DECIZIE Nr.
552 din 6 iulie 2006
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 25 alin. (1) si art. 85 1 din
Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 51/1998 privind valorificarea unor active
ale statului, art. 70 alin. (1) si (2) din Legea nr. 500/2002 privind finantele
publice si ale art. 1 si art. 3 din Ordonanta Guvernului nr. 22/2002 privind
executarea obligatiilor de plata ale institutiilor publice, stabilite prin
titluri executorii
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 736 din 29 august 2006
Ioan Vida -
preşedinte
Nicolae Cochinescu - judecător
Aspazia Cojocaru - judecător
Acsinte Gaspar - judecător
Kozsokar Gabor
- judecător
Petre Ninosu - judecător
Ion Predescu - judecător
Şerban Viorel Stănoiu - judecător
Mihaela Cîrstea - procuror
Cristina Cătălina Turcu - magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 25 alin. (1) şi art. 851 din Ordonanţa
de urgenţă a Guvernului nr. 51/1998 privind valorificarea unor active ale
statului, art. 70 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 500/2002 privind finanţele publice şi ale art. 1 şi
art. 3 din Ordonanţa Guvernului nr. 22/2002 privind executarea obligaţiilor de
plată ale instituţiilor publice, stabilite prin titluri executorii, excepţie
ridicată de Societatea Comercială „Caraiman" - S.A. din Buşteni în Dosarul
nr. 2.076/300/2006 al Judecătoriei Sectorului 2 Bucureşti.
La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care
procedura de citare este legal îndeplinită.
Preşedintele dispune să se facă apelul şi în Dosarul
nr. 436 D/2006, având ca obiect aceeaşi excepţie de neconstituţionalitate,
ridicată de acelaşi autor în Dosarul nr. 1.789/302/2006 al Judecătoriei
Sectorului 5 Bucureşti.
La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care
procedura de citare este legal îndeplinită.
Magistratul-asistent informează completul de judecată
că, în ambele dosare, partea Autoritatea pentru Valorificarea Activelor
Statului a depus concluzii scrise prin care solicită respingerea excepţiei de
neconstituţionalitate.
Curtea, din oficiu, pune în discuţie conexarea
dosarelor sus-menţionate, având în vedere obiectul identic al excepţiilor
ridicate.
Reprezentantul Ministerului Public este de acord cu
conexarea.
Curtea, în temeiul dispoziţiilor art. 53 alin. (5) din
Legera nr. 47/1992, dispune conexarea Dosarului nr. 436 D/2006 la Dosarul nr.
400 D/2006, care este primul înregistrat.
Preşedintele constată cauza în stare de judecată şi
acordă cuvântul pe fond.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de
respingere a excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 851 din Ordonanţa de urgenţă a
Guvernului nr. 51/1998, ca devenită inadmisibilă, întrucât acest text de lege a
avut aplicabilitate limitată până la data de 30 iunie 2006. Cu privire la
celelalte texte de lege apreciază că excepţia este neîntemeiată, întrucât
acestea reprezintă norme speciale de procedură, aplicabile instituţiilor
publice, care nu împiedică însă creditorii să-şi valorifice drepturile de
creanţă.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările dosarelor, reţine
următoarele:
Prin încheierile din 1 martie 2006 şi din 22 februarie
2006, pronunţate în dosarele nr. 2.076/300/2006 şi nr. 1.789/302/2006, Judecătoria
Sectorului 2 Bucureşti şi Judecătoria Sectorului 5 Bucureşti au sesizat Curtea
Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 25
alin. (1) şi art. 851 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 51/1998 privind
valorificarea unor active ale statului, art. 70 alin. (1) şi (2) din Legea nr.
500/2002 privind finanţele publice şi ale art. 1 şi art. 3 din Ordonanţa
Guvernului nr. 22/2002 privind executarea obligaţiilor de plată ale
instituţiilor publice, stabilite prin titluri executorii.
Excepţia a fost ridicată de Societatea Comercială
„Caraiman" - S.A. din Buşteni în cauze având ca obiect contestaţii la
executare introduse de Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului
împotriva executării prin poprire a conturilor acesteia.
