DECIZIE Nr.
554 din 15 mai 2008
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 332 alin. 4, art. 361 alin. 2 si
art. 385 1 alin. 2 din Codul de procedura penala
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 423 din 5 iunie 2008
Acsinte Gaspar - preşedinte
Nicolae Cochinescu -judecător
Aspazia Cojocaru -judecător
Ion Predescu
-judecător
Tudorel Toader
-judecător
Augustin Zegrean -judecător
Marinela Mincă -
procuror
Marieta Safta -
magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 332 alin. 4, art. 361 alin. 2 şi
art. 3851 alin. 2
din Codul de procedură penală, excepţie invocată de Eugenia Mariana Ladar şi Viorica
Iancu în Dosarul nr. 5.208/111/2007 al Tribunalului Bihor - Secţia penală.
La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care
procedura de citare este legal îndeplinită.
Ministerul Public pune concluzii de respingere a
excepţiei ca neîntemeiată, invocând şi jurisprudenţa Curţii Constituţionale în materie.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine
următoarele:
Prin Incheierea din 9 ianuarie
2008, pronunţată în Dosarul nr. 5.208/111/2007, Tribunalul Bihor - Secţia
penală a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a
dispoziţiilor art. 332 alin. 4, art. 361 alin. 2 şi art. 3851 alin. 2 din Codul de procedură penală, excepţie
invocată de Eugenia Mariana Ladar şi Viorica Iancu.
In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine, în esenţă, că textele de lege criticate încalcă
principiul egalităţii de arme, prin aceea că prevăd posibilitatea recursului
numai împotriva hotărârii prin care instanţa se desesizează. Se creează astfel
o situaţie de inechitate între inculpat, pe de o parte, şi Ministerul Public,
pe de altă parte, inculpatului nedându-i-se posibilitatea de a recura
încheierea prin care i se respinge o cerere de restituire a cauzei la procuror,
fie în vederea refacerii urmăririi penale, fie în vederea refacerii actului de
desesizare, decât după parcurgerea primului grad de jurisdicţie. Se mai arată
că prin această limitare se încalcă şi dreptul la un recurs efectiv. In opinia
autoarelor excepţiei, deşi aparent aceste garanţii ar fi respectate prin acordarea
posibilităţii de a recura o dată cu fondul încheierile în discuţie, în concret
acest fapt nu este realizabil.
Tribunalul Bihor -
Secţia penală apreciază că excepţia de
neconstituţionalitate este neîntemeiată, întrucât „modul în care sunt
reglementate dispoziţiile art. 361 alin. 2, art. 3851 alin. 2 şi art. 332 alin. 4 din
Codul de procedură penală nu este discriminatoriu". Arată, totodată, că
încheierile în discuţie pot fi atacate o dată cu fondul cauzei, astfel încât
părţile au dreptul la un recurs efectiv.
In conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din
Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor
două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi
exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.
Guvernul apreciază că
excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, arătând că dispoziţiile
legale criticate nu încalcă normele constituţionale invocate.
Avocatul Poporului consideră
că textele de lege criticate sunt constituţionale, arătând că acestea nu prevăd
privilegii sau îngrădiri ale exercitării drepturilor procesuale pentru niciuna
dintre părţile procesului penal, nu încalcă principiul accesului liber la
justiţie şi nu implică un tratament juridic diferenţiat faţă de persoane aflate
în aceeaşi situaţie juridică.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de
neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere
ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de
judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate,
raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine
următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este
competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi
ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să
soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei îl constituie dispoziţiile art. 332
alin. 4, art. 361 alin. 2 şi art. 3851 alin. 2 din Codul de procedură penală, având următorul cuprins:
-Art. 332 alin. 4: „Impotriva
hotărârii de desesizare se poate face recurs de către procuror şi de orice
persoană ale cărei interese au fost vătămate prin hotărâre, în 3 zile de la
pronunţare, pentru cei prezenţi, si de la comunicare, pentru cei lipsă.";'
- Art. 361 alin. 2: „Incheierile
date în primă instanţă pot fi atacate cu apel numai o dată cu fondul."
-Art. 3851 alin. 2: „Incheierile pot fi atacate cu recurs numai o dată cu sentinţa sau
decizia recurată, cu excepţia cazurilor când,
potrivit legii, pot fi atacate separat cu recurs."
Dispoziţiile constituţionale invocate în susţinerea excepţiei
sunt cele ale art. 21 privind accesul liber la justiţie şi ale art. 20 privind
tratatele internaţionale privind drepturile omului, cu raportare la art. 6 din
Convenţia pentru apărarea drepturilor omului privind dreptul la un proces
echitabil.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate ridicată,
Curtea constată că s-a mai pronunţat în jurisprudenţa sa asupra
constituţionalităţii textelor de lege criticate în prezenta cauză, în raport cu
aceleaşi texte din Constituţie şi din Convenţia pentru apărarea drepturilor
omului şi a libertăţilor fundamentale şi în raport cu critici similare.
Astfel, de exemplu, prin Decizia nr. 591 din 8 noiembrie
2005, publicată în Monitorul Oficial al României,
Partea I, nr. 1.062 din 28
noiembrie 2005, şi Decizia nr. 285 din 11 martie 2008, publicată în Monitorul
Oficial al României, Partea I, nr. 271 din 7 aprilie 2008, Curtea a statuat, pentru considerentele
acolo reţinute, că art. 332 alin. 4 şi art. 3851 alin. 2 din Codul de procedură penală nu încalcă accesul liber la
justiţie şi nici dreptul la un proces echitabil.
Tot astfel, prin Decizia nr. 554 din 16 decembrie 2004,
publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 37 din 12 ianuarie
2005, şi Decizia nr. 32 din 24 februarie 2000, publicată în Monitorul Oficial
al României, Partea I, nr. 222 din 19 mai 2000, Curtea a respins, pentru
considerentele acolo reţinute, excepţia de neconstituţionalitate a
dispoziţiilor art. 361 alin. 2 din Codul de procedură penală.
Intrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să
determine schimbarea acestei jurisprudenţe, soluţia pronunţată anterior de
Curte, precum şi considerentele care au fundamentat-o sunt valabile şi în
prezenta cauză.
Pentru motivele mai sus arătate, în temeiul art. 146
lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum si al art. 1-3, al
art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a
dispoziţiilor art. 332 alin. 4, art. 361 alin. 2 şi art. 3851 alin. 2 din Codul de procedură
penală, excepţie invocată de Eugenia Mariana Ladar şi Viorica Iancu în Dosarul
nr. 5.208/111/2007 al Tribunalului Bihor - Secţia penală.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 15 mai 2008.
PREŞEDINTE,
ACSINTE GASPAR
Magistrat-asistent,
Marieta Safta