DECIZIE   Nr. 55 din 21 februarie 2001

privind constitutionalitatea prevederilor art. 35 lit. a), ale art. 49 alin. 1, ale art. 101 alineatul final si ale art. 134 alin. 2 din Regulamentul Camerei Deputatilor, republicat

ACT EMIS DE:                CURTEA CONSTITUTIONALA

ACT PUBLICAT IN: MONITORUL OFICIAL  NR. 128 din 14 martie 2001

    Prin Adresa nr. XIV/50 din 16 ianuarie 2001 secretarul general al Camerei Deputatilor a transmis Curtii Constitutionale sesizarea Grupului parlamentar al Partidului Romania Mare referitoare la neconstitutionalitatea unor prevederi din Regulamentul Camerei Deputatilor, astfel cum a fost modificat si completat prin Hotararea Camerei Deputatilor nr. 5 din 12 ianuarie 2001.
    Sesizarea este semnata de un numar de 80 de deputati, si anume: Corneliu Ciontu, Augustin Lucian Bolcas, Anghel Stanciu, Gheorghe Ariton, Damian Brudasca, Nicolae Leonachescu, Nicu Cojocaru, Nicoara Cret, Costache Mircea, Emil Crisan, Nicolae Enescu, Vasalie Mois, Adrian Moisoiu, Mircea Bucur, Radu Ciuceanu, George Dumitru Moisescu, Gheorghe Dinu, Florina Ruxandra Jipa, Valentin Vasilescu, Gelil Eserghep, Stefan Baban, Angela Bogea, Cristian Valeriu Buzea, Valentin Paduroiu, Mihaela Ionescu, Ludovic Mardari, Vasile Predica, Gheorghe Pribeanu, Octavian-Mircea Purceld, Danut Saulea, Ion Mocioi, Daniela Buruiana-Aprodu, Raj Tunaru, Marcu Tudor, Codrin Stefanescu, Ilie Merce, Constantin Dutu, Constanta Popa, Nicolae-Doru Florescu, Octavian Sadici, Vlad-Gabriel Hogea, Iulian Mincu, Ludovic Abitei, Adrian Maracineanu, Mitica Balaet, Paul Snaider, Dumitru Puzdrea, Doru Dumitru Palade, Marinache Visinescu, Constantin Bucur, Zisu Stanciu, Ioan Baldea, Leonida Lari-Iorga, Daniel Ionescu, Smaranda Ionescu, Grigore Emil Radulescu, Iancu Holtea, Stefan Lapadat, Sever Mesca, Nicolae Vasilescu, Dumitru Dragomir, Lazar Dorin Maior, Ioan Mihai Nastase, Mitzura Domnica Arghezi, Costel Marian Ionescu, Eugen Lucian Plesa, Lia-Olguta Vasilescu, Luca Stefanoiu, Constantin Florentin Moraru, Ion Dolanescu, Zeno Andrei, Irina Loghin, Maria Apostolescu, Ilie Neacsu, Emil Rus, Florea Buga, Paul Magheru, Pavel Cherescu, Ioan Sonea si Ioan Miclea.
    Sesizarea face obiectul Dosarului nr. 18B/2001 al Curtii Constitutionale.
    In sesizare sunt formulate urmatoarele critici de neconstitutionalitate a dispozitiilor din Regulamentul Camerei Deputatilor, astfel cum a fost modificat si completat prin Hotararea Camerei Deputatilor nr. 5 din 12 ianuarie 2001:
    A. Prevederile art. 34 [in realitate, art. 34^1 lit. a)], potrivit carora comitetul ordinii de zi este alcatuit din liderii grupurilor parlamentare si aproba ordinea de zi a sedintelor Camerei, programul de lucru, precum si modificarile sau completarile aduse ordinii de zi ori programului aprobat, sunt neconstitutionale, deoarece art. 61 din Constitutie nu prevede o asemenea structura, singurele structuri reglementate de acest text fiind: biroul permanent, presedintele, grupurile parlamentare, comisiile permanente, comisiile de ancheta, comisiile speciale si comisiile comune. Se sustine ca textul in cauza contravine si art. 66 alin. (2) din Legea fundamentala, prin aceea ca instituie un mandat imperativ pentru liderii grupurilor parlamentare care voteaza in numele deputatilor grupului respectiv.