In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine că dispoziţiile legale criticate derogă de
la normele dreptului procesual civil şi ale dreptului comercial, stabilind, în
mod discriminatoriu, o poziţie şi drepturi procedurale privilegiate pentru
instituţiile publice, inclusiv în favoarea Autorităţii pentru Valorificarea
Activelor Statului. Astfel, aceste dispoziţii legale sunt contrare prevederilor
art. 21 alin. (1) şi (2), art. 44 alin. (1) şi (2) teza întâi şi art. 53 din
Constituţie, pentru următoarele motive: nu asigură exerciţiul dreptului de
acces liber la justiţie, în cadrul căruia se înscrie nu numai posibilitatea
persoanei de a se adresa justiţiei în vederea obţinerii unei hotărâri
judecătoreşti, ci şi dreptul ca o astfel de hotărâre să fie pusă în executare;
golesc de conţinut principiile constituţionale referitoare la garantarea
creanţelor asupra statului şi la garantarea şi ocrotirea în mod egal a
proprietăţii private, indiferent de titular, deoarece condiţionează efectuarea
plăţii de voinţa debitorului; restrâng nejustificat exerciţiul drepturilor de
proprietate şi de acces liber la justiţie aparţinând creditorilor instituţiilor
publice.
Judecătoria Sectorului 2 Bucureşti apreciază că dispoziţiile art. 851 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 51/1998 contravin
prevederilor art. 16 alin. (1) şi art. 44 alin. (2) teza întâi din Constituţie,
întrucât creează o poziţie procesuală privilegiată pentru Autoritatea pentru
Valorificarea Activelor Statului. Totodată, art. 3 din Ordonanţa Guvernului nr.
22/2002 aduce atingere art. 44 alin. (1) din Legea fundamentală, deoarece nu
garantează creanţele împotriva statului.
Judecătoria Sectorului 5 Bucureşti apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este întemeiată,
textele de lege criticate aducând atingere art. 44 alin. (1) şi (2) din
Constituţie.
Potrivit dispoziţiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr.
47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor două
Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi
exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstitu-ţionalitate.
Guvernul consideră că
excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, invocând în acest sens
jurisprudenţa Curţii Constituţionale în materie.
Avocatul Poporului apreciază
că dispoziţiile legale criticate sunt constituţionale, sens în care a statuat
Curtea în jurisprudenţa sa.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere
asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.
CURTEA,
examinând încheierile de sesizare, punctele de vedere
ale Guvernului şi Avocatului Poporului, rapoartele întocmite de
judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate,
raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine
următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este
competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1
alin. (2), art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia
de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl
constituie dispoziţiile art. 25 alin. (1) şi art. 851 din Ordonanţa de urgenţă a
Guvernului nr. 51/1998 privind valorificarea unor active ale statului,
republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I,
nr. 948 din 24 decembrie 2002, cu modificările şi
completările ulterioare, ale art. 70 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 500/2002
privind finanţele publice, publicată în Monitorul Oficial
al României, Partea I, nr. 597 din 13 august 2002, şi
ale art. 1 şi 3 din Ordonanţa Guvernului nr. 22/2002 privind executarea
obligaţiilor de plată ale instituţiilor publice, stabilite prin titluri
executorii, publicată în Monitorul Oficial al României,
Partea I, nr. 81 din 1 februarie 2002, aprobată cu
modificări prin Legea nr. 288/2002, publicată în Monitorul Oficial al României,
Partea I, nr. 344 din 23 mai 2002.
Textele de lege criticate au următorul cuprins:
Art. 25 alin. (1) şi art. 851 din Ordonanţa
de urgenţă a Guvernului nr. 51/1998 privind valorificarea unor active ale
statului:
- Art. 25. - „(1) Pentru
încasarea sumelor în lei şi în valută, rezultate din recuperarea creanţelor
înregistrate în evidenţele sale, AVAS are dreptul să utilizeze şi conturi
curente deschise la Banca Comercială Română - S.A. atâta timp cât statul este
acţionar majoritar la această bancă. Plăţile se vor face integral prin conturi
deschise la trezoreria statului."
- Art. 851. -
„(1) Prin derogare de la dispoziţiile art. 300 şi
ale art. 7203 alin. 2 din Codul de procedură civilă, apelul şi recursul suspendă de drept executarea
hotărârilor judecătoreşti pronunţate în litigiile îndreptate împotriva A.V.A.S.
(2) Prin derogare de la dispoziţiile art. 365 alin.
3 şi ale art. 367 din Codul de procedură civilă, formularea acţiunii în anulare
împotriva hotărârii arbitrate în litigiile prevăzute la alin. (1) suspendă de
drept executarea sentinţei arbitrate până la data soluţionării irevocabile a
acţiunii în anulare.
