemenea, o soluţie legislativă identică cu cea prevăzută în art. 140² alin. (4) lit. b), şi anume: „(4) Solicitarea iniţierii procedurii menţionate la alin. (1) nu atrage obligaţia transmiterii statului de executare a hotărârii judecătoreşti şi a certificatului statului de executare, atunci când: [...] b)până la data iniţierii procedurii, persoana condamnată nu a achitat amenda penală, amenda judiciară, cheltuielile judiciare avansate de stat, cele cuvenite părţilor şi despăgubirile civile;"31. Aşa fiind, potrivit art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată, „Curtea Constituţională decide asupra excepţiilor ridicate în faţa instanţelor judecătoreşti [...] privind neconstituţionalitatea unei legi sau ordonanţe ori a unei dispoziţii dintr-o lege sau ordonanţă în vigoare, care are legătură cu soluţionarea cauzei [...]". Prin urmare, ţinând cont de art. 29 alin. (1) şi (5) din Legea nr. 47/1992, Curtea constată că excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 140² alin. (4) lit. b) din Legea nr. 302/2004 este inadmisibilă. 32. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi, CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE: Respinge, ca inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 140² alin. (4) lit. b) din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internaţională în materie penală, excepţie ridicată de Zappa Aldisio Andrea în Dosarul nr. 3.448/108/2015 al Judecătoriei Arad - Secţia penală. Definitivă şi general obligatorie. Decizia se comunică Judecătoriei Arad - Secţia penală şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I. Pronunţată în şedinţa din data de 19 septembrie 2017. PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE prof. univ. dr. VALER DORNEANU Magistrat-asistent, Afrodita Laura Tutunaru