Decizia Nr.550 din 26.09.2019

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Marinela Mincă.1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 351 din Codul penal, excepţie ridicată de Traian Simion în Dosarul nr. 29.902/3/2013* al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia I penală, care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 2.855 D/2017.2. La apelul nominal lipsesc părţile. Procedura de citare este legal îndeplinită. Magistratul-asistent referă asupra faptului că partea Nicolae Duduianu a depus, la dosarul cauzei, note scrise, prin care solicită judecarea cauzei în lipsă.3. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată. Se arată că textul criticat a mai făcut obiectul controlului de constituţionalitate, din perspectiva unor critici similare. Se susţine că sintagma „ca îndeletnicire" din cuprinsul art. 351 din Codul penal îndeplineşte cerinţele de claritate, precizie şi previzibilitate, folosirea ei de către legiuitor denotând calificarea acestei infracţiuni ca fiind una de obicei. Se arată că revine organului judiciar atribuţia de a aprecia, în concret, având în vedere şi jurisprudenţa Curţii Constituţionale, dacă fapta care face obiectul urmăririi penale sau al judecăţii îndeplineşte condiţiile de tipicitate ale infracţiunii.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:4. Prin Încheierea din 12 ianuarie 2017, pronunţată în Dosarul nr. 29.902/3/2013*, Curtea de Apel Bucureşti - Secţia I penală a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 351 din Codul penal, excepţie ridicată de Traian Simion într-o cauză având ca obiect soluţionarea unor apeluri formulate împotriva unei sentinţe penale prin care autorul excepţiei a fost condamnat pentru săvârşirea infracţiunii de camătă.5. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se arată că sintagma „ca îndeletnicire", din cuprinsul prevederilor art. 351 din Codul penal, este lipsită de claritate, precizie şi previzibilitate, aspect ce face ca textul criticat să fie ambiguu şi să dea naştere unor confuzii, atât în rândul magistraţilor, cât şi în rândul altor practicieni care aplică, în mod curent, dispoziţiile Codului penal. Mai mult, se susţine că, pentru motivele anterior invocate, textul criticat este inaplicabil şi că acesta creează o stare de disconfort în rândul cetăţenilor, care, pentru a nu cădea în sfera ilicitului penal, se află în situaţia de a nu mai împrumuta sume de bani rudelor sau prietenilor, cu titlu de ajutor.6. Curtea de Apel Bucureşti - Secţia I penală opinează că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. Se face trimitere la Decizia Curţii Constituţionale nr. 82 din 23 februarie 2016, prin care excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 351 din Codul penal a fost respinsă ca neîntemeiată.7. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.8. Guvernul apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. Se susţine că prevederile art. 351 din Codul penal sunt clare, precise şi previzibile, din perspectiva sensului sintagmei „ca îndeletnicire", permiţând destinatarilor legii penale să îşi adapteze conduita la rigorile acesteia. Se mai arată că prevederile art. 21 alin. (3) din Constituţie nu sunt aplicabile în prezenta cauză, întrucât norma juridică criticată aparţine dreptului penal substanţial, iar dreptul la un proces echitabil este asigurat prin garanţii specifice dreptului procesual penal.9. Avocatul Poporului apreciază că dispoziţiile legale supuse controlului de constituţionalitate sunt constituţionale şi că îşi menţine punctul de vedere exprimat şi reţinut în Decizia Curţii Constituţionale nr. 82 din 23 februarie 2016.10. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, notele scrise ale autorului excepţiei, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:11. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.12. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 351 din Codul penal, care au următorul cuprins: „Darea de bani cu dobândă, ca îndeletnicire, de către o persoană neautorizată, se pedepseşte cu închisoarea de la 6 luni la 5 ani."13. Se susţine că textul criticat contravine prevederilor constituţionale ale art. 1 alin. (5) cu privire la calitatea legii, ale art. 21 alin. (3) referitor la dreptul la un proces echitabil şi ale art. 25 privind libera circulaţie.14. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine că dispoziţiile art. 351 din Codul penal au mai fost supuse controlului de constituţionalitate, prin raportare la critici de neconstituţionalitate similare, fiind pronunţată, în acest sens, Decizia nr. 82 din 23 februarie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 370 din 13 mai 2016, prin care a respins, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate invocată.15. Prin Decizia nr. 82 din 23 februarie 2016, precitată, paragrafele 14-17, Curtea a reţinut că infracţiunea de camătă constă în darea de bani cu dobândă, de către o persoană neautorizată, ca îndeletnicire. Curtea a constatat că legiuitorul nu a definit, în mod expres, în cuprinsul legii penale noţiunea de „îndeletnicire", neindicând cu exactitate frecvenţa actelor materiale pe care aceasta o presupune. Sintagma utilizată de legiuitor, „ca îndeletnicire", califică fapta ca fiind o infracţiune de obicei, prin urmare, numărul actelor materiale de dare de bani cu dobândă, de către o persoană neautorizată, trebuie să fie suficient de mare pentru a denota comiterea acestora în mod frecvent sau constant. Astfel, legiuitorul a lăsat instanţei judecătoreşti învestite cu soluţionarea cauzei penale o marjă de apreciere cu privire la numărul actelor materiale care conferă acţiunii caracter de îndeletnicire. Această marjă de apreciere este justificată prin particularităţile condiţiilor concrete în care este săvârşită fiecare infracţiune de camătă.16. De asemenea, Curtea a constatat că incriminarea infracţiunii de camătă, ca infracţiune de obicei, fără a specifica numărul necesar şi suficient al actelor materiale ce trebuie comise pentru ca organele judiciare să poată reţine această infracţiune şi fără a face referire la un anumit nivel al dobânzii, superior celui legal, denotă faptul că legiuitorul a avut în vedere, cu prilejul reglementării textului criticat, pericolul social sporit al faptei de a da bani cu împrumut atunci când autorul ei nu deţine o autorizaţie în acest sens.17. Totodată, Curtea a reţinut că prevederile art. 351 din Codul penal constituie rezultatul unei anumite dinamici a nevoilor de protecţie a relaţiilor sociale prin intermediul normelor de drept penal, dar şi că acestea reprezintă opţiunea legiuitorului, potrivit politicii sale penale, şi au fost reglementate cu respectarea dispoziţiilor art. 61 alin. (1) din Constituţie şi în marja de apreciere prevăzută de norma constituţională anterior referită.18. Prin urmare, Curtea a constatat că maniera de reglementare a infracţiunii de camătă prin dispoziţiile art. 351 din Codul penal nu lipseşte textul criticat de claritate, precizie şi previzibilitate, motiv pentru care nu poate fi reţinută încălcarea dispoziţiilor art. 1 alin. (5) din Constituţie.19. Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să determine schimbarea acestei jurisprudenţe, soluţia de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate pronunţată prin decizia mai sus invocată, precum şi considerentele care au fundamentat-o îşi păstrează valabilitatea şi în prezenta cauză.20. Distinct de cele reţinute prin decizia mai sus invocată, Curtea constată că dispoziţiile art. 25 din Constituţie nu au incidenţă în prezenta cauză, întrucât acestea reglementează dreptul la liberă circulaţie, în ţară şi în străinătate, precum şi dreptul oricărui cetăţean de a-şi stabili domiciliul sau reşedinţa în orice localitate din ţară, de a emigra şi de a reveni în ţară, aspecte care nu sunt garantate prin dispoziţiile art. 351 din Codul penal.21. De asemenea, Curtea reţine că nu sunt incidente în prezenta cauză nici prevederile art. 21 alin. (3) din Constituţie, întrucât dreptul la un proces echitabil este asigurat prin norme procesual penale, iar dispoziţiile legale criticate constituie o normă de drept penal substanţial.22. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Traian Simion în Dosarul nr. 29.902/3/2013* al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia I penală şi constată că prevederile art. 351 din Codul penal sunt constituţionale în raport cu criticile formulate.Definitivă şi general obligatorie.Decizia se comunică Curţii de Apel Bucureşti - Secţia I penală şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.Pronunţată în şedinţa din data de 26 septembrie 2019.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALEprof. univ. dr. VALER DORNEANUMagistrat-asistent,Cristina Teodora Pop