    B. Se arata ca sunt neconstitutionale dispozitiile art. 128 (in realitate, art. 128 alin. 2) din regulament, intrucat conditia de cvorum prevazuta la art. 64 din Constitutie a fost instituita numai la votul final al legii, desi ar trebui sa existe pe intregul parcurs al dezbaterii proiectului de lege. De asemenea, este criticata posibilitatea prevazuta la art. 46^1 (in realitate, art. 46^1 alin. 1), conform careia sedintele comisiilor permanente pot avea loc in acelasi timp cu cele ale plenului Camerei, considerandu-se ca astfel deputatul este impiedicat sa participe la lucrarile in plen.
    C. Se apreciaza ca sunt neconstitutionale dispozitiile art. 98 alineatul final din regulament, care prevad ca in plenul Camerei Deputatilor nu pot fi aduse amendamente de fond, deoarece: se incalca drepturile deputatilor care ar dori sa depuna amendamente ca urmare a adoptarii de catre plen a unor amendamente admise sau respinse de comisii; se impiedica unele amendamente de fond pentru armonizarea proiectului cu prevederile constitutionale ori cu legislatia Uniunii Europene; se incalca dreptul fundamental al deputatului la initiativa legislativa, prevazut la art. 73 alin. (1) din Constitutie.
    D. Ultima critica de neconstitutionalitate priveste posibilitatea respingerii de catre Camera Deputatilor a unui proiect de lege sau a unei propuneri legislative la initiativa comisiei sesizate in fond. Se arata ca dispozitiile art. 85^1 din regulament vin in conflict cu prevederile constitutionale, deoarece: procesul legislativ este tratat superficial si arbitrar; initiativele legislative sunt tratate diferentiat, pe criterii oculte; se incalca dreptul fundamental al fiecarui deputat de a-si exprima opinia cu privire la fiecare proiect sau propunere legislativa aflata pe ordinea de zi a Camerei Deputatilor.
    In temeiul art. 21 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, republicata, presedintele Camerei Deputatilor a transmis la 9 februarie 2001 punctul de vedere al Biroului permanent al acestei Camere, in care se arata urmatoarele:
    A. Critica referitoare la prevederile art. 34 din Regulamentul Camerei Deputatilor este eronata, deoarece in realitate acest text nici nu a fost modificat. De aceea, sub aspect formal se considera ca aceasta critica urmeaza sa fie respinsa, tinandu-se seama de faptul ca jurisdictia Curtii este in limine litis. Pe fond se apreciaza ca "art. 61 alin. (1) din Constitutie instituie principiul autonomiei regulamentare a Camerelor parlamentare, in virtutea caruia acestea isi stabilesc regulile de organizare si functionare printr-un regulament propriu. Alineatele urmatoare ale art. 61 prevad anumite structuri, ceea ce face ca regulamentele sa le cuprinda in mod obligatoriu. De aici nu trebuie trasa concluzia ca prin regulamente nu se pot stabili si alte structuri in virtutea principiului constitutional al autonomiei parlamentare. De altfel, exista astfel de structuri neprevazute de Constitutie cum sunt grupurile de prietenie, delegatii parlamentare externe, a caror constitutionalitate nu a fost si nu poate fi contestata. Comitetul ordinii de zi este o structura de lucru a Camerei ce se regaseste in aproape toate parlamentele nationale europene, cu o compozitie politica pluripartidista, inclusiv in Parlamentul European al Uniunii Europene. Prin natura sa, ordinea de zi este un document politic, care stabileste prioritatile si ordinea dezbaterii punctelor de pe agenda Camerei. Adoptarea acestui document in plenul Camerei s-a dovedit, atat in practica Parlamentului din tara noastra, cat si in parlamentele din alte tari, ca permite obstructia lucrarilor parlamentare in plen, prin propuneri si luari de cuvant succesive, care epuizeaza timpul afectat dezbaterilor propriu-zise. Interpretarea din sesizare potrivit careia mandatul liderilor grupurilor parlamentare la adoptarea ordinii de zi ar avea un caracter imperativ este evident eronata, cat timp nicaieri in regulament nu se prevede ca acesti lideri se legitimeaza pe un asemenea mandat. Dimpotriva, si in alte situatii liderii grupurilor parlamentare participa la adoptarea unor decizii care prin natura lor sunt esentialmente politice (negocieri, stingerea unor conflicte, propuneri, luari de cuvant in numele grupului), ceea ce corespunde naturii si rolului grupurilor parlamentare in functionarea unui parlament pluralist. Tocmai de aceea, votul liderului este un vot ponderat si corespunde marimii grupului parlamentar in totalul deputatilor. De altfel, interdictia mandatului imperativ este prevazuta de art. 66 din Constitutie numai in ceea ce priveste definirea mandatului reprezentativ al parlamentarilor".