(3) Dispoziţiile alin. (1) si (2) se aplică până la
data de 30 iunie 2006 inclusiv."
- Art. 70 alin. (1) şi
(2) din Legea nr. 500/2002 privind finanţele publice: „(1) Instituţiile
publice, indiferent de sistemul de finanţare şi de subordonare, inclusiv
activităţile de pe lângă unele instituţii publice, finanţate integral din
venituri proprii, efectuează operaţiunile de încasări şi plăţi prin unităţile
teritoriale ale trezoreriei statului în a căror rază îşi au sediul şi la care
au deschise conturile de venituri, cheltuieli şi disponibilităţi.
(2) Este interzis instituţiilor publice de a efectua
operaţiunile de mai sus prin băncile comerciale."
- Art. 1 şi art. 3 din
Ordonanţa Guvernului nr. 22/2002 privind executarea obligaţiilor de plată ale
instituţiilor publice, stabilite prin titluri executorii: „(1) Executarea
obligaţiilor de plată ale instituţiilor publice în temeiul titlurilor
executorii se realizează din sumele aprobate prin bugetele acestora la titlul
de cheltuieli la care se încadrează obligaţia de plată respectivă.[..]
(3) In procesul executării silite a sumelor datorate
de către instituţiile publice în baza unor titluri executorii trezoreria
statului poate efectua numai operaţiuni privind plăţi dispuse de către
ordonatorii de credite, în limita creditelor bugetare şi a destinaţiilor
aprobate potrivit legii."
Aceste dispoziţii sunt considerate de autorul excepţiei
ca fiind neconstituţionale în raport cu prevederile art. 21 alin. (1) şi (2)
privind accesul liber la justiţie, ale art. 44 alin. (1) privind garantarea
dreptului de proprietate şi alin. (2) teza întâi privind garantarea şi
ocrotirea proprietăţii private în mod egal de lege, indiferent de titular, şi
ale art. 53 privind restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor
libertăţi.
Examinând excepţia, Curtea Constituţională reţine
următoarele:
I. Potrivit alin. (3) al art. 851 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 51/1998, „dispoziţiile
alin. (1) şi (2) se aplică până la data de 30 iunie
2006 inclusiv." Prin urmare, Curtea constată
că la data pronunţării prezentei decizii prevederile art. 851 din Ordonanţa de urgenţă a
Guvernului nr. 51/1998 şi-au încetat aplicabilitatea. Or, conform art. 29 alin.
(1) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii
Constituţionale, aceasta decide asupra excepţiilor ridicate în faţa instanţelor
judecătoreşti ori de arbitraj comercial privind neconstituţionalitatea unei
legi sau ordonanţe ori a unei dispoziţii dintr-o lege sau dintr-o ordonanţă în
vigoare.
Aşa fiind, excepţia de neconstituţionalitate a
prevederilor art. 851 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 51/1998 privind
valorificarea unor active ale statului urmează a fi respinsă ca devenită
inadmisibilă.
II. Conform art. 25 alin. (1)
din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 51/1998, plăţile efectuate de
Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului se fac integral prin
conturi deschise la trezoreria statului, iar, potrivit art. 70 din Legea nr.
500/2002, toate instituţiile publice trebuie să efectueze încasările şi plăţile
prin unităţile teritoriale ale trezoreriei statului, interzicându-se efectuarea
unor asemenea operaţiuni prin băncile comerciale.
Curtea constată că aceste dispoziţii legale nu aduc
atingere prevederilor art. 21 alin. (1) şi (2), art. 44 alin. (1) şi alin. (2)
teza întâi şi art. 53 din Legea fundamentală, întrucât creditorii instituţiilor
publice au posibilitatea executării hotărârilor judecătoreşti prin care li se
recunosc drepturile de creanţă prin poprirea sumelor aflate în conturile
acestora, deschise la trezoreria statului. Modul în care legiuitorul a înţeles
să reglementeze această problemă corespunde îndeplinirii unei obligaţii a
statului prevăzute de art. 135 alin. (2) lit. b) din Legea fundamentală,
potrivit căruia „Statul trebuie să asigure: [...] b) protejarea intereselor
naţionale în activitatea economică, financiară şi valutară".
Curtea observă, de asemenea, că aceste texte de lege au
fost adoptate în acord cu prevederile constituţionale ale art. 137 alin. (1)
potrivit cărora „Formarea, administrarea, întrebuinţarea şi controlul
resurselor financiare ale statului, ale unităţilor administrativ-teritoriale şi
ale instituţiilor publice sunt reglementate prin lege."