    B. In legatura cu criticile referitoare la prevederile art. 128 din Regulamentul Camerei Deputatilor, in punctul de vedere al Biroului permanent al Camerei Deputatilor se arata ca acestea "se bazeaza pe denaturarea prevederilor exprese ale art. 64 din Constitutie, care se refera exclusiv la adoptarea de legi, hotarari si motiuni, acestea privind doar momentul votului final, prin care legea este adoptata in ansamblul ei. Solutia constitutionala este fireasca intr-un parlament pluralist, deoarece, prin natura sa, votul final are un caracter politic, ceea ce presupune in mod necesar prezenta majoritatii membrilor Camerei in astfel de situatii". In ceea ce priveste dispozitiile regulamentare ale art. 46^1, se arata ca "desfasurarea lucrarilor comisiilor in paralel cu cele ale plenului reprezinta o solutie in general acceptata de parlamentele europene, de care depind eficacitatea activitatii parlamentare si cresterea calitatii analizei efectuate in comisiile parlamentare. In orice caz, nu exista nici o prevedere constitutionala incalcata in acest sens si deputatii nu sunt impiedicati sa participe la lucrarile in plen, deoarece oricand un membru al unei comisii poate fi inlocuit de liderul grupului parlamentar cu un alt deputat din acelasi grup, potrivit art. 46 din regulament. Mai mult, lucrarile comisiilor se suspenda ori de cate ori prezenta deputatilor in plen este necesara, la solicitarea presedintelui Camerei, potrivit art. 46^1 alin. (2) din regulament".
    C. Potrivit punctului de vedere al Biroului permanent al Camerei Deputatilor, critica vizand dispozitiile art. 98 alineatul final din regulament nu este intemeiata, deoarece "necesitatea prezentarii tuturor amendamentelor de fond la comisia sesizata in fond este esentiala pentru asigurarea elaborarii unui proiect de lege de calitate. Aceasta presupune ca amendamentele de fond sa fie in toate cazurile examinate de comisia sesizata in fond, eliminandu-se practicile de obstructie a procesului legislativ, prin prezentarea de amendamente de fond direct in plen, incalcandu-se obligatia regulamentara de depunere a acestora la comisie cu scopul intreruperii dezbaterilor in plen pentru noua examinare in comisie. Este evident ca pe aceasta cale nu se incalca nici o prevedere constitutionala, dreptul de a depune amendamente fiind in exclusivitate reglementat de Regulamentul Camerei Deputatilor. Este adevarat ca sub aspectul justificarii doctrinare, dreptul la amendamente a fost legat de dreptul de initiativa legislativa, prevazut de art. 73 alin. (1) din Constitutie. Dar aceasta nu are semnificatia identificarii dreptului la amendamente cu dreptul de initiativa legislativa, cat timp, potrivit art. 73 alin. (4) din Constitutie, o asemenea initiativa se exercita numai prin propuneri legislative redactate in forma ceruta pentru proiectele de legi. Or, evident, amendamentul nu este un proiect de lege".
    D. In sfarsit, referitor la criticile aduse art. 85^1, in punctul de vedere al Biroului permanent al Camerei Deputatilor se arata ca acestea sunt lipsite de obiect, intrucat dispozitiile respective, care au figurat in proiectul de hotarare pentru modificarea regulamentului, nu au fost adoptate de plenul Camerei Deputatilor.

    CURTEA CONSTITUTIONALA,
examinand sesizarea, punctul de vedere al Biroului permanent al Camerei Deputatilor, comunicat de presedintele acesteia, raportul judecatorului-raportor, prevederile legale criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si dispozitiile Legii nr. 47/1992 privind organizarea si functionarea Curtii Constitutionale, retine urmatoarele:
    Curtea Constitutionala a fost legal sesizata si este competenta, in temeiul dispozitiilor art. 144 lit. b) din Constitutie, precum si ale art. 2, 3, 12 si 21 din Legea nr. 47/1992, republicata, sa se pronunte asupra constitutionalitatii Regulamentului Camerei Deputatilor.
    Obiectul sesizarii il formeaza, potrivit redactarii acesteia, prevederile art. 34^1 lit. a), ale art. 128 alin. 2, ale art. 46^1 alin. 1, ale art. 98 alineatul final si ale art. 85^1 din Regulamentul Camerei Deputatilor (este utilizata numerotarea indicata in Hotararea Camerei Deputatilor nr. 5 din 12 ianuarie 2001, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 21 din 15 ianuarie 2001).
    Curtea constata insa ca art. 85^1, desi a fost cuprins in proiectul mentionatei hotarari, nu a fost totusi adoptat de plenul Camerei Deputatilor, astfel incat acest text nu poate face obiectul controlului de constitutionalitate.
    Intrucat Regulamentul Camerei Deputatilor a fost republicat in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 51 din 31 ianuarie 2001, dandu-se articolelor o noua numerotare, in cadrul prezentei decizii va fi avuta in vedere aceasta numerotare. Astfel Curtea retine ca art. 34^1 lit. a), art. 128 alin. 2, art. 46^1 alin. 1 si art. 98 alineatul final au devenit, respectiv, art. 35 lit. a), art. 134 alin. 2, art. 49 alin. 1 si art. 101 alineatul final.
    Examinand continutul sesizarii, Curtea Constitutionala constata urmatoarele:
    A. Prima critica de neconstitutionalitate se refera la dispozitiile art. 35 lit. a) din Regulamentul Camerei Deputatilor, republicat, dispozitii conform carora: "Comitetul ordinii de zi este alcatuit din liderii grupurilor parlamentare sau din loctiitorii acestora si are urmatoarele atributii;
    a) aproba ordinea de zi a sedintelor Camerei si programul de lucru al acesteia, precum si modificarile sau completarile aduse ordinii de zi sau programului aprobat;"
    Se considera ca aceste prevederi regulamentare vin in conflict cu dispozitiile constitutionale ale art. 61 si ale art. 66 alin. (2), deoarece: Comitetul ordinii de zi nu este nominalizat in Constitutie; acest comitet se subroga plenului Camerei Deputatilor; prin art. 35 lit. a) se instituie un mandat imperativ pentru fiecare lider de grup parlamentar, care voteaza in Comitetul ordinii de zi in numele tuturor deputatilor ce formeaza grupul respectiv, grup constituit pe criterii politice si, in aceste conditii, executarea mandatului de deputat nu se face in serviciul poporului, ci in serviciul unui partid politic; deputatii care nu doresc sa voteze ordinea de zi si programul in forma propusa nu mai au nici o posibilitate sa isi exprime opinia, deoarece mandatul lor este transferat liderului de grup; liderul grupului majoritar din Camera are puteri discretionare, stabilind cu de la sine putere ordinea de zi si programul acesteia, daca se are in vedere ca reprezinta in Comitetul ordinii de zi cel mai mare numar de deputati.
    Curtea retine ca prevederile art. 61 si ale art. 66 alin. (2) din Constitutie au urmatorul continut:
    Art. 61
    "(1) Organizarea si functionarea fiecarei Camere se stabilesc prin regulament propriu. Resursele financiare ale Camerelor sunt prevazute in bugetele aprobate de acestea.
    (2) Fiecare Camera isi alege un birou permanent. Presedintele Camerei Deputatilor si presedintele Senatului se aleg pe durata mandatului Camerelor. Ceilalti membri ai birourilor permanente sunt alesi la inceputul fiecarei sesiuni. Membrii birourilor permanente pot fi revocati inainte de expirarea mandatului.
    (3) Deputatii si senatorii se pot organiza in grupuri parlamentare, potrivit regulamentului fiecarei Camere.
    (4) Fiecare Camera isi constituie comisii permanente si poate institui comisii de ancheta sau alte comisii speciale. Camerele isi pot constitui comisii comune.
    (5) Birourile permanente si comisiile parlamentare se alcatuiesc potrivit configuratiei politice a fiecarei Camere.";
    Art. 66 alin. (2)
    "Orice mandat imperativ este nul."
    Din examinarea dispozitiilor constitutionale ale art. 61 rezulta ca, intr-adevar, printre structurile interne ale Camerei Deputatilor nu este nominalizat Comitetul ordinii de zi. Cu toate acestea, avand in vedere sistemul izvoarelor dreptului parlamentar, urmeaza sa se constate ca dispozitiile constitutionale nu pot sa reglementeze, si deci sa nominalizeze, decat cele mai importante structuri, fara a interzice insa instituirea altor structuri interne pe calea altor izvoare de drept. Astfel fiind, nominalizarea unui organism printr-un alt act normativ decat Constitutia nu vine in conflict cu litera si spiritul Legii fundamentale, daca aceasta nominalizare nu inlatura structuri si principii instituite prin Constitutie.