III. Prevederile art. 1 şi art.
3 din Ordonanţa Guvernului nr. 22/2002 au mai fost supuse controlului Curţii
Constituţionale, care, prin numeroase decizii, dintre care menţionăm Decizia
nr. 444 din 20 noiembrie 2003, publicată în Monitorul Oficial al României,
Partea I, nr. 871 din 8
decembrie 2003, şi Decizia nr. 529 din 11 octombrie 2005, publicată în
Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.025 din 18 noiembrie 2005, a statuat că dispoziţiile acestui
act normativ sunt în concordanţă cu prevederile constituţionale ale art. 21
alin. (1) şi (2) şi ale art. 44 alin. (1) şi alin. (2) teza întâi.
Cu aceste prilejuri, Curtea a constatat că „ordonanţa a
cărei constituţionalitate este contestată are o evidentă finalitate de
protecţie a patrimoniului instituţiilor publice, ca o premisă indispensabilă a
derulării în condiţii optime a activităţii acestora şi, prin aceasta, a
îndeplinirii atribuţiilor ce le revin ca parte integrantă a mecanismului
statului". Totodată, Curtea a reţinut că „ar fi disproporţionat şi
inechitabil a recunoaşte creditorilor instituţiilor publice dreptul de a-şi
valorifica creanţele împotriva acestora în condiţiile dreptului comun, cu consecinţa
perturbării grave a activităţii care constituie însăşi raţiunea de a fi a unor
asemenea instituţii".
De asemenea, Curtea a mai
reţinut că „ordonanţa instituie anumite limite ale executării, în sensul că
aceasta nu se poate face asupra oricăror resurse băneşti ale instituţiilor
publice, ci numai asupra acelora alocate special de la buget în acest scop.
Această limitare nu este însă contrară Legii fundamentale, ci, aşa cum s-a
arătat, este în concordanţă cu principiile consacrate de aceasta şi nu înfrânge
regula accesului liber la justiţie sau dreptul la un proces echitabil".
„Atâta vreme cât prevederile art. 44 alin. (1) din Constituţie, prin care se
garantează creanţele asupra statului, nu precizează că aceasta presupune
executarea lor de îndată, condiţiile instituite în această materie prin
ordonanţă, chiar dacă afectează celeritatea procedurii, nu contravin
Constituţiei, ci, urmărind găsirea resurselor necesare pentru executarea
obligaţiilor, cu respectarea exigenţelor impuse de constituirea şi executarea
bugetului, nu fac decât să dea expresie obligaţiei constituţionale a garantării
obligaţiilor asupra statului".
Intrucât criticile de
neconstituţionalitate privesc, în esenţă, aceleaşi aspecte deja examinate de
Curte prin deciziile menţionate şi având în vedere că nu au intervenit elemente
noi de natură să determine schimbarea jurisprudenţei Curţii Constituţionale,
soluţia şi considerentele cuprinse în acestea îsi menţin valabilitatea si în
cauza de faţă.
Nu se poate reţine nici critica privind încălcarea art.
53 din Constituţie, întrucât prin art. 1 şi 3 din Ordonanţa Guvernului nr.
22/2002 nu se aduce nicio restrângere exerciţiului dreptului de acces liber la
justiţie şi nici dreptului de proprietate.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146
lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin.
(1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ,
In numele legii
DECIDE:
I. Respinge, ca devenită
inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 851 din Ordonanţa de urgentă a
Guvernului nr. 51/1998 privind valorificarea unor active ale statului, excepţie
ridicată de Societatea Comercială „Caraiman" - S.A. din Buşteni în
dosarele nr. 2.076/300/2006 şi 1.789/302/2006 ale Judecătoriei Sectorului 2
Bucureşti şi, respectiv, Judecătoriei Sectorului 5 Bucureşti.
II. Respinge, ca
neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 25 alin.
(1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 51/1998 privind valorificarea
unor active ale statului şi art. 70 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 500/2002
privind finanţele publice, excepţie ridicată de acelaşi autor în aceleaşi
dosare.
III. Cu majoritate de voturi respinge, ca
neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 1 şi art.
3 din Ordonanţa Guvernului nr. 22/2002 privind executarea obligaţiilor de plată
ale instituţiilor publice, stabilite prin titluri executorii, excepţie ridicată
de acelaşi autor în aceleaşi dosare.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 6 iulie 2006.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Cristina Cătălina Turcu