    Referitor la sustinerea in sensul careia Comitetul ordinii de zi s-ar subroga plenului Camerei, Curtea constata ca nici aceasta nu poate fi primita. Intr-adevar, din interpretarea prevederilor art. 35 lit. a) din Regulamentul Camerei Deputatilor, republicat, coroborate cu dispozitiile constitutionale, se poate observa ca este vorba despre o structura organizatorica interna menita sa sprijine plenul Camerei in realizarea functiilor acesteia, iar nu sa o inlocuiasca.
    Nu este intemeiata nici sustinerea conform careia deputatii care nu ar dori sa voteze ordinea de zi si programul in forma propusa nu mai au nici o posibilitate sa-si exprime opinia, mandatul lor fiind practic transferat liderului de grup. Aceasta pentru ca, potrivit art. 80 din Regulamentul Camerei Deputatilor, republicat, proiectul ordinii de zi si proiectul programului de lucru se intocmesc de Biroul permanent, care este alcatuit potrivit configuratiei politice a Camerei. Sub un alt aspect, este necesar ca grupul parlamentar sa actioneze pe baza disciplinei de partid, asadar cu recunoasterea autoritatii liderului sau, din moment ce constituirea grupului s-a facut pe criteriul afinitatii politice. In sfarsit, prezinta importanta si faptul ca, potrivit art. 85 alineatul final din regulament, in proxima sedinta a Camerei, dupa votul din Comitetul ordinii de zi liderii grupurilor parlamentare au dreptul sa prezinte plenului Camerei pozitia grupului propriu fata de ordinea de zi si programul de lucru.
    Curtea constata, de asemenea, ca este neintemeiata sustinerea potrivit careia liderul grupului majoritar din Camera are puteri discretionare, stabilind cu de la sine putere ordinea de zi si programul acesteia, daca se are in vedere ca reprezinta in Comitetul ordinii de zi cel mai mare numar de deputati. Aceasta deoarece, potrivit art. 36 alin. 1 din Regulamentul Camerei Deputatilor, republicat, Comitetul ordinii de zi hotaraste cu majoritatea rezultata din ponderea votului fiecarui membru prezent, iar aceasta pondere este data de proportia grupului parlamentar reprezentat de lider in numarul total al deputatilor, presedintele Camerei neavand drept de vot. In acest fel se respecta reguli de baza ale democratiei parlamentare, si anume reprezentativitatea si proportionalitatea in luarea deciziilor, asigurandu-se opozitiei posibilitatea de exprimare, iar majoritatii posibilitatea de a decide dupa ce a luat cunostinta de argumentele opozitiei.
    In ceea ce priveste sustinerea referitoare la incalcarea mandatului reprezentativ, Curtea constata ca nici aceasta nu poate fi retinuta. Intr-adevar, art. 66 din Constitutie se refera la raporturile constitutionale dintre ales si alegator, precum si la raporturile dintre ales si partidul politic din care face parte. Acest text constitutional fundamenteaza interdictia revocarii inainte de expirarea mandatului parlamentar, neurmarind reglarea raporturilor din interiorul Camerei Deputatilor.
    Fata de cele aratate Curtea constata ca dispozitiile art. 35 lit. a) din Regulamentul Camerei Deputatilor, republicat, nu incalca prevederile art. 61 si ale art. 66 alin. (2) din Constitutie.
    B. A doua critica de neconstitutionalitate are in vedere dispozitiile art. 134 alin. 2 din Regulamentul Camerei Deputatilor, republicat, dispozitii potrivit carora: "In cadrul procedurii legislative prevederile alin. 1 se aplica numai la votul pentru adoptarea legii in ansamblul ei, precum si atunci cand, potrivit prevederilor prezentului regulament, se supune la vot respingerea proiectului de lege sau a propunerii legislative." In conformitate cu alin. 1 al acestui articol, "Camera Deputatilor adopta legi, hotarari si motiuni in prezenta majoritatii deputatilor". In subsidiar, autorii sesizarii critica si prevederile art. 49 alin. 1, conform carora "In timpul sesiunii sedintele comisiilor permanente pot avea loc in acelasi timp cu cele ale plenului Camerei, pe baza aprobarii date de Comitetul ordinii de zi", considerandu-se ca astfel deputatul este impiedicat sa participe la lucrarile in plen.
    In ceea ce priveste alin. 2 al art. 134, se considera ca acesta este neconstitutional, deoarece conditia de cvorum, prevazuta la art. 64 din Constitutie ("Camera Deputatilor si Senatul adopta legi, hotarari si motiuni, in prezenta majoritatii membrilor"), a fost instituita numai pentru momentul votului final al legii, desi acest cvorum ar trebui sa fie asigurat pe intregul parcurs al dezbaterii proiectului de lege.
    Examinand aceasta sustinere, Curtea constata ca pana la aceasta modificare a Regulamentului Camerei Deputatilor erau prevazute doua categorii de cvorum - cvorumul de lucru si cel de vot -, care erau identice. Dintre acestea numai cvorumul de vot este reglementat prin Constitutie, si anume prin art. 64: "Camera Deputatilor si Senatul adopta legi, hotarari si motiuni, in prezenta majoritatii membrilor." De aceea nimic nu impiedica instituirea prin regulament a unui alt cvorum de lucru decat cvorumul de vot.
    De altfel, prin Decizia nr. 95 din 30 iunie 1998, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 260 din 13 iulie 1998, Curtea Constitutionala a retinut ca "Parlamentul, in virtutea autonomiei sale regulamentare, poate sa prevada, cu titlu de exceptie de la dispozitiile art. 39 din Regulamentul sedintelor comune ale Camerei Deputatilor si Senatului, un cvorum diferit pentru sedintele in care se dezbat alte probleme decat adoptarea de legi, hotarari sau motiuni".
    Cu privire la critica adusa art. 49 alin. 1 din regulament, Curtea constata ca desfasurarea in acelasi timp a sedintelor comisiilor parlamentare cu cele ale plenului Camerei nu contravine nici unei dispozitii constitutionale atata timp cat cvorumul de vot este asigurat.
    C. Ultima critica priveste dispozitiile art. 101 alineatul final din regulament, dispozitii care prevad: "In plenul Camerei nu pot fi depuse amendamente de fond." Se considera ca prin aceasta reglementare se incalca drepturile deputatilor care ar dori sa depuna amendamente ca urmare a adoptarii de catre plen a unor amendamente admise sau respinse de comisii.
    Analizand critica formulata, Curtea constata ca dispozitiile constitutionale nu reglementeaza procedura amendamentelor. Chiar daca amendamentele pot fi inscrise in conceptul larg de initiativa legislativa, Curtea retine ca art. 73 alin. (1) din Constitutie se margineste sa reglementeze initiativa legislativa numai in ceea ce priveste subiectele acesteia. De aceea, Camera Deputatilor, in virtutea autonomiei sale regulamentare instituite prin art. 61 alin. (1) teza intai din Constitutie, are dreptul sa reglementeze procedura amendamentelor.
    Fata de cele aratate, urmeaza sa se constate ca dispozitiile art. 35 lit. a), ale art. 134 alin. 2, ale art. 49 alin. 1 si ale art. 101 alineatul final din Regulamentul Camerei Deputatilor, republicat, sunt constitutionale.

    Potrivit prevederilor art. 144 lit. b) din Constitutie, precum si ale art. 13 alin. (1) lit. A.b), ale art. 21 si 22 din Legea nr. 47/1992, republicata,

    CURTEA
    In numele legii
    DECIDE:

    Constata ca prevederile art. 35 lit. a), ale art. 49 alin. 1, ale art. 101 alineatul final si ale art. 134 alin. 2 din Regulamentul Camerei Deputatilor, republicat, sunt constitutionale.
    Prezenta decizie se comunica Camerei Deputatilor si se publica in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I.
    Definitiva si obligatorie.
    Pronuntata astazi, 21 februarie 2001.
    Deliberarea a avut loc la 21 februarie 2001 si la ea au participat: Lucian Mihai, presedinte, Costica Bulai, Constantin Doldur, Kozsokar Gabor, Ioan Muraru, Nicolae Popa, Lucian Stangu, Romul Petru Vonica, judecatori.

          PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,
                       LUCIAN MIHAI

                              Magistrat asistent,
                              Florentina Geangu